1 Why standest thou afar off, O Jehovah?

Why hidest thou thyself in times of trouble?

2 In the pride of the wicked the poor is hotly pursued;

Let them be taken in the devices that they have conceived.

3 For the wicked boasteth of his heart’s desire,

And the covetous renounceth, yea, contemneth Jehovah.

4 The wicked, in the pride of his countenance, saith, He will not require it.

All his thoughts are, There is no God.

5 His ways are firm at all times;

Thy judgments are far above out of his sight:

As for all his adversaries, he puffeth at them.

6 He saith in his heart, I shall not be moved;

To all generations I shall not be in adversity.

7 His mouth is full of cursing and deceit and oppression:

Under his tongue is mischief and iniquity.

8 He sitteth in the lurking-places of the villages;

In the secret places doth he murder the innocent;

His eyes are privily set against the helpless.

9 He lurketh in secret as a lion in his covert;

He lieth in wait to catch the poor:

He doth catch the poor, when he draweth him in his net.

10 He croucheth, he boweth down,

And the helpless fall by his strong ones.

11 He saith in his heart: God hath forgotten;

He hideth his face, he will never see it.

12 Arise, O Jehovah; O God, lift up thy hand:

Forget not the poor.

13 Wherefore doth the wicked contemn God,

And say in his heart, Thou wilt not require it?

14 Thou hast seen it; for thou beholdest mischief and spite, to requite it with thy hand:

The helpless committeth himself unto thee;

Thou hast been the helper of the fatherless.

15 Break thou the arm of the wicked;

And as for the evil man, seek out his wickedness till thou find none.

16 Jehovah is King for ever and ever:

The nations are perished out of his land.

17 Jehovah, thou hast heard the desire of the meek:

Thou wilt prepare their heart, thou wilt cause thine ear to hear;

18 To judge the fatherless and the oppressed,

That man who is of the earth may be terrible no more.

1 Pentru ce stai așa de departe, Doamne?

Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?

2 Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți

și ei cad*Ps. 7:16;9:15,16.Prov. 5:22. jertfă curselor urzite de el.

3 Căci cel rău se fălește*Ps. 94:4. cu pofta lui,

iar răpitorul*Prov. 28:4.Rom. 1:32. batjocorește și nesocotește pe Domnul.

4 Cel rău zice cu trufie: „Nu*Ps. 14:2. pedepsește Domnul!

Nu este Dumnezeu!" Iată toate gândurile*Ps. 14:1;53:1. lui.

5 Treburile îi merg bine în orice vreme;

judecățile*Prov. 24:7.Is. 26:11. Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,

și suflă cu dispreț*Ps. 12:5. împotriva tuturor potrivnicilor lui.

6 El zice*Ps. 30:6.Ecl. 8:11.Is. 56:12. în inima lui: „Nu mă clatin,

în veci*Apoc. 18:7. sunt scutit de nenorocire!"

7 Gura*Rom. 3:14. îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri

și sub limbă*Iov 20:12. are răutate și fărădelege*Ps. 12:2..

8 Stă la pândă lângă sate

și ucide pe cel nevinovat în locuri*Hab. 3:14. dosnice;

ochii lui pândesc*Ps. 17:11. pe cel nenorocit.

9 Stă*Ps. 17:12.Mica 7:2. la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină:

stă la pândă să prindă pe cel nenorocit.

Îl prinde și-l trage în lațul lui;

10 se îndoaie, se pleacă

și-i cad săracii în gheare!

11 El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!

Își ascunde*Iov 22:13.Ps. 73:11;94:7.Ezec. 8:12;9:9. Fața și în veac nu va vedea!"

12 Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică*Mica 5:9. mâna!

Nu uita pe cei nenorociți!

13 Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu?

Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești?

14 Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mână pricina lor.

În nădejdea Ta se lasă*2 Tim. 1:12.1 Pet. 4:19. cel nenorocit

și Tu vii în ajutor orfanului*Ps. 68:5.Osea 14:3..

15 Zdrobește*Ps. 37:17. brațul celui rău,

pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

16 Domnul*Ps. 29:10;145:13;146:10.Ier. 10:10.Plâng. 5:19.Dan. 4:34;6:26.1 Tim. 1:17. este Împărat în veci de veci;

neamurile sunt nimicite din țara Lui.

17 Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!

Le întărești*1 Cron. 29:18. inima, Îți pleci urechea spre ei,

18 ca să faci*Ps. 82:3.Is. 11:4. dreptate orfanului și celui asuprit

și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.