A Psalm of Asaph.

1 Surely God is good to Israel,

Even to such as are pure in heart.

2 But as for me, my feet were almost gone;

My steps had well nigh slipped.

3 For I was envious at the arrogant,

When I saw the prosperity of the wicked.

4 For there are no pangs in their death;

But their strength is firm.

5 They are not in trouble as other men;

Neither are they plagued like other men.

6 Therefore pride is as a chain about their neck;

Violence covereth them as a garment.

7 Their eyes stand out with fatness:

They have more than heart could wish.

8 They scoff, and in wickedness utter oppression:

They speak loftily.

9 They have set their mouth in the heavens,

And their tongue walketh through the earth.

10 Therefore his people return hither:

And waters of a full cup are drained by them.

11 And they say, How doth God know?

And is there knowledge in the Most High?

12 Behold, these are the wicked;

And, being alway at ease, they increase in riches.

13 Surely in vain have I cleansed my heart,

And washed my hands in innocency;

14 For all the day long have I been plagued,

And chastened every morning.

15 If I had said, I will speak thus;

Behold, I had dealt treacherously with the generation of thy children.

16 When I thought how I might know this,

It was too painful for me;

17 Until I went into the sanctuary of God,

And considered their latter end.

18 Surely thou settest them in slippery places:

Thou castest them down to destruction.

19 How are they become a desolation in a moment!

They are utterly consumed with terrors.

20 As a dream when one awaketh,

So, O Lord, when thou awakest, thou wilt despise their image.

21 For my soul was grieved,

And I was pricked in my heart:

22 So brutish was I, and ignorant;

I was as a beast before thee.

23 Nevertheless I am continually with thee:

Thou hast holden my right hand.

24 Thou wilt guide me with thy counsel,

And afterward receive me to glory.

25 Whom have I in heaven but thee?

And there is none upon earth that I desire besides thee.

26 My flesh and my heart faileth;

But God is the strength of my heart and my portion for ever.

27 For, lo, they that are far from thee shall perish:

Thou hast destroyed all them that play the harlot, departing from thee.

28 But it is good for me to draw near unto God:

I have made the Lord Jehovah my refuge,

That I may tell of all thy works.

Un psalm al lui Asaf

1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel,

cu cei cu inima curată!

2 Totuși era să mi se îndoaie piciorul

și erau să-mi alunece pașii!

3 Căci*Iov 21:7.Ps. 37:1.Ier. 12:1. mă uitam cu jind la cei nesocotiți

când vedeam fericirea celor răi.

4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte

și trupul le este încărcat de grăsime.

5 N-au*Iov 21:9. parte de suferințele omenești

și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.

6 De aceea mândria le slujește ca salbă

și asuprirea este haina care-i*Ps. 109:18. învelește.

7 Li se bulbucă ochii*Iov 15:27.Ps. 17:10;119:70.Ier. 5:28. de grăsime

și au mai mult decât le-ar dori inima.

8 Râd*Ps. 53:1. și vorbesc*Osea 7:16. cu răutate de asuprire:

vorbesc*2 Pet. 2:18.Iuda 16. de sus,

9 își înalță gura*Apoc. 13:6. până la ceruri

și limba le cutreieră pământul.

10 De aceea aleargă lumea la ei,

înghite*Ps. 75:8. apă din plin

11 și zice: „Ce*Iov 22:13.Ps. 10:11;94:7. ar putea să știe Dumnezeu

și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?"

12 Așa sunt cei răi:

totdeauna fericiți*Vers. 3. și își măresc bogățiile.

13 Degeaba*Iov 21:15;34:9;35:3.Mal. 3:14. dar mi-am curățit eu inima

și mi-am*Ps. 26:6. spălat mâinile în nevinovăție,

14 căci în fiecare zi sunt lovit

și în toate diminețile sunt pedepsit.

15 Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei",

iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.

16 M-am*Ecl. 8:17. gândit la aceste lucruri ca să le pricep,

dar zadarnică mi-a fost truda,

17 până ce am*Ps. 77:13. intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu

și am luat seama la soarta*Ps. 37:38. de la urmă a celor răi.

18 Da, Tu-i pui*Ps. 35:1. în locuri alunecoase

și-i arunci în prăpăd.

19 Cum sunt nimiciți într-o clipă!

Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic.

20 Ca*Iov 20:8.Ps. 90:5,6.Is. 29:7,8. un vis la deșteptare,

așa le lepezi chipul, Doamne, la*Ps. 78:65. deșteptarea Ta!

21 Când mi se*Vers. 3. amăra inima

și mă simțeam străpuns în măruntaie,

22 eram prost*Ps. 92:6.Prov. 30:2. și fără judecată,

eram ca un dobitoc înaintea Ta.

23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine,

Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

24 mă vei călăuzi*Ps. 32:8.Is. 58:8. cu sfatul Tău,

apoi mă vei primi în slavă.

25 Pe*Filip. 3:8. cine altul am eu în cer afară de Tine?

Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

26 Carnea*Ps. 84:2;119:81. și inima pot să mi se prăpădească,

fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea*Ps. 16:5;119:57. mea de moștenire.

27 Căci iată că cei ce*Ps. 119:155. se depărtează de Tine pier;

Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși*Exod 34:15.Num. 15:39.Iac. 4:4..

28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii*Evr. 10:22. de Dumnezeu:

pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,

ca să povestesc*Ps. 107:22;118:17. toate lucrările Tale.