Maschil of Asaph.

1 O God, why hast thou cast us off for ever?

Why doth thine anger smoke against the sheep of thy pasture?

2 Remember thy congregation, which thou hast gotten of old,

Which thou hast redeemed to be the tribe of thine inheritance;

And mount Zion, wherein thou hast dwelt.

3 Lift up thy feet unto the perpetual ruins,

All the evil that the enemy hath done in the sanctuary.

4 Thine adversaries have roared in the midst of thine assembly;

They have set up their ensigns for signs.

5 They seemed as men that lifted up

Axes upon a thicket of trees.

6 And now all the carved work thereof

They break down with hatchet and hammers.

7 They have set thy sanctuary on fire;

They have profaned the dwelling-place of thy name by casting it to the ground.

8 They said in their heart, Let us make havoc of them altogether:

They have burned up all the synagogues of God in the land.

9 We see not our signs:

There is no more any prophet;

Neither is there among us any that knoweth how long.

10 How long, O God, shall the adversary reproach?

Shall the enemy blaspheme thy name for ever?

11 Why drawest thou back thy hand, even thy right hand?

Pluck it out of thy bosom and consume them.

12 Yet God is my King of old,

Working salvation in the midst of the earth.

13 Thou didst divide the sea by thy strength:

Thou brakest the heads of the sea-monsters in the waters.

14 Thou brakest the heads of leviathan in pieces;

Thou gavest him to be food to the people inhabiting the wilderness.

15 Thou didst cleave fountain and flood:

Thou driedst up mighty rivers.

16 The day is thine, the night also is thine:

Thou hast prepared the light and the sun.

17 Thou hast set all the borders of the earth:

Thou hast made summer and winter.

18 Remember this, that the enemy hath reproached, O Jehovah,

And that a foolish people hath blasphemed thy name.

19 Oh deliver not the soul of thy turtle-dove unto the wild beast:

Forget not the life of thy poor for ever.

20 Have respect unto the covenant;

For the dark places of the earth are full of the habitations of violence.

21 Oh let not the oppressed return ashamed:

Let the poor and needy praise thy name.

22 Arise, O God, plead thine own cause:

Remember how the foolish man reproacheth thee all the day.

23 Forget not the voice of thine adversaries:

The tumult of those that rise up against thee ascendeth continually.

O cântare a lui Asaf

1 Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi*Ps. 44:9,23;60:1,10;77:7.Ier. 31:37;33:24. pentru totdeauna?

Pentru ce Te mânii*Deut. 29:20. pe turma*Ps. 95:7;100:3. pășunii Tale?

2 Adu-Ți aminte de poporul Tău

pe*Exod 15:16.Deut. 9:29. care l-ai câștigat odinioară,

pe care l-ai răscumpărat ca seminție*Deut. 32:9.Ier. 10:16. a moștenirii Tale!

Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința;

3 îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare!

Vrăjmașul a pustiit totul în Locașul Tău cel Sfânt.

4 Potrivnicii Tăi au mugit*Plâng. 2:7. în mijlocul Templului Tău;

și-au pus*Dan. 6:27. semnele lor drept semne.

5 Parcă erau niște oameni care ridică

toporul într-o pădure deasă:

6 în curând, au sfărâmat toate podoabele*1 Împ. 6:18,29,32,35. săpate,

cu lovituri de securi și ciocane.

7 Au pus foc*2 Împ. 25:9. Sfântului Tău Locaș;

au dărâmat și au pângărit*Ps. 89:39. locuința Numelui Tău.

8 Ei ziceau*Ps. 83:4. în inima lor:

„Să-i prăpădim pe toți!"

Au ars toate locurile sfinte din țară.

9 Semnele noastre nu le mai vedem;

nu*1 Sam. 3:1.Amos 8:11. mai este niciun proroc

și nu mai este nimeni printre noi care să știe până când…

10 Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul

și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău?

11 Pentru ce*Plâng. 2:3. Îți tragi înapoi mâna și dreapta Ta?

Scoate-o din sân și nimicește-i!

12 Totuși Dumnezeu*Ps. 44:4. este Împăratul meu, care din vremuri străvechi

dă izbăviri în mijlocul acestei țări.

13 Tu ai despărțit*Exod 14:21. marea cu puterea Ta,

ai sfărâmat*Is. 51:9,10.Ezec. 29:3;32:3. capetele balaurilor din ape;

14 ai zdrobit capul leviatanului*74:14 Sau: crocodilului.,

l-ai dat să-l*Num. 14:9. mănânce fiarele*Ps. 72:9. din pustie.

15 Ai făcut să țâșnească*Exod 17:5,6.Num. 20:11.Ps. 105:41.Is. 48:21. izvoare în pâraie,

ai uscat*Ios. 3:13. râuri care nu seacă.

16 A Ta este ziua, a Ta este și noaptea;

Tu*Gen. 1:14. ai așezat lumina și soarele.

17 Tu ai statornicit*Fapte 17:26. toate hotarele pământului,

Tu ai rânduit vara*Gen. 8:22. și iarna.

18 Adu-Ți*Vers. 22.Apoc. 16:19. aminte, Doamne, că vrăjmașul Te batjocorește

și un*Ps. 39:8. popor nechibzuit hulește Numele Tău!

19 Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei*Cânt. 2:14. Tale

și nu uita*Ps. 68:10. pe vecie viața nenorociților Tăi!

20 Ai*Gen. 17:7,8.Lev. 26:44,45.Ps. 106:45.Ier. 33:21. în vedere legământul!

Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari.

21 Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat,

ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău!

22 Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ți pricina!

Adu-Ți*Vers. 18.Ps. 89:51. aminte de ocările pe care Ți le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

23 Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi,

zarva care crește necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!