1 Keşke kardeşim olsaydın, 2 Annemin memelerinden süt emmiş. 2 Dışarıda görünce öperdim seni, 2 Kimse de kınamazdı beni.

2 Önüne düşer, 2 Beni eğiten 2 Annemin evine götürürdüm seni; 2 Sana baharatlı şarapla 2 Kendi narlarımın suyundan içirirdim.

3 Sol eli başımın altında, 2 Sağ eli sarsın beni.

4 Ant içiriyorum size, ey Yeruşalim kızları! 2 Aşkımı ayıltmayasınız, uyandırmayasınız diye, 2 Gönlü hoş olana dek.

5 Kim bu, 2 Sevgilisine yaslanarak çölden çıkan? Elma ağacı altında uyandırdım seni, 2 Orada doğum sancıları çekti annen, 2 Orada doğum sancıları çekip doğurdu seni.

6 Beni yüreğinin üzerine bir mühür gibi, 2 Kolunun üzerine bir mühür gibi yerleştir. 2 Çünkü sevgi ölüm kadar güçlü, 2 Tutku ölüler diyarı kadar katıdır. 2 Alev alev yanar, 2 Yakıp bitiren ateş gibi.

7 Sevgiyi engin sular söndüremez, 2 Irmaklar süpürüp götüremez. 2 İnsan varını yoğunu sevgi uğruna verse bile, 2 Yine de hor görülür!

8 Küçük bir kızkardeşimiz var, 2 Daha memeleri çıkmadı. 2 Ne yapacağız kızkardeşimiz için, 2 Söz kesileceği gün?

9 Eğer o bir sursa, 2 Üzerine gümüş mazgallı siper yaparız; 2 Eğer bir kapıysa, 2 Sedir tahtalarıyla onu kaplarız.

10 Ben bir surum, memelerim de kuleler gibi, 2 Böylece hoşnut eden biri oldum onun gözünde.

11 Süleymanın bağı vardı Baal-Hamonda, 2 Kiraya verdi bağını; 2 Her biri bin gümüş öderdi ürünü için.

12 Benim bağım kendi emrimde, 2 Bin gümüş senin olsun, ey Süleyman, 2 İki yüz gümüş de ürününe bakan kiracıların.

13 Ey sen, bahçelerde oturan kadın, 2 Arkadaşlar kulak veriyor sesine, 2 Bana da duyur onu.

14 Koş, sevgilim, 2 Mis kokulu dağların üzerinde bir ceylan gibi, 2 Geyik yavrusu gibi ol!

1 O! de ai fi fratele meu, care a supt la ţîţele mamei mele! Cînd te-aş întîlni în uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m'ar ţinea de rău.

2 Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele; ea m'ar învăţa să-ţi dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.

3 Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! -

4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea. -

5 Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei şi zicînd: ,,Te-am trezit supt măr; acolo te -a născut mamă-ta, acolo te -a născut şi te -a făcut ea.`` -

6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.

7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi rîurile n'ar putea s'o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n'ar avea de cît dispreţ.

8 Avem o soră micuţă, care n'are încă ţîţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua cînd îi vor veni peţitorii?

9 Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă este uşă, o vom închide cu o scîndură de cedru. -

10 Eu sînt un zid, şi ţîţele mele sînt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat -o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! -

13 Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să -l aud! -

14 Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne