1 (O cîntare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule! Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!

2 Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

3 Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cînta printre neamuri.

4 Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri, iar credincioşia Ta pînă la nori.

5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul!

6 Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: ,,Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot;

8 al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cîrmuire;

9 Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!``

10 Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

11 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

12 Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului.

13 Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

1 Preparado está o meu coração, ó Deus; cantarei e darei louvores até com a minha glória.

2 Despertai, saltério e harpa; eu mesmo despertarei ao romper da alva.

3 Louvar-te-ei entre os povos, Senhor, e a ti cantarei louvores entre as nações.

4 Porque a tua benignidade se estende até aos céus, e a tua verdade chega até às mais altas nuvens.

5 Exalta-te sobre os céus, ó Deus, e a tua glória sobre toda a terra.

6 Para que sejam livres os teus amados, salva-nos com a tua destra, e ouve-nos.

7 Deus falou na sua santidade; eu me regozijarei; repartirei a Siquém, e medirei o vale de Sucote.

8 Meu é Gileade, meu é Manassés; e Efraim a força da minha cabeça, Judá o meu legislador.

9 Moabe a minha bacia de lavar; sobre Edom lançarei o meu sapato, sobre a Filístia jubilarei.

10 Quem me levará à cidade forte? Quem me guiará até Edom?

11 Porventura não serás tu, ó Deus, que nos rejeitaste? E não sairás, ó Deus, com os nossos exércitos?

12 Dá-nos auxílio para sair da angústia, porque vão é o socorro da parte do homem.

13 Em Deus faremos proezas, pois ele calcará aos pés os nossos inimigos.