1 ,,Luaţi aminte ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, pămîntule, cuvintele gurii mele.
2 Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvîntul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
3 Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!
4 El este Stînca; lucrările Lui sînt desăvîrşite, Căci toate căile Lui sînt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.
5 Ei s'au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!
6 Pe Domnul îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te -a făcut, Te -a întocmit, şi ţi -a dat fiinţă?
7 Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe bătrînii tăi, şi îţi vor spune.
8 Cînd Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor, Cînd a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel,
9 Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.
10 El l -a găsit într'un ţinut pustiu, Într'o singurătate plină de urlete înfricoşate; L -a înconjurat, l -a îngrijit, Şi l -a păzit ca lumina ochiului Lui.
11 Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Sboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, Şi -i poartă pe penele lui:
12 Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13 L -a suit pe înălţimile ţării, Şi Israel a mîncat roadele cîmpului, I -a dat să sugă miere din stîncă, Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,
14 Untul dela vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea grîului, Şi ai băut vinul, sîngele strugurelui.
15 Israel s'a îngrăşat, şi a asvîrlit din picior; -Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! -Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Sînca mîntuirii lui,
16 L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mîniat prin urîciuni;
17 Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei, Unor dumnezei pe cari nu -i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curînd, De cari nu se temuseră părinţii voştri.
18 Ai părăsit Stînca cea care te -a născut, Şi ai uitat pe Dumnezeul, care te -a întocmit.
19 Domnul a văzut lucrul acesta, şi S'a mîniat, S'a supărat pe fiii şi fiicele Lui.
20 El a zis: ,,Îmi voi ascunde Faţa de ei, Şi voi vedea care le va fi sfîrşitul, Căci sînt un neam stricat, Şînt nişte copii necredincioşi.
21 Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M'au mîniat prin idolii lor deşerţi; Şi Eu îi voi întărîta la gelozie printr'un popor care nu este un popor. Îi voi mînia printr'un neam fără pricepere.
22 Căci focul mîniei Mele s'a aprins, Şi va arde pînă în fundul locuinţei morţilor, Va nimici pămîntul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor.
23 Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.
24 Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri, Şi de boli cumplite; Voi trimete în ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor.
25 Afară, vor peri de sabie, Şi înlăuntru, vor peri de groază: Şi tînărul şi fata, Şi copilul de ţîţă ca şi bătrînul.
26 Voiam să zic: ,Îi voi lua cu o suflare`, Le voi şterge pomenirea dintre oameni!
27 Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească, Şi să zică: ,Mînă noastră cea puternică, Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri`.
28 Ei nu sînt un neam care şi -a perdut bunul simţ, Şi nu -i pricepere în ei.
29 Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, Şi s'ar gîndi la ce li se va întîmpla.
30 Cum ar urmări unul singur o mie din ei, Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vîndut Stînca, Dacă nu i-ar fi vîndul Domnul?
31 Căci stînca lor nu este ca Stînca noastră, Vrăjmaşii noştri înşişi sînt judecători în această privinţă.
32 Ci viţa lor este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor sînt struguri otrăviţi, Bobiţele lor sînt amare;
33 Vinul lor este venin de şerpi, Este otravă cumplită de aspidă.
34 Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?
35 A Mea este răsbunarea şi Eu voi răsplăti, Cînd va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, Şi ceea ce -i aşteaptă nu va zăbovi.`` -
36 Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzînd că puterea le este sleită, Şi că nu mai este nici rob nici slobod.
37 El va zice: ,,Unde sînt dumnezeii lor, Stînca aceea care le slujea de adăpost,
38 Dumnezeii aceia cari mîncau grăsimea jertfelor lor, Cari beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute, Şi să vă ocrotească!
39 Să ştiţi dar că Eu sînt Dumnezeu, Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.
40 Căci Îmi ridic mîna spre cer, Şi zic: ,Cît este de adevărat că trăiesc în veci,
41 Atît este de adevărat că atunci cînd voi ascuţi fulgerul săbiei Mele, Şi voi pune mîna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva protivnicilor Mei, Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
42 Sabia Mea le va înghiţi carnea, Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sînge, De sîngele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.`
43 Neamuri, cîntaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sîngele robilor Săi, El Se răzbună împotriva protivnicilor Săi, Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.``
44 Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cîntării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
45 Dupăce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
46 le -a zis: ,,Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe cari vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
47 Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, dupăce veţi trece Iordanul.
48 În aceeaş zi, Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
49 ,Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpînire copiilor lui Israel.
50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,
51 pentrucă aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lîngă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M'aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
52 Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe cre o dau copiilor lui Israel.`
1 א האזינו השמים ואדברה {ס} ותשמע הארץ אמרי פי {ר} br
2 ב יערף כמטר לקחי {ס} תזל כטל אמרתי {ר} br כשעירם עלי דשא {ס} וכרביבים עלי עשב {ר} br
3 ג כי שם יהוה אקרא {ס} הבו גדל לאלהינו {ר} br
4 ד הצור תמים פעלו {ס} כי כל דרכיו משפט {ר} br אל אמונה ואין עול {ס} צדיק וישר הוא {ר} br
5 ה שחת לו לא בניו מומם {ס} דור עקש ופתלתל {ר} br
6 ו big ה /big ליהוה תגמלו זאת-- {ס} עם נבל ולא חכם {ר} br הלוא הוא אביך קנך {ס} הוא עשך ויכננך {ר} br
7 ז זכר ימות עולם בינו שנות דר ודר {ס} שאל אביך ויגדך זקניך ויאמרו לך {ר} br
8 ח בהנחל עליון גוים {ס} בהפרידו בני אדם {ר} br יצב גבלת עמים {ס} למספר בני ישראל {ר} br
9 ט כי חלק יהוה עמו {ס} יעקב חבל נחלתו {ר} br
10 י ימצאהו בארץ מדבר {ס} ובתהו ילל ישמן {ר} br יסבבנהו יבוננהו-- {ס} יצרנהו כאישון עינו {ר} br
11 יא כנשר יעיר קנו על גוזליו ירחף {ס} יפרש כנפיו יקחהו ישאהו על אברתו {ר} br
12 יב יהוה בדד ינחנו {ס} ואין עמו אל נכר {ר} br
13 יג ירכבהו על במותי (במתי) ארץ {ס} ויאכל תנובת שדי {ר} br וינקהו דבש מסלע {ס} ושמן מחלמיש צור {ר} br
14 יד חמאת בקר וחלב צאן {ס} עם חלב כרים ואילים {ר} br בני בשן ועתודים {ס} עם חלב כליות חטה {ר} br ודם ענב תשתה חמר {ס}
15 טו וישמן ישרון ויבעט {ר} br שמנת עבית כשית {ס} ויטש אלוה עשהו {ר} br וינבל צור ישעתו {ס}
16 טז יקנאהו בזרים {ר} br בתועבת יכעיסהו {ס}
17 יז יזבחו לשדים לא אלה-- {ר} br אלהים לא ידעום {ס} חדשים מקרב באו {ר} br לא שערום אבתיכם {ס}
18 יח צור ילדך תשי {ר} br ותשכח אל מחללך {ס}
19 יט וירא יהוה וינאץ {ר} br מכעס בניו ובנתיו {ס}
20 כ ויאמר אסתירה פני מהם-- {ר} br אראה מה אחריתם {ס} כי דור תהפכת המה {ר} br בנים לא אמן בם {ס}
21 כא הם קנאוני בלא אל {ר} br כעסוני בהבליהם {ס} ואני אקניאם בלא עם {ר} br בגוי נבל אכעיסם {ס}
22 כב כי אש קדחה באפי {ר} br ותיקד עד שאול תחתית {ס} ותאכל ארץ ויבלה {ר} br ותלהט מוסדי הרים {ס}
23 כג אספה עלימו רעות {ר} br חצי אכלה בם {ס}
24 כד מזי רעב ולחמי רשף {ר} br וקטב מרירי {ס} ושן בהמת אשלח בם {ר} br עם חמת זחלי עפר {ס}
25 כה מחוץ תשכל חרב ומחדרים אימה גם בחור {ר} br גם בתולה--יונק עם איש שיבה {ס}
26 כו אמרתי אפאיהם {ר} br אשביתה מאנוש זכרם {ס}
27 כז לולי כעס אויב אגור-- {ר} br פן ינכרו צרימו {ס} פן יאמרו ידנו רמה {ר} br ולא יהוה פעל כל זאת {ס}
28 כח כי גוי אבד עצות המה {ר} br ואין בהם תבונה {ס}
29 כט לו חכמו ישכילו זאת {ר} br יבינו לאחריתם {ס}
30 ל איכה ירדף אחד אלף {ר} br ושנים יניסו רבבה {ס} אם לא כי צורם מכרם {ר} br ויהוה הסגירם {ס}
31 לא כי לא כצורנו צורם {ר} br ואיבינו פלילים {ס}
32 לב כי מגפן סדם גפנם {ר} br ומשדמת עמרה {ס} ענבמו ענבי רוש-- {ר} br אשכלת מררת למו {ס}
33 לג חמת תנינם יינם {ר} br וראש פתנים אכזר {ס}
34 לד הלא הוא כמס עמדי {ר} br חתום באוצרתי {ס}
35 לה לי נקם ושלם {ר} br לעת תמוט רגלם {ס} כי קרוב יום אידם {ר} br וחש עתדת למו {ס}
36 לו כי ידין יהוה עמו {ר} br ועל עבדיו יתנחם {ס} כי יראה כי אזלת יד {ר} br ואפס עצור ועזוב {ס}
37 לז ואמר אי אלהימו-- {ר} br צור חסיו בו {ס}
38 לח אשר חלב זבחימו יאכלו {ר} br ישתו יין נסיכם {ס} יקומו ויעזרכם-- {ר} br יהי עליכם סתרה {ס}
39 לט ראו עתה כי אני אני הוא {ר} br ואין אלהים עמדי {ס} אני אמית ואחיה {ר} br מחצתי ואני ארפא {ס} ואין מידי מציל {ר} br
40 מ כי אשא אל שמים ידי {ס} ואמרתי חי אנכי לעלם {ר} br
41 מא אם שנותי ברק חרבי {ס} ותאחז במשפט ידי {ר} br אשיב נקם לצרי {ס} ולמשנאי אשלם {ר} br
42 מב אשכיר חצי מדם {ס} וחרבי תאכל בשר {ר} br מדם חלל ושביה {ס} מראש פרעות אויב {ר} br
43 מג הרנינו גוים עמו {ס} כי דם עבדיו יקום {ר} br ונקם ישיב לצריו {ס} וכפר אדמתו עמו {ר} br {ש}
44 מד ויבא משה וידבר את כל דברי השירה הזאת--באזני העם הוא והושע בן נון
45 מה ויכל משה לדבר את כל הדברים האלה--אל כל ישראל
46 מו ויאמר אלהם שימו לבבכם לכל הדברים אשר אנכי מעיד בכם היום אשר תצום את בניכם לשמר לעשות את כל דברי התורה הזאת
47 מז כי לא דבר רק הוא מכם--כי הוא חייכם ובדבר הזה תאריכו ימים על האדמה אשר אתם עברים את הירדן שמה לרשתה {פ}
48 מח וידבר יהוה אל משה בעצם היום הזה לאמר
49 מט עלה אל הר העברים הזה הר נבו אשר בארץ מואב אשר על פני ירחו וראה את ארץ כנען אשר אני נתן לבני ישראל לאחזה
50 נ ומת בהר אשר אתה עלה שמה והאסף אל עמיך כאשר מת אהרן אחיך בהר ההר ויאסף אל עמיו
51 נא על אשר מעלתם בי בתוך בני ישראל במי מריבת קדש מדבר צן--על אשר לא קדשתם אותי בתוך בני ישראל
52 נב כי מנגד תראה את הארץ ושמה לא תבוא--אל הארץ אשר אני נתן לבני ישראל {פ}