1 Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis: ,,Voi cînta Domnului, căci Şi -a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.

2 Domnul este tăria mea şi temeiul cîntărilor mele de laudă: El m'a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.

3 Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.

4 El a aruncat în mare carăle lui Faraon şi oastea lui; Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în marea Roşie.

5 I-au acoperit valurile, Şi s'au pogorît în fundul apelor, ca o piatră.

6 Dreapta Ta, Doamne, şi -a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.

7 Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trînteşti la pămînt pe vrăjmaşii Tăi; Îţi deslănţuieşti mînia, Şi ea -i mistuie ca pe o trestie.

8 La suflarea nărilor Tale, s'au îngrămădit apele, S'au ridicat talazurile ca un zid, Şi s'au închegat valurile în mijlocul mării.

9 Vrăjmaşul zicea: ,,Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război; Îmi voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia, şi -i voi nimici cu mîna mea!``

10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Şi marea i -a acoperit; Ca plumbul s'au afundat În adîncimea apelor.

11 Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă, Şi făcător de minuni?

12 Tu Ţi-ai întins mîna dreaptă: Şi i -a înghiţit pămîntul.

13 Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit, Şi ai izbăvit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta îl îndrepţi Spre locaşul sfinţeniei Tale.

14 Popoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura: Apucă groaza pe Filisteni,

15 Se înspăimîntă căpeteniile Edomului, Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab; Toţi locuitorii Canaanului leşină dela inimă.

16 Îi va apuca teama şi spaima; Iar văzînd măreţia braţului Tău, Vor sta muţi ca o piatră, Pînă va trece poporul Tău, Doamne! Pînă va trece Poporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.

17 Tu îi vei aduce şi -i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, În locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, La Templul, pe care mînile Tale l-au întemeiat, Doamne!

18 Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.

19 Căci caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat în mare, Şi Domnul a adus peste ei apele mării; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.``

20 Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat în mînă o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucînd.

21 Maria răspundea copiilor lui Israel:

22 Moise a pornit pe Israel dela marea Roşie. Au apucat înspre pustia Şur; şi, după trei zile de mers în pustie, n'au găsit apă.

23 Au ajuns la Mara; dar n'au putut să bea apă din Mara, pentrucă era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).

24 Poporul a cîrtit împotriva lui Moise, zicînd: ,,Ce avem să bem?``

25 Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i -a arătat un lemn, pe care l -a aruncat în apă. Şi apa s'a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l -a pus la încercare.

26 El a zis: ,,Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sînt Domnul, care te vindecă.``

27 Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărît acolo, lîngă apă.

1 א אז ישיר משה ובני ישראל את השירה הזאת ליהוה ויאמרו  {ר} br לאמר  {ס}  אשירה ליהוה כי גאה גאה  {ס}  סוס  {ר} br ורכבו רמה בים  {ס}

2 ב עזי וזמרת יה ויהי לי  {ר} br לישועה  {ס}  זה אלי ואנוהו  {ס}  אלהי  {ר} br אבי וארממנהו  {ס}

3 ג יהוה איש מלחמה יהוה  {ר} br שמו  {ס}

4 ד מרכבת פרעה וחילו ירה בים  {ס}  ומבחר  {ר} br שלשיו טבעו בים סוף  {ס}

5 ה תהמת יכסימו ירדו במצולת כמו  {ר} br אבן  {ס}

6 ו ימינך יהוה נאדרי בכח  {ס}  ימינך  {ר} br יהוה תרעץ אויב  {ס}

7 ז וברב גאונך תהרס  {ר} br קמיך  {ס}  תשלח חרנך--יאכלמו כקש  {ס}

8 ח וברוח  {ר} br אפיך נערמו מים  {ס}  נצבו כמו נד  {ר} br נזלים  {ס}  קפאו תהמת בלב ים  {ס}

9 ט אמר  {ר} br אויב ארדף אשיג  {ס}  אחלק שלל תמלאמו  {ר} br נפשי--  {ס}  אריק חרבי תורישמו ידי  {ס}

10 י נשפת  {ר} br ברוחך כסמו ים  {ס}  צללו כעופרת במים  {ר} br אדירים  {ס}

11 יא מי כמכה באלם יהוה  {ס}  מי  {ר} br כמכה נאדר בקדש  {ס}  נורא תהלת עשה  {ר} br פלא  {ס}

12 יב נטית ימינך--תבלעמו ארץ  {ס}

13 יג נחית  {ר} br בחסדך עם זו גאלת  {ס}  נהלת בעזך אל נוה  {ר} br קדשך  {ס}

14 יד שמעו עמים ירגזון  {ס}  חיל  {ר} br אחז ישבי פלשת  {ס}

15 טו אז נבהלו אלופי  {ר} br אדום--  {ס}  אילי מואב יאחזמו רעד  {ס}  נמגו  {ר} br כל ישבי כנען  {ס}

16 טז תפל עליהם אימתה  {ר} br ופחד  {ס}  בגדל זרועך ידמו כאבן  {ס}  עד  {ר} br יעבר עמך יהוה  {ס}  עד יעבר עם זו  {ר} br קנית  {ס}

17 יז תבאמו ותטעמו בהר נחלתך--  {ס}  מכון  {ר} br לשבתך פעלת יהוה  {ס}  מקדש אדני כוננו  {ר} br ידיך  {ס}

18 יח יהוה ימלך לעלם ועד  {ס}

19 יט כי  {ר} br בא סוס פרעה ברכבו ובפרשיו בים  {ס}  וישב יהוה עלהם  {ר} br את מי הים  {ס}  ובני ישראל הלכו ביבשה בתוך הים  {ר} br {ש}

20 כ ותקח מרים הנביאה אחות אהרן את התף--בידה ותצאן כל הנשים אחריה בתפים ובמחלת

21 כא ותען להם מרים  שירו ליהוה כי גאה גאה סוס ורכבו רמה בים  {ס}

22 כב ויסע משה את ישראל מים סוף ויצאו אל מדבר שור וילכו שלשת ימים במדבר ולא מצאו מים

23 כג ויבאו מרתה--ולא יכלו לשתת מים ממרה כי מרים הם על כן קרא שמה מרה

24 כד וילנו העם על משה לאמר מה נשתה

25 כה ויצעק אל יהוה ויורהו יהוה עץ וישלך אל המים וימתקו המים שם שם לו חק ומשפט ושם נסהו

26 כו ויאמר אם שמוע תשמע לקול יהוה אלהיך והישר בעיניו תעשה והאזנת למצותיו ושמרת כל חקיו--כל המחלה אשר שמתי במצרים לא אשים עליך כי אני יהוה רפאך  {ס}

27 כז ויבאו אילמה--ושם שתים עשרה עינת מים ושבעים תמרים ויחנו שם על המים