1 Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.
2 În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu -l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.
3 Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mîngîiere.
4 Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.
5 Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decît cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tîlmăceşte aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească.
6 În adevăr, fraţilor, de ce folos v'aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvîntul meu nu v'ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?
7 Chiar şi lucrurile neînsufleţite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta?
8 Şi dacă trîmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
9 Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vînt.
10 Sînt multe feluri de limbi în lume, totuş niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.
11 Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.
12 Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
13 De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s'o tălmăcească.
14 Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.
16 Altmintrelea, dacă aduci mulţămiri cu duhul, cum va răspunde ,,Amin`` la mulţămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cînd el nu ştie ce spui?
17 Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămîne zidit sufleteşte.
18 Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toţi.
19 Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.
20 Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.
21 În Lege este scris: ,,Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.``
22 Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
23 Deci, dacă s'ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n'ar zice ei că sînteţi nebuni?
24 Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
25 Tainele inimii lui sînt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
26 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Cînd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
27 Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: şi unul să tălmăcească.
28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuş şi lui Dumnezeu.
29 Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
30 Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintîi să tacă.
31 Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentruca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.
32 Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor;
33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.
34 Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.
35 Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.
36 Ce? Dela voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el?
37 Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.
38 Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!
39 Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împedecaţi vorbirea în alte limbi.
40 Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială.
1 Appliquez-vous à la charité; désirez aussi avec ardeur les dons spirituels, mais surtout celui d'interpréter les Écritures.
2 Car celui qui parle une langue d'un peuple étranger, ne parle pas des hommes, mais de Dieu, et si personne ne le comprend, il prononce pour lui-même des secrets de vanité dans son esprit.
3 Mais celui qui interprète les Écritures, élève, encourage et console les frères.
4 Celui qui parle un langage étranger, s'élève lui-même; mais celui qui interprète les Écritures, élève l'Église.
5 Je souhaite que vous parliez tous les langages de la terre, mais surtout que vous interprétiez les Écritures; car celui qui interprète, est plus grand que celui qui parle les langages des différents peuples, à moins qu'il ne les traduise, afin que l'Église en reçoive de l'accroissement.
6 Maintenant, frères, si je venais parmi vous en parlant des langages inconnues, à quoi vous serais-je utile, si je ne vous adressais des paroles de révélation, ou de science, ou d'interprétation, ou de doctrine?
7 De même, si les choses inanimées qui rendent un son, soit une flûte, soit une harpe, ne forment pas des tons distincts, comment connaîtra-t-on ce qui est joué sur la flûte, ou sur la harpe?
8 Et si la trompette rend un son confus, qui se préparera au combat?
9 Vous, de même, si vous faites un discours en parlant un langage étranger qui ne puisse être compris, comment saura-t-on ce que vous dites? car vous parlerez en l'air.
10 Combien, par exemple, n'y a-t-il pas de sortes de langages dans le monde? Et aucun d'eux ne serait sans signification?
11 Si donc je ne sais ce que ces mots signifient, je serai un barbare pour celui qui parle, et celui qui parle sera un barbare pour moi.
12 Ainsi, puisque vous désirez avec ardeur les dons spirituels, cherchez à en avoir abondamment pour l'accroissement de l'Église.
13 C'est pourquoi, que celui qui parle un langage étranger, prie pour qu'il puisse le traduire.
14 Car, si je prie dans un langage inconnu, mon esprit prie, mais mon intelligence est sans fruit.
15 Qu'y a-t-il donc à faire? Je prierai par l'Esprit, et je prierai aussi par l'intelligence. Je chanterai par l'Esprit, et je chanterai aussi par l'intelligence.
16 Autrement, si tu exalte avec l'Esprit, comment celui qui tient la place d'un ignorant répondra-t-il l'Amen à ton action de grâces, puisqu'il ne sait pas ce que tu dis?
17 Il est vrai que tes actions de grâces sont excellentes; mais les autres n'en sont pas édifiés.
18 Je rends grâces à mon Dieu, de ce que je parle plus de langages que vous tous;
19 Mais j'aime mieux prononcer dans l'Église cinq paroles par mon intelligence, afin d'instruire aussi les autres, que dix mille paroles dans un langage inconnu.
20 Frères, ne soyez pas des enfants sans intelligence; pourquoi seriez-vous des enfants malicieux et des hommes matures quant à la compréhension ?
21 Il est écrit dans la loi: Je parlerai à ce peuple par des gens d'une autre langue, et par des lèvres étrangères, et même ainsi ils ne m'écouteront point, dit le Seigneur.
22 Ainsi donc les langages étrangers sont un signe provisoire, non pour les croyants, mais pour les juifs incrédules; au lieu que l'interprétation est un signe provisoire, non pour les incrédules, mais pour les croyants.
23 Si donc toute l'Église est assemblée en un même lieu, et que tous parlent différents langages, et que des gens du commun peuple, ou des incrédules y entrent, ne diront-ils pas que vous avez perdu le sens?
24 Mais si tous interprètent les Écritures, et qu'il entre un incrédule, ou un ignorant, il est convaincu par tous, il est jugé par tous;
25 Et ainsi les secrets de son cœur sont manifestés, et ainsi se prosternant la face contre terre, il adorera Dieu, et publiera que Dieu est véritablement au milieu de vous.
26 Que faut-il donc, frères? Lorsque vous vous assemblez, chacun a-t-il un psaume, ou une doctrine, un langage étranger, une révélation, une interprétation? Que tout se fasse pour l'édification.
27 S'il y en a qui parlent le langage d'un peuple étranger, qu'il n'y en ait que deux ou trois, tout au plus, et l'un après l'autre; et qu'il y en ait un qui traduise.
28 S'il n'y a point de traducteur, que celui qui parle se taise dans l'Église, et qu'il parle à Dieu en lui-même.
29 Qu'il n'y ait aussi que deux ou trois interprètes des Écritures qui parlent, et que les autres jugent.
30 Et si un autre qui est présent a une révélation, que le premier se taise.
31 Car vous pouvez tous interpréter les Écritures l'un après l'autre, afin que tous apprennent, et que tous soient exhortés.
32 Or, les esprits des interprètes sont soumis aux interprètes;
33 Car Dieu n'est point l'auteur de la confusion, mais de la paix. Comme on le voit dans toutes les Églises des saints,
34 Que vos femmes gardent le calme dans les Églises, parce qu'il ne leur est pas permis de converser; et qu'elles soient soumises, comme la loi le dit aussi.
35 Si elles veulent s'instruire sur quelque chose, qu'elles interrogent leurs maris à la maison; car il n'est pas bienséant aux femmes de discourir dans l'Église.
36 Est-ce de vous que la Parole de Dieu est venue, ou n'est-elle parvenue qu'à vous seuls?
37 Si quelqu'un croit être interprète, ou spirituel, qu'il reconnaisse que les choses que je vous écris sont des commandements du Seigneur.
38 Et si quelqu'un est illettré, qu'il soit novice.
39 C'est pourquoi, frères, désirez avec ardeur d'interpréter les Écritures, et n'entravez point l’expression des langages étrangers.
40 Que toutes choses se fassent avec bienséance et avec ordre.