1 Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El.
2 Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s'a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.
3 Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.
4 Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.
5 Şi ştiţi că El S'a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.
6 Oricine rămîne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L -a văzut, nici nu L -a cunoscut.
7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit.
8 Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S'a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.
11 Căci vestirea, pe care aţi auzit -o dela început, este aceasta: să ne iubim unii pe alţii;
12 nu cum a fost Cain, care era dela cel rău, şi a ucis pe fratele său. Şi pentruce l -a ucis? Pentrucă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.
13 Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea.
14 Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentrucă iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămîne în moarte.
15 Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n'are viaţa vecinică rămînînd în el.
16 Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi -a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.
17 Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămîne în el dragostea de Dumnezeu?
18 Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
19 Prin aceasta vom cunoaşte că sîntem din adevăr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui,
20 ori în ce ne osîndeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decît inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.
21 Prea iubiţilor, dacă nu ne osîndeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.
22 Şi orice vom cere, vom căpăta dela El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.
23 Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne -a poruncit El.
24 Cine păzeşte poruncile Lui, rămîne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămîne în noi prin Duhul, pe care ni L -a dat.
1 Voyez quel amour le Père nous a témoigné, que nous soyons appelés enfants de Dieu! Le monde ne nous connaît point, parce qu'il ne l'a point connu.
2 Bien-aimés, nous sommes à présent enfants de Dieu, et ce que nous serons n'a pas encore été manifesté; mais nous savons que quand il sera manifesté, nous serons semblables à lui, parce que nous le verrons tel qu'il est.
3 Et quiconque a cette espérance en lui, se purifie lui-même, comme lui est pur.
4 Celui qui pèche, transgresse aussi la loi; car le péché est une transgression de la loi.
5 Or, vous savez que Jésus-Christ a paru pour enlever nos péchés, et qu'il n'y a point de péché en lui.
6 Celui qui demeure en lui, ne pèche point; celui qui pèche, ne l'a point vu et ne l'a point connu.
7 Petits enfants, que personne ne vous séduise: celui qui pratique la justice, est juste comme lui-même est juste.
8 Celui qui pratique le péché, est de l’accusateur; car l’accusateur pèche dès le commencement. Or, le Fils de Dieu a paru pour détruire les oeuvres de l’accusateur.
9 Celui qui est né de Dieu, ne pratique point le péché, parce que le Germe de Dieu demeure en lui; et il ne peut pécher, parce qu'il est né de Dieu.
10 C'est en cela que se révèlent les enfants de Dieu sous la grâce, et les enfants de l’accusateur sous la loi. Celui qui ne pratique pas la justice et n'aime pas son frère, n'est point de Dieu.
11 Car le message que vous avez entendu dès le commencement, c'est que nous nous aimions les uns les autres;
12 Ne faisons point comme Caïn, qui était la manifestation du malin, et qui tua son frère. Et pourquoi le tua-t-il? Parce que ses oeuvres étaient mauvaises, et que celles de son frère étaient justes.
13 Frères, ne vous étonnez point si le monde vous hait.
14 Quand nous aimons nos frères, nous connaissons que nous sommes passés de la mort à la vie. Celui qui n'aime pas son frère demeure dans la mort.
15 Quiconque hait son frère est un meurtrier; et vous savez qu'aucun meurtrier n'a la vie éternelle demeurant en lui.
16 Nous avons connu la charité, en ce qu'Il a donné sa vie pour nous; nous aussi, nous devons donner notre vie pour nos frères.
17 Or, celui qui aurait des biens de ce monde, et qui, voyant son frère dans le besoin, lui fermerait ses entrailles, comment l'amour de Dieu demeurerait-il en lui?
18 Mes petits enfants, n'aimons pas de paroles ni de la langue, mais en action et en vérité.
19 Car c'est en cela que nous connaissons que nous sommes de la vérité, et que nous assurerons nos cœurs devant lui;
20 Car si notre cœur nous condamne, Dieu est plus grand que notre cœur, et il connaît toutes choses.
21 Bien-aimés, si notre cœur ne nous condamne point, nous avons de l'assurance devant Dieu.
22 Et quoi que nous demandions, nous le recevons de lui, parce que nous gardons ses commandements, et que nous faisons ce qui lui est agréable.
23 Et c'est ici son commandement: que nous croyions au nom de son Fils Jésus-Christ, et que nous nous aimions les uns les autres sacrificiellement, comme il nous l'a commandé.
24 Celui qui garde ses commandements, demeure en Dieu, et Dieu en lui; et nous connaissons qu'il demeure en nous par l'Esprit qu'il nous a donné.