1 David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.
2 El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
3 Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.
4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.
5 Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;
6 legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
7 În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8 Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.
9 Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
10 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.
11 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;
12 era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
13 Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.
14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;
15 a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.
16 Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
17 El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;
18 m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.
19 Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20 El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.
21 Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;
22 căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
24 Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.
25 De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.
26 Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
27 cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
28 Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.
29 Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.
30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31 Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
32 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....
34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.
35 Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
37 Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
38 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.
40 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.
41 Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.
42 Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!
43 Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
44 Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.
45 Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.
46 Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.
47 Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,
48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,
49 şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.
51 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``
1 Et David adressa à l'Éternel les paroles de ce cantique, au jour où l'Éternel l'eut délivré de la main de tous ses ennemis, et de la main de Saül.
2 Il dit: Éternel, mon rocher, ma forteresse et mon libérateur!
3 O Dieu, mon rocher, vers qui je me retire; mon bouclier et la force qui me délivre, ma haute retraite et mon asile! mon Sauveur! tu me garantis de la violence.
4 Je m'écrie: Loué soit l'Éternel! Et je suis délivré de mes ennemis.
5 Car les flots de la mort m'avaient environné, les torrents des méchants m'avaient effrayé;
6 Les liens du Sépulcre m'avaient environné; les filets de la mort m'avaient surpris.
7 Dans ma détresse, j'invoquai l'Éternel, je criai à mon Dieu; de son palais il entendit ma voix, et mon cri parvint à ses oreilles.
8 Alors la terre fut ébranlée et trembla, les fondements des cieux s'agitèrent et s'ébranlèrent, parce qu'il était courroucé.
9 Une fumée montait de ses narines, et de sa bouche un feu dévorant; il en jaillissait des charbons embrasés.
10 Il abaissa les cieux, et descendit, ayant l'obscurité sous ses pieds.
11 Il était monté sur un Voyant et volait; il parut sur les ailes du vent.
12 Il mit autour de lui les ténèbres comme une tente, des amas d'eaux, des nuées épaisses.
13 De la splendeur qui était devant lui, s'embrasèrent des charbons de feu.
14 L'Éternel tonna des cieux; le Très-Haut fit retentir sa voix.
15 Il lança des flèches, et dispersa mes ennemis; il lança des éclairs, et les mit en déroute.
16 Alors le fond de la mer apparut, et les fondements du monde se découvrirent, par la menace de l'Éternel, par le souffle du vent de sa colère.
17 Il étendit sa main d'en haut, et me prit; il me tira des grosses eaux.
18 Il me délivra de mon ennemi puissant, et de mes adversaires qui étaient plus forts que moi.
19 Ils m'avaient surpris au jour de ma calamité, mais l'Éternel fut mon appui.
20 Il m'a mis au large; il m'a délivré, parce qu'il a pris son plaisir en moi.
21 L'Éternel m'a traité selon ma justice; il m'a rendu selon la pureté de mes mains;
22 Car j'ai gardé les voies de l'Éternel, et je n'ai point été infidèle à mon Dieu.
23 Car toutes ses ordonnances sont devant moi, et je ne m'écarte point de ses statuts.
24 J'ai été intègre devant lui, et je me suis gardé de mon iniquité.
25 Aussi l'Éternel m'a rendu selon ma justice, selon ma pureté à ses yeux.
26 Avec celui qui est bon, tu es bon; avec l'homme intègre tu es intègre.
27 Avec celui qui est pur, tu te montres pur; mais avec le pervers, tu agis selon sa perversité.
28 Tu sauves le peuple affligé; mais de ton regard tu abaisses les orgueilleux.
29 Car tu es ma lampe, ô Éternel! Et l'Éternel fait resplendir mes ténèbres.
30 Avec toi je fonds sur une troupe; avec mon Dieu je franchis la muraille.
31 La voie de Dieu est parfaite, la Parole de l'Éternel est éprouvée; il est le bouclier de tous ceux qui se retirent vers lui.
32 Car qui est Dieu, sinon l'Éternel? Et qui est un rocher, sinon notre Dieu?
33 Le Dieu qui est ma forteresse assurée, et qui enseigne à l'homme intègre sa voie;
34 Qui rend mes pieds semblables à ceux des biches, et m'affermit sur mes hauteurs;
35 Qui forme mes mains au combat, et mes bras bandent un arc d'airain.
36 Tu m'as donné le bouclier de ton salut, et ta bonté m'a fait devenir grand.
37 Tu élargis le chemin sous mes pas, et mes pieds ne chancellent point.
38 Je poursuis mes ennemis; je les détruis; et je ne reviens qu'après les avoir exterminés.
39 Je les consume, je les écrase, et ils ne se relèvent plus; ils tombent sous mes pieds.
40 Car tu m'as ceint de force pour le combat; tu fais plier sous moi mes adversaires.
41 Tu fais tourner le dos à mes ennemis devant moi; ceux qui me haïssent, je les détruis.
42 Ils regardent, et point de libérateur! Ils crient à l'Éternel, mais il ne leur répond point.
43 Et je les broie comme la poussière de la terre; je les écrase, je les foule comme la boue des rues.
44 Tu me sauves des dissensions de mon peuple; tu me gardes pour être chef des nations. Le peuple que je ne connaissais pas, m'est assujetti.
45 Les fils de l'étranger viennent me flatter; dès que leur oreille a entendu, ils se sont soumis.
46 Les fils de l'étranger défaillent, et sortent tremblants de leurs retraites.
47 L'Éternel est vivant! Et béni soit mon rocher! Que Dieu, le rocher de mon salut, soit exalté!
48 Le Dieu qui me donne vengeance, et qui m'assujettit les peuples; qui me fait échapper à mes ennemis.
49 Tu m'élèves au-dessus de mes adversaires, tu me délivres de l'homme violent.
50 C'est pourquoi, ô Éternel, je te louerai parmi les nations, et je chanterai ton nom!
51 C'est lui qui délivre magnifiquement son roi, et qui fait miséricorde à son oint, à David et à sa postérité, à jamais!