1 După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrîni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plîngere împotriva lui Pavel.

2 Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să -l pîrască astfel: ,,Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.

3 Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţămita, în toată vremea şi în tot locul.

4 Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, cîteva cuvinte.

5 Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii de pe tot pămîntul, este mai marele partidei Nazarinenilor,

6 şi a cercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mînă pe el. Am vrut să -l judecăm după Legea noastră:

7 dar a venit căpitanul Lisias, l -a smuls din mînile noastre cu mare silă,

8 şi a poruncit pîrîşilor lui să vină înaintea ta. Dacă -l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de cari îl pîrîm noi.``

9 Iudeii s'au unit la învinuirea aceasta, şi au spus că aşa stau lucrurile.

10 După ce i -a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: ,,Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.

11 Nu sînt mai mult de douăsprezece zile, -te poţi încredinţa de lucrul acesta-de cînd m'am suit să mă închin la Ierusalim.

12 Nu m'au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stînd de vorbă cu cineva, sau făcînd răscoală de norod.

13 Aşa că n'ar putea dovedi lucrurile de cari mă pîrăsc acum.

14 Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci,

15 şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

16 De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

17 După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, şi să aduc daruri la Templu.

18 Tocmai atunci nişte Iudei din Asia m'au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.

19 Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta, şi să mă pîrască, dacă au ceva împotriva mea.

20 Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m'au găsit vinovat, cînd am stat înaintea Soborului,

21 afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: ,Pentru învierea morţilor sînt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.``

22 Felix, care ştia destul de bine despre ,,Calea`` aceasta, i -a amînat zicînd: ,,Am să cercetez pricina voastră cînd ca veni căpitanul Lisias.``

23 Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să -l lase puţin mai slobod, şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să -i slujească sau să vină la el.

24 După cîteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa Drusila, care era Iudeică; a chemat pe Pavel, şi l -a ascultat despre credinţa în Hristos Isus.

25 Dar, pe cînd vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrînare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: ,,De astădată, du-te; cînd voi mai avea prilej, te voi chema.``

26 Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să -i dea bani; de aceea trimetea şi mai des să -l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

27 Doi ani au trecut astfel; şi în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul Iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă.

1 Cinq jours après, Ananias, le souverain sacrificateur, descendit avec des Anciens et un certain orateur, nommé Tertullus, qui portèrent plainte au gouverneur contre Paul.

2 Celui-ci ayant été appelé, Tertullus commença à l'accuser, en disant:

3 Très excellent Félix, nous reconnaissons en tout et par tout, et avec toute sorte d'actions de grâces, que nous jouissons d'une grande paix, grâce à toi et aux heureux succès survenus à cette nation par ta prévoyance.

4 Mais, pour ne pas t'arrêter plus longtemps, je te prie d'écouter, dans ta bonté, ce peu de paroles:

5 Nous avons trouvé cet homme, qui est une peste, qui sème la discorde parmi tous les Juifs répandus dans le monde, et qui est le chef de la secte des Nazaréens,

6 Et qui même a tenté de profaner le temple. Nous l'avions saisi, et nous voulions le juger selon notre loi;

7 Mais le tribun Lysias étant survenu, l'a arraché de nos mains avec une grande violence,

8 En ordonnant à ses accusateurs de venir auprès de toi. Tu pourras apprendre toi-même de lui, en l'interrogeant, toutes les choses dont nous l'accusons.

9 Les Juifs se joignirent aussi à l'accusation, en disant que les choses étaient ainsi.

10 Mais Paul, après que le gouverneur lui eut fait signe de parler, répondit: Sachant que tu es juge de cette nation depuis plusieurs années, je parle pour ma défense avec plus de confiance;

11 Car tu peux savoir qu'il n'y a pas plus de douze jours que je suis monté à Jérusalem pour adorer.

12 Ils ne m'ont point trouvé dans le temple disputant avec qui que ce soit, ou attroupant le peuple dans les synagogues, ou dans la ville,

13 Et ils ne sauraient prouver les choses dont ils m'accusent maintenant.

14 Toutefois, je te confesse ceci, que, suivant la voie qu'ils appellent secte, je sers le Dieu de mes pères, croyant tout ce qui est écrit dans la loi et dans les prophètes;

15 Et ayant en Dieu cette espérance, que la résurrection des morts, tant des justes que des injustes, qu'ils attendent aussi eux-mêmes, arrivera.

16 C'est pourquoi je travaille à avoir toujours une conscience sans reproche, devant Dieu et devant les hommes.

17 Or, après plusieurs années, je suis venu pour faire à ma nation des aumônes et des offrandes.

18 Et sur ces entrefaites, certains Juifs d'Asie m'ont trouvé dans le temple, purifié, sans attroupement ni tumulte.

19 Eux-mêmes ils auraient dû comparaître devant toi et m'accuser, s'ils avaient eu quelque chose contre moi.

20 Mais que ceux-ci même déclarent s'ils m'ont trouvé coupable de quelque chose, lorsque j'ai comparu devant le Sanhédrin,

21 A moins que ce ne soit de cette seule parole que j'ai dite hautement, au milieu d'eux: Aujourd'hui je suis mis en cause par vous à propos de la résurrection des morts.

22 Félix, ayant entendu cela, les ajourna parce qu'il savait mieux à quoi s'en tenir sur ce qui concernait la doctrine, et il dit: Quand le tribun Lysias sera descendu, j'examinerai votre affaire.

23 Et il commanda à un centenier de garder Paul, mais de lui laisser quelque liberté, et de n'empêcher aucun des siens de le servir ou de l'approcher.

24 Quelques jours après, Félix étant venu avec Drusille, sa femme, qui était Juive, envoya chercher Paul, et l'entendit sur la foi en Christ.

25 Et comme Paul discourait sur la justice, la continence et le jugement à venir, Félix, effrayé, lui dit: Pour le moment retire-toi, et quand j'en trouverai l'occasion, je te rappellerai.

26 Il espérait aussi que Paul lui donnerait de l'argent, afin qu'il le mît en liberté; c'est pourquoi il l'envoyait chercher souvent pour s'entretenir avec lui.

27 Deux ans s'écoulèrent ainsi, et Félix eut pour successeur Porcius Festus; et voulant faire plaisir aux Juifs, Félix laissa Paul en prison.