1 Cînd a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i -a zis: ,,Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!``

2 Isus i -a răspuns: ,,Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.``

3 Apoi a şezut pe muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, L-au întrebat deoparte:

4 ,,Spune-ne cînd se vor întîmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul cînd se vor împlini toate aceste lucruri?``

5 Isus a început atunci să le spună: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.

6 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sînt Hristosul!` Şi vor înşela pe mulţi.

7 Cînd veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă spăimîntaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întîmple. Dar încă nu va fi sfîrşitul.

8 Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pămînt, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.

9 Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mîna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentruca să le slujiţi de mărturie.

10 Mai întîi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.

11 Cînd vă vor duce să vă dea în mînile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la celece veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfînt.

12 Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi -i vor omorî.

13 Veţi fi urîţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.

14 Cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii` stînd acolo unde nu se cade să fie, -cine citeşte să înţeleagă-atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi.

15 Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea.

16 Şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.

17 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!

18 Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întîmple iarna.

19 Pentrucă în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n'a fost de la începutul lumii, pe care a făcut -o Dumnezeu, pînă azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.

20 Şi dacă n'ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n'ar scăpa; dar le -a scurtat din pricina celor aleşi.

21 Dacă vă va zice cineva atunci: ,Iată, Hristosul este aici` sau: ,Iată -L, acolo`, să nu -l credeţi.

22 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.

23 Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.

24 Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,

25 stelele vor cădea din cer, şi puterile cari sînt în ceruri vor fi clătinate.

26 Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.

27 Atunci va trimete pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, dela marginea pămîntului pînă la marginea cerului.

28 Luaţi învăţătură dela smochin prin pilda lui. Cînd mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.

29 Tot aşa, cînd veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.

30 Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta pînă nu se vor împlini toate aceste lucruri.

31 Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

32 Cît despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

33 Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi cînd va veni vremea aceea.

34 Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într'altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.

35 Vegheaţi dar, pentrucă nu ştiţi cînd va veni stăpînul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntarea cocoşilor, sau dimineaţa.

36 Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.

37 Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!``

1 Comme Jésus sortait du temple, un de ses disciples lui dit: Maître, regarde quelles espèces de pierres et quels bâtiments se trouvent ici !

2 Et Jésus, répondant, lui dit: Tu vois ces grands bâtiments; il n'y restera pas pierre sur pierre qui ne soit renversée.

3 Et comme il était assis sur le mont des Oliviers, vis-à-vis du temple, Pierre, Jacques, Jean et André lui demandèrent en particulier:

4 Dis-nous quand ces choses arriveront, et quel sera le signe de leur prochain accomplissement?

5 Alors Jésus, répondant, se mit à dire: Prenez garde que personne ne vous séduise.

6 Car plusieurs viendront en mon nom, et diront: Je suis le Christ; et ils en séduiront plusieurs.

7 Or, quand vous entendrez parler de guerres et de bruits de guerres, ne vous troublez point; car il faut que ces choses arrivent; mais ce ne sera pas encore la fin.

8 Car une nation s'élèvera contre une autre nation, et un royaume contre un autre royaume; et il y aura des tremblements de terre en divers lieux, et des famines et des troubles. Ces choses sont le commencement des douleurs.

9 Mais prenez garde à vous-mêmes; car ils vous porteront devant les tribunaux et les synagogues; vous serez fouettés, et vous comparaîtrez devant les gouverneurs et les rois, à cause de moi, pour me rendre témoignage devant eux.

10 Mais il faut que l'Évangile soit auparavant prêché à toutes les nations.

11 Or, quand ils vous mèneront pour vous livrer, ne soyez point en peine par avance de ce que vous aurez à dire, et ne le méditez point; mais dites ce qui vous sera inspiré à cette heure-là; car ce ne sera pas vous qui parlerez, mais le Saint-Esprit.

12 Or, le frère livrera son frère à la mort, et le père son enfant; et les enfants se lèveront contre leurs pères et leurs mères, et les feront mourir.

13 Et vous serez haïs de tous à cause de mon nom, mais celui qui persévérera jusqu'à la fin, sera délivré.

14 Or, quand vous verrez l'abomination de la désolation, dont le prophète Daniel a parlé, établie où elle ne doit pas être -que celui qui le lit y fasse attention; alors, que ceux qui sont en Judée, s'enfuient dans les montagnes;

15 Et que celui qui est sur le toit ne descende point dans la maison, et n'y entre point pour emporter quoi que ce soit de sa maison;

16 Et que celui qui est aux champs, ne retourne point en arrière pour emporter son manteau.

17 Malheur aux femmes qui seront enceintes, et à celles qui allaiteront en ces jours-là.

18 Priez que votre fuite n'arrive point en hiver.

19 Car il y aura en ces jours-là une telle affliction, que, depuis le commencement du monde, que Dieu a créé, jusqu'à maintenant, il n'y en a point eu et il n'y en aura jamais de semblable.

20 Et si le Seigneur n'avait abrégé ces jours-là, aucune chair n'eût échappé; mais il a abrégé ces jours à cause des élus qu'il a choisis.

21 Alors, si quelqu'un vous dit: Voici, le Christ est ici; ou, il est là; ne le croyez point.

22 Car de faux oints et de faux prédicateurs s'élèveront, et accompliront des signes et des prodiges pour séduire même les élus, si c'était possible.

23 Mais prenez-y garde; voici, je vous ai tout prédit.

24 En ces jours-là, après cette tribulation, le soleil sera obscurci, la lune ne donnera point sa lumière;

25 Les étoiles du ciel tomberont, et les puissances qui sont dans les cieux seront ébranlées.

26 Et alors on verra le Fils de l'homme venir sur les nuées, avec une grande puissance et une grande gloire;

27 Et il enverra ses anges pour rassembler ses élus des quatre vents, depuis les extrémités de la terre jusqu'aux extrémités du ciel.

28 Apprenez ceci par la comparaison tirée du figuier: Quand ses rameaux commencent à être tendres, et que ses feuilles poussent, vous connaissez que l'été est proche.

29 Vous de même quand vous verrez arriver ces choses, sachez que cela est proche et à la porte.

30 Je vous dis en vérité, que cette postérité ne passera point, que toutes ces choses n'arrivent.

31 Le ciel et la terre passeront; mais mes paroles ne passeront point.

32 Pour ce qui est de ce jour et de l'heure, personne ne les connaît, ni les anges qui sont dans le ciel, ni le Fils; mais seulement le Père.

33 Prenez garde, veillez et priez; car vous ne savez quand ce temps viendra.

34 Il en est comme d'un homme qui, allant en voyage, laisse sa maison, et en donne la direction à ses serviteurs, marquant à chacun sa tâche, et qui ordonne au portier d'être vigilant.

35 Veillez donc, car vous ne savez pas quand le maître de la maison viendra, ou le soir, ou à minuit, ou au chant du coq ou le matin;

36 De peur qu'arrivant tout à coup il ne vous trouve endormis.

37 Or, ce que je vous dis, je le dis à tous: Veillez.