1 Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plîns în noaptea aceea.

2 Toţi copiii lui Israel au cîrtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le -a zis: ,,De ce n'om fi murit noi în ţara Egiptului, sau de ce n'om fi murit în pustia aceasta?

3 Pentruce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?``

4 Şi au zis unul altuia: ,,Să ne alegem o căpetenie, şi să ne întoarcem în Egipt.``

5 Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pămînt, în faţa întregei adunări a copiilor lui Israel care era strînsă la o laltă.

6 Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele,

7 şi au vorbit astfel întregei adunări a copiilor lui Israel: ,,Ţara pe care am străbătut -o noi ca s'o iscodim, este o ţară foarte bună, minunată.

8 Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne -o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.

9 Numai, nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mînca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!``

10 Toată adunarea vorbea să -i ucidă cu pietre, cînd slava Domnului s'a arătat peste cortul întîlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.

11 Şi Domnul a zis lui Moise: ,,Pînă cînd Mă va nesocoti poporul acesta? Pînă cînd nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe cari le fac în mijlocul lui?

12 De aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi -l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decît el.``

13 Moise a zis Domnului: ,,Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.

14 Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într'un stîlp de nor, şi noaptea într'un stîlp de foc.

15 Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, cari au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:

16 ,Domnul n'avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i -o va da: de aceea l -a omorît în pustie!`

17 Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus cînd ai zis:

18 ,Domnul este încet la mînie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răsvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam.

19 Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt pînă aici.``

20 Şi Domnul a spus: ,,Iert cum ai cerut.

21 Dar cît este de adevărat că Eu sînt viu şi că slava Domnului va umplea tot pămîntul,

22 atît este de adevărat că toţi ceice au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe cari le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuş M'au ispitit de zece ori acum, şi n'au ascultat glasul Meu,

23 toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le -o voi da, şi anume, toţi cei ce M'au nesocotit, n'o vor vedea.

24 Iar pentrucă robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s'a dus, şi urmaşii lui o vor stăpîni.

25 Amaleciţii şi Canaaniţii locuiesc valea aceasta: deci mîne, întoarceţi-vă, şi plecaţi în pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie.``

26 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:

27 ,,Pînă cînd voi lăsa această rea adunare să cîrtească împotriva Mea? Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel, cari cîrteau împotriva Mea.

28 Spune-le: ,Pe viaţa Mea!` zice Domnul, ,că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.

29 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s'a făcut, numărîndu-vă dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, şi cari aţi cîrtit împotriva Mea,

30 nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da -o s'o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.

31 Pe copilaşii voştri însă, despre cari aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit -o voi.

32 Iar cît despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.

33 Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, pînă ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.

34 După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mîna de la voi.

35 Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări, care s'a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri.``

36 Bărbaţii pe cari îi trimesese Moise să iscodească ţara, şi cari, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cîrtească împotriva lui, înegrind ţara;

37 oamenii aceştia, cari înegriseră ţara, au murit acolo înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică.

38 Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia cari se duseseră să iscodească ţara.

39 Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul a fost într'o mare jale.

40 S'au sculat dis de dimineaţă a doua zi, şi s'au suit pe vîrful muntelui, zicînd: ,,Iată-ne! sîntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.``

41 Moise a zis: ,,Pentruce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti.

42 Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.

43 Căci Amaleciţii şi Cananiţii sînt înaintea voastră, şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v'aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.``

44 Ei s'au îndărătnicit şi s'au suit pe vîrful muntelui; dar chivotul legămîntului şi Moise n'au ieşit din mijlocul taberii.

45 Atunci s'au pogorît Amaleciţii şi Cananiţii, cari locuiau pe muntele acela, i-au bătut, şi i-au tăiat în bucăţi pînă la Horma.

1 当时, 全体会众大声喧嚷; 那夜众民都哭号。

2 以色列人向摩西和亚伦发怨言; 全体会众都对他们说: "但愿我们早死在埃及地, 或死在这旷野。

3 耶和华为什么把我们领到这地来, 死在刀剑之下呢?我们的妻子和孩子要被掳掠。我们回埃及去, 岂不更好吗?"

4 于是他们彼此说: "我们另立一个首领, 回埃及去吧。"

5 摩西和亚伦就俯伏在以色列全体会众面前。

6 窥探那地的人中, 有嫩的儿子约书亚和耶孚尼的儿子迦勒; 他们撕裂衣服,

7 对以色列全体会众说: "我们去窥探的那地, 是十分美好的地方。

8 耶和华若是喜悦我们, 就必把我们领进那地, 把那地赐给我们, 那地原是流奶与蜜的地。

9 只要你们不背叛耶和华, 就不必怕那地的人, 因为他们是我们的食物; 荫庇他们的, 已经离开他们了, 耶和华却与我们同在; 不要怕他们。"

10 全体会众都说要用石头打死他们二人。这时, 耶和华的荣光在会幕中向以色列众人显现。

11 耶和华对摩西说: "这民藐视我要到几时呢?我虽然在他们中间行了这些神迹, 他们还是不信我要到几时呢?

12 我要用瘟疫击杀他们, 除灭他们; 我要使你成为大国, 比他们还强。"

13 摩西对耶和华说: "这样埃及人必听见这事, 因为你曾用大能, 把这民从他们中间领上来;

14 埃及人也必告诉那地的居民。那地的居民也曾听见你耶和华是在这人民中间, 你耶和华曾面对面的向人显现, 你的云彩常停在他们上面; 日间你在云柱中, 夜间你在火柱中, 走在他们前面。

15 现在如果你把这人民杀死, 像杀死一人, 那些听见你名声的万国就必议论说:

16 ‘因为耶和华不能把这民领进他向他们起誓应许的地, 所以在旷野把他们杀了。’

17 现在求主大发能力, 照着你说过的话:

18 ‘耶和华不轻易发怒, 且有丰盛的慈爱; 他赦免罪孽和过犯; 绝不以有罪的为无罪, 必追讨罪孽, 自父到子, 直到三四代。’

19 求你照着你的大慈爱, 饶恕这人民的罪孽, 好像你从埃及直到现在, 常赦免这人民一样。"

20 耶和华说: "我就照着你的话, 赦免他们;

21 但是, 我指着我的永生起誓, 全地要被耶和华的荣耀充满。

22 这些见过我的荣耀, 和我在埃及与旷野所行的神迹的人, 仍然试探了我这十次, 不听从我的话;

23 他们决不得看见我向他们的祖宗起誓应许之地; 藐视我的, 一个也不能看见那地。

24 但是我的仆人迦勒, 因他另有一个心志, 专心跟从我, 我必把他领进他去过的那地; 他的子孙也必得着那地为业。

25 现在亚玛力人和迦南人住在山谷中, 明天你们要回转, 从到红海路上, 起行到旷野去。"

26 耶和华吩咐摩西和亚伦说:

27 "这恶会众向我发怨言要到几时呢?以色列人向我所发的怨言, 我都听见了。

28 你要对他们说: ‘耶和华说, 我指着我的永生起誓, 我必照着你们所说给我听的, 对待你们:

29 你们的尸体必倒在这旷野; 你们中间被数点过的, 就是按着你们的数目, 从二十岁以上, 向我发过怨言的,

30 都不得进入我起誓给你们居住的那地; 只有耶孚尼的儿子迦勒和嫩的儿子约书亚才可以进去。

31 但是你们的孩子, 就是你们所说他们必被掳掠的, 我要把他们领进去, 他们必得着你们厌弃的那地。

32 至于你们, 你们的尸体必倒在这旷野。

33 你们的儿女必在旷野飘流四十年, 担当你们背信之罪, 直到你们的尸体在旷野都灭尽了。

34 照着你们窥探那地的日数共四十天, 一天算一年, 你们要担当罪孽四十年, 你们就知道我为什么与你们作对。’

35 我耶和华已经说了, 我必要这样对待这聚集反抗我的恶会众; 他们要在这旷野灭尽, 在这里死亡。"

36 摩西派去窥探那地的人回来, 因为带回有关那地的恶信, 以致全体会众都向摩西发怨言,

37 这些带回有关那地的恶信的人, 都遭受瘟疫死在耶和华面前。

38 只有嫩的儿子约书亚和耶孚尼的儿子迦勒, 仍然活着。

39 摩西把这些话告诉以色列众人, 他们就非常悲哀。

40 他们清早起来, 上山顶去, 说: "我们在这里; 我们要上耶和华应许的地方去, 因为我们犯了罪。"

41 摩西说: "你们为什么又违背耶和华的命令呢?这事必不能成功。

42 你们不要上去, 因为耶和华不在你们中间, 免得你们在仇敌面前被杀败。

43 因为亚玛力人和迦南人都在那里, 在你们面前, 你们必倒在刀下; 因为你们转离不跟随耶和华, 耶和华不与你们同在。"

44 他们却擅自上山顶去, 但是耶和华的约柜和摩西并没有离开营地。

45 于是, 亚玛力人和住在那山上的迦南人就下来, 击杀他们, 粉碎他们, 直到何珥玛。