1 Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon.2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul,3 mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!4 Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul! Pe drept eşti iubit.5 Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sînt corturile Chedarului, şi cum sînt covoarele lui Solomon.6 Nu vă uitaţi că sînt aşa de negricioasă, căci m'a ars soarele. Fiii mamei mele s'au mîniat pe mine, şi m'au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n'am păzit -o.7 Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? -8 Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii lîngă colibele păstorilor.9 Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.10 Ce frumoşi îţi sînt obrajii în mijlocul lănţişoarelor dela gît, şi ce frumos îţi este gîtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!11 Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint. -12 Cît stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspîndeşte mirosul.13 Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţîţele mele.14 Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi. -15 Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! -16 Ce frumos eşti, prea iubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! -17 Cedrii sînt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sînt pardoselele noastre. -

1 Il Cantico de’ Cantici di Salomone.2 Mi baci egli de’ baci della sua bocca!… poiché le tue carezze son migliori del vino.3 I tuoi profumi hanno un odore soave; il tuo nome è un profumo che si spande; perciò t’aman le fanciulle!4 Attirami a te! Noi ti correremo dietro! Il re m’ha condotta ne’ suoi appartamenti; noi gioiremo, ci rallegreremo a motivo di te; noi celebreremo le tue carezze più del vino! A ragione sei amato!5 Io son nera ma son bella, o figliuole di Gerusalemme, come le tende di Chedar, come i padiglioni di alomone.6 Non guardate se son nera; è il sole che m’ha bruciata; i figliuoli di mia madre si sono adirati contro di me; m’hanno fatta guardiana delle vigne, ma io, la mia vigna, non l’ho guardata.7 O tu che il mio cuore ama, dimmi dove meni a pascere il tuo gregge, e dove lo fai riposare sul mezzogiorno. Poiché, perché sarei io come una donna sperduta, presso i greggi de’ tuoi compagni?8 Se non lo sai, o la più bella delle donne, esci e segui le tracce delle pecore, e fa’ pascere i tuoi capretti presso alle tende de’ pastori.9 Amica mia io t’assomiglio alla mia cavalla che s’attacca ai carri di Faraone.10 Le tue guance son belle in mezzo alle collane, e il tuo collo è bello tra i filari di perle.11 Noi ti faremo delle collane d’oro con de’ punti d’argento.12 Mentre il re è nel suo convito, il mio nardo esala il suo profumo.13 Il mio amico m’è un sacchetto di mirra, che passa la notte sul mio seno.14 Il mio amico m’è un grappolo di cipro delle vigne d’En-Ghedi.15 Come sei bella, amica mia, come sei bella! I tuoi occhi son come quelli dei colombi.16 Come sei bello, amico mio, come sei amabile! Anche il nostro letto è verdeggiante.17 Le travi delle nostre case sono cedri, i nostri soffitti sono di cipresso.