1 ,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
2 Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!
3 Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.
4 Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.
6 Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.
7 Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.
8 Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.
9 Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.
10 Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.
11 Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
12 Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste
13 Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.
14 Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.
15 S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
16 A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
17 Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,
18 este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.
19 Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
20 Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!
22 Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult
1 여호와여, 우리의 당한 것을 기억하시고 우리의 수욕을 감찰하옵소서
2 우리 기업이 외인에게, 우리 집들도 외인에게 돌아갔나이다
3 우리는 아비 없는 외로운 자식이오며 우리 어미는 과부 같으니
4 우리가 은을 주고 물을 마시며 값을 주고 섶을 얻으오며
5 우리를 쫓는 자는 우리 목을 눌렀사오니 우리가 곤비하여 쉴 수 없나이다
6 우리가 애굽 사람과 앗수르 사람과 악수하고 양식을 얻어 배불리고자 하였나이다
7 우리 열조는 범죄하고 없어졌고 우리는 그 죄악을 담당하였나이다
8 종들이 우리를 관할함이여 그 손에서 건져낼 자가 없나이다
9 광야에는 칼이 있으므로 죽기를 무릅써야 양식을 얻사오니
10 주림의 열기로 인하여 우리의 피부가 아궁이처럼 검으니이다
11 대적이 시온에서 부녀들을, 유다 각 성에서 처녀들을 욕보였나이다
12 방백들의 손이 매어달리며 장로들의 얼굴이 존경을 받지 못하나이다
13 소년들이 맷돌을 지오며 아이들이 섶을 지다가 엎드러지오며
14 노인은 다시 성문에 앉지 못하며 소년은 다시 노래하지 못하나이다
15 우리 마음에 희락이 그쳤고 우리의 무도가 변하여 애통이 되었사오며
16 우리 머리에서 면류관이 떨어졌사오니 오호라 ! 우리의 범죄함을 인함이니이다
17 이러므로 우리 마음이 피곤하고 이러므로 우리 눈이 어두우며
18 시온산이 황무하여 여우가 거기서 노나이다
19 여호와여, 주는 영원히 계시오며 주의 보좌는 세세에 미치나이다
20 주께서 어찌하여 우리를 영원히 잊으시오며 우리를 이같이 오래 버리시나이까 ?
21 여호와여, 우리를 주께로 돌이키소서 그리하시면 우리가 주께로 돌아가겠사오니 우리의 날을 다시 새롭게 하사 옛적 같게 하옵소서
22 주께서 우리를 아주 버리셨사오며 우리에게 진노하심이 특심하시니이다