1 David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.
2 El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
3 Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.
4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.
5 Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;
6 legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
7 În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8 Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.
9 Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
10 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.
11 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;
12 era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
13 Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.
14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;
15 a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.
16 Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
17 El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;
18 m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.
19 Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20 El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.
21 Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;
22 căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
24 Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.
25 De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.
26 Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
27 cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
28 Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.
29 Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.
30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31 Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
32 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....
34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.
35 Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
37 Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
38 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.
40 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.
41 Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.
42 Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!
43 Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
44 Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.
45 Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.
46 Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.
47 Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,
48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,
49 şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.
51 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``
1 David adressa à l'Eternel les paroles de ce cantique, lorsque l'Eternel l'eut délivré de la main de tous ses ennemis et de la main de Saül.
2 Il dit: L'Eternel est mon rocher, ma forteresse, mon libérateur.
3 Dieu est mon rocher, où je trouve un abri, Mon bouclier et la force qui me sauve, Ma haute retraite et mon refuge. O mon Sauveur! tu me garantis de la violence.
4 Je m'écrie: Loué soit l'Eternel! Et je suis délivré de mes ennemis.
5 Car les flots de la mort m'avaient environné, Les torrents de la destruction m'avaient épouvanté;
6 Les liens du sépulcre m'avaient entouré, Les filets de la mort m'avaient surpris.
7 Dans ma détresse, j'ai invoqué l'Eternel, J'ai invoqué mon Dieu; De son palais, il a entendu ma voix, Et mon cri est parvenu à ses oreilles.
8 La terre fut ébranlée et trembla, Les fondements des cieux frémirent, Et ils furent ébranlés, parce qu'il était irrité.
9 Il s'élevait de la fumée dans ses narines, Et un feu dévorant sortait de sa bouche: Il en jaillissait des charbons embrasés.
10 Il abaissa les cieux, et il descendit: Il y avait une épaisse nuée sous ses pieds.
11 Il était monté sur un chérubin, et il volait, Il paraissait sur les ailes du vent.
12 Il faisait des ténèbres une tente autour de lui, Il était enveloppé d'amas d'eaux et de sombres nuages.
13 De la splendeur qui le précédait S'élançaient des charbons de feu.
14 L'Eternel tonna des cieux, Le Très-Haut fit retentir sa voix;
15 Il lança des flèches et dispersa mes ennemis, La foudre, et les mit en déroute.
16 Le lit de la mer apparut, Les fondements du monde furent découverts, Par la menace de l'Eternel, Par le bruit du souffle de ses narines.
17 Il étendit sa main d'en haut, il me saisit, Il me retira des grandes eaux;
18 Il me délivra de mon adversaire puissant, De mes ennemis qui étaient plus forts que moi.
19 Ils m'avaient surpris au jour de ma détresse, Mais l'Eternel fut mon appui.
20 Il m'a mis au large, Il m'a sauvé, parce qu'il m'aime.
21 L'Eternel m'a traité selon ma droiture, Il m'a rendu selon la pureté de mes mains;
22 Car j'ai observé les voies de l'Eternel, Et je n'ai point été coupable envers mon Dieu.
23 Toutes ses ordonnances ont été devant moi, Et je ne me suis point écarté de ses lois.
24 J'ai été sans reproche envers lui, Et je me suis tenu en garde contre mon iniquité.
25 Aussi l'Eternel m'a rendu selon ma droiture, Selon ma pureté devant ses yeux.
26 Avec celui qui est bon tu te montres bon, Avec l'homme droit tu agis selon la droiture,
27 Avec celui qui est pur tu te montres pur, Et avec le pervers tu agis selon sa perversité.
28 Tu sauves le peuple qui s'humilie, Et de ton regard, tu abaisses les orgueilleux.
29 Oui, tu es ma lumière, ô Eternel! L'Eternel éclaire mes ténèbres.
30 Avec toi je me précipite sur une troupe en armes, Avec mon Dieu je franchis une muraille.
31 Les voies de Dieu sont parfaites, La parole de l'Eternel est éprouvée; Il est un bouclier pour tous ceux qui se confient en lui.
32 Car qui est Dieu, si ce n'est l'Eternel? Et qui est un rocher, si ce n'est notre Dieu?
33 C'est Dieu qui est ma puissante forteresse, Et qui me conduit dans la voie droite.
34 Il rend mes pieds semblables à ceux des biches, Et il me place sur mes lieux élevés.
35 Il exerce mes mains au combat, Et mes bras tendent l'arc d'airain.
36 Tu me donnes le bouclier de ton salut, Et je deviens grand par ta bonté.
37 Tu élargis le chemin sous mes pas, Et mes pieds ne chancellent point.
38 Je poursuis mes ennemis, et je les détruis; Je ne reviens pas avant de les avoir anéantis.
39 Je les anéantis, je les brise, et ils ne se relèvent plus; Ils tombent sous mes pieds.
40 Tu me ceins de force pour le combat, Tu fais plier sous moi mes adversaires.
41 Tu fais tourner le dos à mes ennemis devant moi, Et j'extermine ceux qui me haïssent.
42 Ils regardent autour d'eux, et personne pour les sauver! Ils crient à l'Eternel, et il ne leur répond pas!
43 Je les broie comme la poussière de la terre, Je les écrase, je les foule, comme la boue des rues.
44 Tu me délivres des dissensions de mon peuple; Tu me conserves pour chef des nations; Un peuple que je ne connaissais pas m'est asservi.
45 Les fils de l'étranger me flattent, Ils m'obéissent au premier ordre.
46 Les fils de l'étranger sont en défaillance, Ils tremblent hors de leurs forteresses.
47 Vive l'Eternel, et béni soit mon rocher! Que Dieu, le rocher de mon salut, soit exalté,
48 Le Dieu qui est mon vengeur, Qui m'assujettit les peuples,
49 Et qui me fait échapper à mes ennemis! Tu m'élèves au-dessus de mes adversaires, Tu me délivres de l'homme violent.
50 C'est pourquoi je te louerai parmi les nations, ô Eternel! Et je chanterai à la gloire de ton nom.
51 Il accorde de grandes délivrances à son roi, Et il fait miséricorde à son oint, A David, et à sa postérité, pour toujours.