1 Domnul a zis lui Moise: ,,Du-te la Faraon, şi spune -i: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

2 Dacă nu vrei să -l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată întinderea ţării tale.

3 Rîul va mişuna de broaşte; ele se vor sui, şi vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frămîntat pînea.

4 Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău, şi pe toţi slujitorii tăi.``

5 Domnul a zis lui Moise: ,,Spune lui Aaron: ,Întinde-ţi mîna cu toiagul peste rîuri, peste pîraie şi peste iazuri, şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!``

6 Aaron şi -a întins mîna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.

7 Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.

8 Faraon a chemat pe Moise, şi pe Aaron, şi a zis: ,,Rugaţi-vă Domnului, să depărteze broaştele dela mine şi dela poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.``

9 Moise a zis lui Faraon: ,,Hotărăşte-mi, cînd să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele dela tine şi din casele tale? Nu vor mai rămînea decît în rîu.``

10 El a răspuns: ,,Mîne``. Şi Moise a zis: ,,Aşa va fi, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.

11 Broaştele se vor depărta dela tine şi din casele tale, dela slujitorii tăi şi dela poporul tău; nu vor mai rămînea decît în rîu.``

12 Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu cari lovise pe Faraon.

13 Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare.

14 Le-au strîns grămezi, şi ţara s'a împuţit.

15 Faraon, văzînd că are răgaz să răsufle în voie, şi -a împietrit inima, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spuse Domnul.

16 Domnul a zis lui Moise: ,,Spune lui Aaron: ,Intinde-ţi toiagul, şi loveşte ţărîna pămîntului, şi se va preface în păduchi, în toată ţara Egiptului.``

17 Aşa au făcut. Aaron şi -a întins mîna cu toiagul, şi a lovit ţărîna pămîntului; şi s'a prefăcut în păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărîna pămîntului s'a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.

18 Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n'au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.

19 Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: ,,Aici este degetul lui Dumnezeu!`` Dar inima lui Faraon s'a împietrit, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

20 Domnul a zis lui Moise: ,,Scoală-te dis de dimineaţă, şi du-te înaintea lui Faraon, cînd are să iasă să se ducă la apă. Să -i spui: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

21 Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimet muşte cîneşti împotriva ta, împotriva slijitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muşte, şi pămîntul va fi acoperit de ele.

22 Dar, în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locueşte poporul Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentruca să cunoşti că Eu, Domnul, sînt în mijlocul ţinutului acestuia.

23 Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mîne.``

24 Domnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte cîneşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte cîneşti.

25 Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le -a zis: ,,Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.``

26 Moise a răspuns: ,,Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sînt o urîciune pentru Egipteni. Şi dacă am aduce, subt ochii lor, jertfe cari sînt o urîciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?

27 Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie, şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.``

28 Faraon a zis: ,,Vă voi lăsa să plecaţi, ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai, să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi. Rugaţi-vă pentru mine.``

29 Moise a răspuns: ,,Am să ies dela tine, şi am să mă rog Domnului. Mîne, muştele se vor depărta dela Faraon, dela slujitorii lui, şi dela poporul lui. Dar, să nu ne mai înşele Faraon, ne vrînd să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului.``

30 Moise a ieşit dela Faraon, şi s'a rugat Domnului.

31 Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s'au depărtat dela Faraon, dela slujitorii lui, şi dela poporul lui. N'a mai rămas una.

32 Dar Faraon, şi de data aceasta, şi -a împietrit inima, şi n'a lăsat pe popor să plece.

1 Tada Viešpats tarė Mozei: "Eik pas faraoną ir jam sakyk: ‘Taip sako Viešpats: ‘Išleisk mano žmones, kad jie man tarnautų.

2 Jei nesutiksi jų išleisti, užleisiu visą tavo kraštą varlėmis.

3 Upė knibždės varlėmis. Jos iš upės atrėplios į tavo namus, į tavo miegamąjį ir į tavo lovą, taip pat į tavo tarnų ir tarnaičių namus, į tavo krosnis ir į duonkubilius.

4 Per tave, tavo žmones ir visus tavo tarnus rėplios varlės’.

5 Sakyk Aaronui: ‘Ištiesk savo ranką su lazda ant upių, perkasų, balų ir padaryk, kad varlės užplūstų Egipto šalį!’ "

6 Aaronas ištiesė ranką ant Egipto vandenų, ir varlės išrėpliojo ir užpildė Egipto kraštą.

7 Tą patį padarė žyniai savo kerais ir iššaukė varles Egipto šalyje.

8 Faraonas, pasišaukęs Mozę ir Aaroną, tarė: "Melskite Viešpatį, kad Jis pašalintų varles nuo manęs ir mano žmonių; tada išleisiu izraelitus aukoti Viešpačiui".

9 Mozė atsakė faraonui: "Paskirk laiką, kada melsti už tave, tavo tarnus ir tautą, kad varlės būtų pašalintos nuo tavęs, iš tavo namų ir kad jos tik upėje tepasiliktų".

10 Jis atsakė: "Rytoj". Mozė tarė: "Tebūna, kaip sakai, kad žinotum, jog nėra lygaus Viešpačiui, mūsų Dievui!

11 Varlės pasišalins nuo tavęs, iš tavo namų, nuo tavo tarnų ir tarnaičių, jos tik upėje tepasiliks!"

12 Mozė ir Aaronas, grįžę iš faraono, meldė Viešpatį pašalinti varles, kurias Jis buvo užleidęs faraonui.

13 Viešpats padarė, kaip Mozė prašė: varlės išgaišo namuose, kiemuose ir laukuose.

14 Jie suvertė jas į krūvas. Visa šalis dvokė.

15 Faraonas, matydamas, kad atėjo ramybė, užkietino savo širdį ir neklausė, kaip Viešpats ir buvo sakęs.

16 Tada Viešpats tarė Mozei: "Liepk Aaronui ištiesti lazdą ir suduoti į žemės dulkes, kad jos pavirstų mašalais visoje Egipto šalyje!"

17 Aaronas ištiesė ranką su lazda ir sudavė į žemę. Tuoj mašalai apniko žmones ir gyvulius. Visos žemės dulkės virto mašalais Egipto krašte.

18 Žyniai bandė tą patį padaryti savo kerais, bet negalėjo. Mašalai apniko žmones ir gyvulius.

19 Tada žyniai tarė faraonui: "Tai Dievo pirštas!" Bet faraono širdis buvo užkietinta ir jis neklausė jų, kaip Viešpats ir buvo sakęs.

20 Viešpats tarė Mozei: "Atsikelk anksti rytą, prieik prie faraono, kai jis eis prie vandens, ir pasakyk jam: ‘Taip sako Viešpats: ‘Išleisk mano žmones, kad jie man tarnautų!

21 Jei neišleisi mano tautos, užleisiu musių ant tavęs, tavo tarnų, tavo žmonių ir ant tavo namų taip, kad egiptiečių namai ir visa žemė bus pilna musių.

22 Bet tą dieną Aš atskirsiu Gošeno kraštą, kuriame gyvena mano tauta. Ten nebus musių, kad žinotum, jog Aš esu visos žemės Viešpats.

23 Taip Aš atskirsiu savo ir tavo tautą. Rytoj įvyks šitas ženklas’ ".

24 Viešpats taip ir padarė. Dideli musių spiečiai apniko faraono ir jo tarnų namus ir visą Egipto šalį. Musės vargino kraštą.

25 Faraonas, pasišaukęs Mozę ir Aaroną, jiems tarė: "Eikite, aukokite savo Dievui šioje šalyje!"

26 Mozė atsakė: "Netinka taip daryti. Egiptiečiai bjaurisi tuo, ką aukosime Viešpačiui, savo Dievui. Jei aukosime, kas egiptiečiams bjauru, argi jie mūsų neužmuš akmenimis?

27 Tris dienas keliausime į dykumą aukoti Viešpačiui, savo Dievui, kaip Jis mums įsakė".

28 Faraonas atsakė: "Aš išleisiu jus į dykumą aukoti Viešpačiui, savo Dievui. Tik nenueikite labai toli! Melskitės už mane!"

29 Mozė atsakė: "Iš tavęs išėjęs, melsiu Viešpatį, kad muses pašalintų nuo tavęs, nuo tavo tarnų ir tarnaičių. Tik kad vėl faraonas neapgautų, neišleisdamas tautos Viešpačiui aukoti!"

30 Mozė išėjo iš faraono ir meldė Viešpatį.

31 Viešpats padarė, kaip Mozė prašė. Jis pašalino muses nuo faraono, nuo jo tarnų ir žmonių taip, kad nė vienos nebeliko.

32 Bet ir šįkart faraonas užkietino savo širdį ir neišleido tautos.