1 Iată cuvîntul spus lui Ieremia cu privire la toţi Iudeii, cari locuiau în ţara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Nof şi în ţara Patros:
2 ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Aţi văzut toate nenorocirile, pe cari le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sînt decît nişte dărîmături, şi nimeni nu mai locuieşte în ele,
3 din pricina răutăţii, cu care au lucrat, ca să Mă mînie, ducîndu-se să tămîieze şi să slujească altor dumnezei, cari nu erau cunoscuţi nici de ei, nici de voi, nici de părinţii voştri.
4 V'am trimes într'una pe toţi slujitorii Mei proorocii, ca să vă spună: ,Nu faceţi aceste urîciuni, pe cari le urăsc.`
5 Dar ei n'au vrut s'asculte, n'au luat aminte, nu s'au întors dela răutatea lor, şi n'au încetat să aducă tămîie altor dumnezei.
6 De aceea s'a vărsat urgia Mea şi a izbucnit mînia Mea, şi în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, cari nu mai sînt decît nişte dărîmături şi un pustiu, cum se vede astăzi.
7 ,Acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Pentru ce vă faceţi voi singuri un rău atît de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci, şi să nu mai rămînă nici o rămăşiţă din voi?
8 Pentruce Mă mîniaţi voi prin lucrările mînilor voastre, aducînd tămîie altor dumnezei ai ţării Egiptului, unde aţi venit să locuiţi pentru o vreme, ca să fiţi nimiciţi şi să ajungeţi o pricină de blestem şi de ocară printre toate neamurile pămîntului?
9 Aţi uitat nelegiuirile părinţilor voştri, nelegiuirile împăraţilor lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre şi nelegiuirile nevestelor voastre, săvîrşite în ţara lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?
10 Ei nu s'au smerit nici pînă în ziua de azi, n'au frică, nu urmează Legea Mea şi poruncile Mele, pe cari le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri.
11 ,De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Iată, Îmi întorc Faţa împotriva voastră, ca să vă fac rău, şi să nimicesc pe tot Iuda.
12 Voi lua rămăşiţele lui Iuda, cari şi-au îndreptat faţa ca să meargă în ţara Egiptului, să locuiască acolo pentru o vreme: toţi vor fi nimiciţi, şi vor cădea în ţara Egiptului; vor fi nimiciţi de sabie, de foamete, dela cel mai mic pînă la cel mai mare; vor pieri de sabie şi de foamete; şi vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem şi de ocară.
13 Voi pedepsi astfel pe ceice locuiesc în ţara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu ciumă.
14 Nu va rămînea şi nu va scăpa niciunul din rămăşiţele lui Iuda, cari au venit să locuiască pentru o vreme în ţara Egiptului, cu gînd să se întoarcă iarăş în ţara lui Iuda, unde doresc să se întoarcă iarăş să se aşeze: nu se vor mai întoarce decît vreo cîţiva, cari vor scăpa!``
15 Toţi bărbaţii, cari ştiau că nevestele lor aduceau tămîie altor dumnezei, toate femeile cari se aflau acolo în mare număr, şi tot poporul care locuia în ţara Egiptului, la Patros, au răspuns aşa lui Ieremia:
16 ,,Nu te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului.
17 Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, şi anume: să aducem tămîie împărătesei cerului, şi să -i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi şi părinţii noştri, împăraţii noştri şi căpeteniile noastre, în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului. Atunci aveam pîne de ne săturam, eram fericiţi, şi nu treceam prin nici o nenorocire!
18 Dar, de cînd am încetat să aducem tămîie împărătesei cerului, şi să -i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate, şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete...``
19 ,,De altfel, cînd aducem tămîie împărătesei cerului şi -i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaţilor noştri îi pregătim noi turte ca s'o cinstim făcîndu -i chipul, şi -i aducem jertfe de băutură?``
20 Ieremia a zis atunci întregului popor, bărbaţilor, femeilor şi tuturor celor ce -i dăduseră răspunsul acesta:
21 ,,Nu Şi -a adus aminte Domnul, şi nu I -a venit Lui în minte tămîia, pe care aţi ars -o în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, împăraţii voştri şi căpeteniile voastre, şi poporul din ţară?
22 Domnul n'a putut să mai sufere lucrul acesta, din pricina răutăţii faptelor voastre, din pricina urîciunilor pe cari le-aţi săvîrşit; şi de aceea ţara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeţi astăzi.
23 Tocmai pentru că aţi ars tămîie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că n'aţi ascultat glasul Domnului, şi n'aţi păzit Legea, poruncile şi învăţăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s'au întîmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.`` -
24 Ieremia a mai zis întregului popor şi tuturor femeilor: ,,Ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi toţi cei din Iuda, cari sînteţi în ţara Egiptului!
25 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Voi şi nevestele voastre aţi mărturisit cu gurile voastre şi aţi împlinit cu mînile voastre ce spuneţi: ,Vrem să împlinim juruinţele pe cari le-am făcut, să aducem tămîie împărătesei cerului, şi să -i turnăm jertfe de băutură!`
26 De aceea, acum, dupăce v'aţi împlinit juruinţele, şi v'aţi înfăptuit făgăduinţele, ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi toţi cei din Iuda, cari locuiţi în ţara Egiptului! ,Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, -că Numele Meu nu va mai fi chemat de gura niciunuia din oamenii lui Iuda, şi în toată ţara Egiptului niciunul nu va zice: ,Viu este Domnul, Dumnezeu!`
27 Iată, voi veghea asupra lor ca să le fac rău şi nu bine; şi toţi oamenii lui Iuda, cari sînt în ţara Egiptului, cari sînt în ţara Egiptului, vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete pînă vor pieri de tot.
28 Aceia, în mic număr, cari vor scăpa de sabie, se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda. Dar toată rămăşiţa lui Iuda, toţi cei ce au venit să locuiască în ţara Egiptului, vor vedea dacă se va împlini Cuvîntul Meu sau al lor.`
29 ,Şi iată, zice Domnul, un semn, după care veţi cunoaşte că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să ştiţi că vorbele Mele se vor împlini peste voi, spre nenorocirea voastră.`
30 Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată, voi da pe Faraon Hofra, împăratul Egiptului, în mînile vrăjmaşilor lui, în mînile celor ce vor să -l omoare, cum am dat pe Zedechia, împăratul lui Iuda, în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, vrăjmaşul său, care voia să -l omoare.``
1 Dies ist das Wort, das zu Jeremia geschah an alle Juden, so in Ägyptenland wohneten, nämlich zu Migdal, zu Thachpanhes, zu Noph und die im Lande Pathros wohneten, und sprach:
2 So spricht der HErr Zebaoth, der GOtt Israels: Ihr habt gesehen all das Übel, das ich habe kommen lassen über Jerusalem und über alle Städte in Juda; und siehe, heutigestages sind sie wüst, und wohnet niemand drinnen;
3 und das um ihrer Bosheit willen, die sie taten, daß sie mich erzürneten und hingingen und räucherten und dieneten andern Göttern, welche weder sie noch ihr noch eure Väter kannten.
4 Und ich sandte stets zu euch alle meine Knechte, die Propheten, und ließ euch sagen: Tut doch nicht solche Greuel, die ich hasse!
5 Aber sie gehorchten nicht, neigten auch ihre Ohren von ihrer Bosheit nicht, daß sie sich bekehreten und andern Göttern nicht geräuchert hätten.
6 Darum ging auch mein Zorn und Grimm an und entbrannte über die Städte Judas und über die Gassen zu Jerusalem, daß sie zur Wüste und öde worden sind, wie es heutigestages stehet.
7 Nun, so spricht der HErr, der GOtt Zebaoth, der GOtt Israels: Warum tut ihr doch so groß Übel wider euer eigen Leben, damit unter euch ausgerottet werde beide, Mann und Weib, beide, Kind und Säugling aus Juda, und nichts von euch überbleibe,
8 daß ihr mich so erzürnet durch eurer Hände Werk und räuchert andern Göttern in Ägyptenland, dahin ihr gezogen seid, daselbst zu herbergen, auf daß ihr ausgerottet und zum Fluch und Schmach werdet unter allen Heiden auf Erden?
9 Habt ihr vergessen des Unglücks eurer Väter, des Unglücks der Könige Judas, des Unglücks ihrer Weiber, dazu eures eigenen Unglücks und eurer Weiber Unglücks, das euch begegnet ist im Lande Juda und auf den Gassen zu Jerusalem?
10 Noch sind sie bis auf diesen Tag nicht gedemütiget, fürchten sich auch nicht und wandeln nicht in meinem Gesetz und Rechten, die ich euch und euren Vätern vorgestellet habe.
11 Darum spricht der HErr Zebaoth, der GOtt Israels, also: Siehe, ich will mein Angesicht wider euch richten zum Unglück, und ganz Juda soll ausgerottet werden.
12 Und ich will die Übrigen aus Juda nehmen, so ihr Angesicht gerichtet haben, nach Ägyptenland zu ziehen, daß sie daselbst herbergen; es soll ein Ende mit ihnen allen werden in Ägyptenland. Durchs Schwert sollen sie fallen und durch Hunger sollen sie umkommen, beide, klein und groß; sie sollen durch Schwert und Hunger sterben und sollen ein Schwur, Wunder, Fluch und Schmach werden.
13 Ich will auch die Einwohner in Ägyptenland mit dem Schwert, Hunger und Pestilenz heimsuchen, gleichwie ich zu Jerusalem getan habe,
14 daß aus den Übrigen Judas keiner soll entrinnen noch überbleiben, die doch darum hieher kommen sind nach Ägyptenland zur Herberge, daß sie wiederum ins Land Juda kommen möchten, dahin sie gerne wollten wiederkommen und wohnen; aber es soll keiner wieder dahin kommen, ohne welche von hinnen fliehen.
15 Da antworteten dem Jeremia alle Männer, die da wohl wußten, daß ihre Weiber andern Göttern räucherten, und alle Weiber, so mit großem Haufen dastunden, samt allem Volk, die in Ägyptenland wohneten und in Pathros, und sprachen:
16 Nach dem Wort, das du im Namen des HErrn uns sagest, wollen wir dir nicht gehorchen,
17 sondern wir wollen tun nach all dem Wort, das aus unserm Munde gehet, und wollen Melecheth des Himmels räuchern und derselbigen Trankopfer opfern, wie wir und unsere Väter, unsere Könige und Fürsten getan haben in den Städten Judas und auf den Gassen zu Jerusalem. Da hatten wir auch Brot genug und ging uns wohl und sahen kein Unglück.
18 Seit der Zeit aber wir haben abgelassen, Melecheth des Himmels zu räuchern und Trankopfer zu opfern, haben wir allen Mangel gelitten und sind durch Schwert und Hunger umkommen.
19 Auch wenn wir Melecheth des Himmels räuchern und Trankopfer opfern, das tun wir ja nicht ohne unserer Männer Willen, daß wir derselbigen Kuchen backen und Trankopfer opfern, sie zu bekümmern.
20 Da sprach Jeremia zum ganzen Volk, beide, Männern und Weibern, und allem Volk, die ihm so geantwortet hatten:
21 Ich meine ja, der HErr habe gedacht an das Räuchern, so ihr in den Städten Judas und auf den Gassen zu Jerusalem getrieben habt, samt euren Vätern Königen, Fürsten und allem Volk im Lande, und hat‘s zu Herzen genommen,
22 daß er nicht mehr leiden konnte euren bösen Wandel und Greuel, die ihr tatet; daher auch euer Land zur Wüste, zum Wunder und zum Fluch worden ist, daß niemand drinnen wohnet, wie es heutigestages stehet.
23 Darum daß ihr geräuchert habt und wider den HErrn gesündiget und der Stimme des HErrn nicht gehorchet und in seinem Gesetz, Rechten und Zeugnis nicht gewandelt habt, darum ist auch euch solch Unglück widerfahren, wie es heutigestages stehet.
24 Und Jeremia sprach zu allem Volk und zu allen Weibern: Höret des HErrn Wort, alle ihr aus Juda, so in Ägyptenland sind!
25 So spricht der HErr Zebaoth, der GOtt Israels: Ihr und eure Weiber habt mit eurem Munde geredet und mit euren Händen vollbracht, daß ihr saget: Wir wollen unsere Gelübde halten, die wir gelobet haben Melecheth des Himmels, daß wir derselbigen räuchern und Trankopfer opfern. Wohlan, ihr habt eure Gelübde erfüllet und eure Gelübde gehalten.
26 So höret nun des HErrn Wort, ihr alle aus Juda, die ihr in Ägyptenland wohnet! Siehe, ich schwöre bei meinem großen Namen, spricht der HErr, daß mein Name nicht mehr soll durch einiges Menschen Mund aus Juda genannt werden im ganzen Ägyptenland, der da sage: So wahr der HErr HErr lebet!
27 Siehe, ich will über sie wachen zum Unglück und zu keinem Guten, daß, wer aus Juda in Ägyptenland ist, soll durchs Schwert und Hunger umkommen, bis es ein Ende mit ihnen habe.
28 Welche aber dem Schwert entrinnen, die werden doch aus Ägyptenland ins Land Juda wiederkommen müssen mit geringem Haufen. Und also werden dann alle die Übrigen aus Juda, so nach Ägyptenland gezogen waren, daß sie daselbst herbergeten, erfahren, wes Wort wahr worden sei, meines oder ihres.
29 Und zum Zeichen, spricht der HErr, daß ich euch an diesem Ort heimsuchen will, damit ihr wisset, daß mein Wort soll wahr werden über euch zu m Unglück,
30 so spricht der HErr also: Siehe, ich will Pharao Haphra, den König in Ägypten, übergeben in die Hände seiner Feinde und derer, die ihm nach seinem Leben stehen, gleichwie ich Zedekia, den König Judas, übergeben habe in die Hand Nebukadnezars, des Königs zu Babel, seines Feindes, und der ihm nach seinem Leben stund.