1 Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, şi ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa,
2 s'au apropiat şi s'au înfăţişat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai marilor şi înaintea întregei adunări, la uşa cortului întîlnirii. Ele au zis:
3 ,,Tatăl nostru a murit în pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s'au răsvrătit împotriva Domnului, în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru păcatul lui, şi n'a avut fii.
4 Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentrucă n'a avut fii? Dă-ne şi nouă deci o moştenire între fraţii tatălui nostru.``
5 Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.
6 Şi Domnul a zis lui Moise:
7 ,,Fetele lui Ţelofhad au dreptate. Să le dai de moştenire o moşie între fraţii tatălui lor, şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.
8 Iar copiilor lui Israel, să le vorbeşti şi să le spui: ,,Cînd un om va muri fără să le lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui.
9 Dacă n'are nici o fată, moştenirea lui s'o daţi fraţilor lui.
10 Dacă n'are nici fraţi, moştenirea lui s'o daţi fraţilor tatălui său.
11 Şi dacă nici tatăl lui n'are fraţi, moştenirea lui s'o daţi rudei celei mai apropiate din familia lui, şi ea s'o stăpînească. Aceasta să fie o lege şi un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul.``
12 Domnul a zis lui Moise: ,,Suie-te pe muntele acesta Abarim, şi priveşte ţara pe care am dat -o copiilor lui Israel.
13 S'o priveşti, dar şi tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăogat fratele tău Aaron;
14 pentrucă v'aţi împotrivit poruncii Mele, în pustia Ţin, cînd cu cearta adunării, şi nu M'aţi sfinţit înaintea lor cu prilejul apelor.`` (Acestea sînt apele de ceartă, la Cades, în pustia Ţin.)
15 Moise a vorbit Domnului, şi a zis:
16 ,,Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rînduiască peste adunare un om
17 care să iasă înaintea lor, şi să intre înaintea lor, care să -i scoată afară şi să -i vîre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi cari n'au păstor.``
18 Domnul a zis lui Moise: ,,Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui mîna peste el.
19 Să -l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări, şi să -i dai porunci subt ochii lor.
20 Să -l faci părtaş la dregătoria ta, pentruca toată adunarea copiilor lui Israel să -l asculte.
21 Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului; şi Iosua, toţi copiii lui Israel, împreună cu el, şi toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar şi să intre după porunca lui.
22 Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua, şi l -a pus înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări.
23 Şi -a pus mînile peste el, şi i -a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.
1 Und die Töchter Zelaphehads, des Sohns Hephers, des Sohns Gileads, des Sohns Machirs, des Sohns Manasses unter den Geschlechtern Manasses, des Sohns Josephs, mit Namen Mahela, Noa, Hagla, Milka und Thirza, kamen herzu
2 und traten vor Mose und vor Eleasar, den Priester, und vor die Fürsten und ganze Gemeine vor der Tür der Hütte des Stifts und sprachen:
3 Unser Vater ist gestorben in der Wüste und war nicht mit unter der Gemeine, die sich wider den HErrn empörten in der Rotte Korahs, sondern ist an seiner Sünde gestorben und hatte keine Söhne.
4 Warum soll denn unsers Vaters Name unter seinem Geschlecht untergehen, ob er wohl keinen Sohn hat? Gebet uns auch ein Gut unter unsers Vaters Brüdern!
5 Mose brachte ihre Sache vor den HErrn.
6 Und der HErr sprach zu ihm:
7 Die Töchter Zelaphehads haben recht geredet; du sollst ihnen ein Erbgut unter ihres Vaters Brüdern geben und sollst ihres Vaters Erbe ihnen zuwenden.
8 Und sage den Kindern Israel: Wenn jemand stirbt und hat nicht Söhne, so sollt ihr sein Erbe seiner Tochter zuwenden.
9 Hat er keine Tochter, sollt ihr‘s seinen Brüdern geben.
10 Hat er keine Brüder, sollt ihr‘s seinen Vettern geben.
11 Hat er nicht Vettern, sollt ihr‘s seinen nächsten Freunden geben, die ihm angehören in seinem Geschlecht, daß sie es einnehmen. Das soll den Kindern Israel ein Gesetz und Recht sein, wie der HErr Mose geboten hat.
12 Und der HErr sprach zu Mose: Steige auf dies Gebirge Abarim und besiehe das Land, das ich den Kindern Israel geben werde.
13 Und wenn du es gesehen hast, sollst du dich sammeln zu deinem Volk, wie dein Bruder Aaron versammelt ist,
14 dieweil ihr meinem Wort ungehorsam gewesen seid in der Wüste Zin über dem Hader der Gemeine, da ihr mich heiligen solltet durch das Wasser vor ihnen. Das ist das Haderwasser zu Kades in der Wüste Zin.
15 Und Mose redete mit dem HErrn und sprach:
16 Der HErr, der GOtt über alles lebendige Fleisch, wolle einen Mann setzen über die Gemeine,
17 der vor ihnen her aus und ein gehe und sie aus und ein führe, daß die Gemeine des HErrn nicht sei wie die Schafe ohne Hirten.
18 Und der HErr sprach zu Mose: Nimm Josua zu dir, den Sohn Nuns, der ein Mann ist, in dem der Geist ist, und lege deine Hände auf ihn;
19 und stelle ihn vor den Priester Eleasar und vor die ganze Gemeine und gebeut ihm vor ihren Augen;
20 und lege deine Herrlichkeit auf ihn, daß ihm gehorche die ganze Gemeine der Kinder Israel.
21 Und er soll treten vor den Priester Eleasar, der soll für ihn ratfragen durch die Weise des Lichts vor dem HErrn. Nach desselben Mund sollen aus- und einziehen beide er und alle Kinder Israel mit ihm und die ganze Gemeine.
22 Mose wie ihm der HErr geboten hatte, und nahm Josua und stellete ihn vor den Priester Eleasar und vor die ganze Gemeine;
23 und legte seine Hand auf ihn und gebot ihm, wie der HErr mit Mose geredet hatte.