1 În zilele acelea, fiindcă se strînsese din nou mult norod, şi n'avea ce mînca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le -a zis:

2 ,,Mi -e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lîngă Mine, şi n'au ce mînca.

3 Dacă le voi da drumul acasă flămînzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.``

4 Ucenicii I-au răspuns: ,,Cum ar putea cineva să sature cu pîne pe oamenii aceştia, aici într'un loc pustiu?``

5 ,,Cîte pîni aveţi?`` i -a întrebat Isus. ,,Şapte``, I-au răspuns ei.

6 Atunci a poruncit norodului să şadă pe pămînt; a luat cele şapte pîni; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, le -a frînt şi le -a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.

7 Mai aveau şi cîţiva peştişori: şi Isus, după ce i -a binecuvîntat, a poruncit să -i împartă şi pe aceia.

8 Au mîncat şi s'au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărămituri.

9 Erau aproape patru mii de inşi. În urmă Isus le -a dat drumul.

10 Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei.

11 Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să -L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.

12 Isus a suspinat adînc în duhul Său, şi a zis: ,,Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.``

13 Apoi i -a lăsat, şi a intrat iarăş în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.

14 Ucenicii uitaseră să ia pîni; cu ei în corabie n'aveau decît o pîne.

15 Isus le dădea în grijă, şi le zicea: ,,Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!``

16 Ucenicii se gîndeau şi ziceau între ei: ,,Fiindcă n'avem pîni.``

17 Isus a înţeles lucrul acesta, şi le -a zis: ,,Pentruce vă gîndiţi că n'aveţi pîni? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?

18 Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?

19 Cînd am frînt cele cinci pîni la cei cinci mii de bărbaţi, cîte coşuri pline cu fărămituri aţi ridicat?`` ,,Douăsprezece``, I-au răspuns ei.

20 ,,Şi cînd am frînt cele şapte pîni la cei patru mii de bărbaţi, cîte coşniţe pline cu fărămituri aţi ridicat?`` ,,Şapte``, I-au răspuns ei.

21 Şi El le -a zis: ,,Tot nu înţelegeţi?``

22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.

23 Isus a luat pe orb de mînă, şi l -a scos afară din sat; apoi i -a pus scuipat pe ochi, Şi -a pus mînile peste el, şi l -a întrebat: ,,Vezi ceva?``

24 El s'a uitat, şi a zis: ,,Văd nişte oameni umblînd, dar mi se par ca nişte copaci.``

25 Isus i -a pus din nou mînile pe ochi; i -a spus să se uite ţintă; şi cînd s'a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.

26 Atunci Isus l -a trimes acasă, şi i -a zis: ,,Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.``

27 Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le -a pus următoarea întrebare: ,,Cine zic oamenii că sînt Eu?``

28 Ei I-au răspuns: ,,Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.``

29 ,,Dar voi``, i -a întrebat El, ,,cine ziceţi că sînt Eu?`` ,,Tu eşti Hristosul!`` I -a răspuns Petru.

30 Isus le -a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

31 Atunci a început să -i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi după trei zile să învieze.

32 Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L -a luat de o parte, şi a început să -L mustre.

33 Dar Isus S'a întors şi S'a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i -a zis: ,,Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.``

34 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuş, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

35 Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mîntui.

36 Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

38 Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.``

1 En ces jours-là, il y avait avec Jésus une grande multitude de gens, et comme ils n'avaient rien à manger, il appela ses disciples, et leur dit:

2 J'ai compassion de ce peuple; car il y a déjà trois jours qu'ils ne me quittent point, et ils n'ont rien à manger.

3 Et si je les renvoie à jeun dans leurs maisons, les forces leur manqueront en chemin; car quelques-uns sont venus de loin.

4 Et ses disciples lui répondirent: D'où pourrait-on avoir des pains pour les rassasier dans ce désert?

5 Et il leur demanda: Combien avez-vous de pains?

6 Et ils dirent: Sept. Alors il commanda aux foules de s'asseoir à terre; et ayant pris les sept pains, et rendu grâces, il les rompit et les donna à ses disciples pour les distribuer; et ils les distribuèrent au peuple.

7 Ils avaient aussi quelques petits poissons; et Jésus, ayant rendu grâces, ordonna qu'on les leur présentât aussi.

8 Ils en mangèrent et furent rassasiés; et on remporta sept corbeilles pleines des morceaux qui étaient restés.

9 Or, ceux qui mangèrent étaient environ quatre mille; après quoi il les renvoya.

10 Puis entrant aussitôt dans la barque avec ses disciples, il alla aux quartiers de Dalmanutha.

11 Et il vint là des pharisiens, qui se mirent à disputer avec lui, lui demandant, en le tentant, un miracle du ciel.

12 Et Jésus, gémissant en son esprit, dit: Pourquoi cette race demande-t-elle un miracle? Je vous dis en vérité, qu'il ne lui en sera donné aucun.

13 Et les ayant laissés, il rentra dans la barque, et passa à l'autre bord.

14 Or, ils avaient oublié de prendre des pains, et n'en avaient qu'un avec eux dans la barque.

15 Et il leur fit cette défense: Gardez-vous avec soin du levain des pharisiens, et du levain d'Hérode.

16 Et ils raisonnaient entre eux, disant: C'est parce que nous n'avons point de pains.

17 Et Jésus, l'ayant connu, leur dit: Pourquoi raisonnez-vous sur ce que vous n'avez point de pains? N'entendez-vous et ne comprenez-vous point encore? Avez-vous toujours le cœur aveuglé?

18 Ayant des yeux, ne voyez-vous point? Ayant des oreilles, n'entendez-vous point? Et n'avez-vous point de mémoire?

19 Lorsque je rompis les cinq pains pour les cinq mille hommes, combien remportâtes-vous de paniers pleins de morceaux? Ils lui dirent: Douze.

20 Et lorsque je rompis les sept pains pour les quatre mille hommes, combien remportâtes-vous de corbeilles pleines de morceaux? Ils lui dirent: Sept.

21 Et il leur dit: Comment donc ne comprenez-vous point?

22 Et Jésus étant venu à Bethsaïda, on lui présenta un aveugle qu'on le pria de toucher.

23 Alors il prit l'aveugle par la main, et l'ayant mené hors du bourg, il lui mit de la salive sur les yeux, et lui ayant imposé les mains, il lui demanda s'il voyait quelque chose.

24 Et lui, ayant regardé, dit: Je vois marcher des hommes qui me paraissent comme des arbres.

25 Jésus lui mit encore les mains sur les yeux, et lui dit de regarder; et il fut guéri, et il les voyait tous distinctement.

26 Et il le renvoya dans sa maison, et lui dit: Ne rentre pas dans le bourg, et ne le dis à personne du bourg.

27 Et Jésus s'en alla avec ses disciples, dans les bourgs de Césarée de Philippe; et en chemin il interrogeait ses disciples, en disant: Qui dit-on que je suis?

28 Ils répondirent: Les uns disent que tu es Jean-Baptiste; et les autres, Élie; et les autres, l'un des prophètes.

29 Et il leur dit: Et vous, qui dites-vous que je suis? Pierre, répondant, lui dit: Tu es le Christ.

30 Et il leur défendit très sévèrement de dire cela de lui à personne.

31 Alors il commença à leur apprendre qu'il fallait que le Fils de l'homme souffrît beaucoup, et qu'il fût rejeté par les anciens, par les principaux sacrificateurs et par les scribes, et qu'il fût mis à mort, et qu'il ressuscitât trois jours après.

32 Et il tenait ces discours tout ouvertement. Alors Pierre le prenant avec lui, se mit à le censurer.

33 Mais Jésus se tournant et regardant ses disciples, censura Pierre et lui dit: Arrière de moi, Satan; car tes pensées ne sont pas aux choses de Dieu, mais à celles des hommes.

34 Et appelant le peuple avec ses disciples, il leur dit: Quiconque veut venir après moi, qu'il renonce à soi-même, qu'il se charge de sa croix, et qu'il me suive.

35 Car quiconque voudra sauver sa vie, la perdra; mais quiconque perdra sa vie à cause de moi et de l'Évangile, la sauvera.

36 Car que servirait-il à un homme de gagner tout le monde, s'il perdait son âme?

37 Ou que donnerait l'homme en échange de son âme?

38 Car quiconque aura eu honte de moi et de mes paroles, parmi cette race adultère et pécheresse, le Fils de l'homme aura aussi honte de lui, lorsqu'il viendra dans la gloire de son Père avec les saints anges.