1 Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -

2 Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

3 Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -

4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. -

5 Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. -

6 Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. -

7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! -

8 Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -

9 Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -

10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -

11 Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. -

12 Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -

13 Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. -

14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -

15 Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -

16 La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. -

17 Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. -

18 Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. -

19 Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -

20 Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -

21 Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -

22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -

23 Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -

24 Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. -

25 Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. -

26 Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. -

27 Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -

28 Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.

1 Un morceau de pain sec, avec la paix, vaut mieux qu'une maison pleine de viandes, avec des querelles.

2 Le serviteur prudent dominera sur le fils qui fait honte, et il aura part à l'héritage avec les frères.

3 Le fourneau est pour éprouver l'argent, et le creuset pour l'or; mais c'est l'Éternel qui éprouve les cœurs.

4 Le méchant est attentif à la lèvre injuste, et le menteur écoute la langue qui calomnie.

5 Celui qui se moque du pauvre, déshonore celui qui l'a fait; et celui qui se réjouit d'un malheur, ne demeurera point impuni.

6 Les enfants des enfants sont la couronne des vieillards; et les pères sont la gloire de leurs enfants.

7 La parole grave ne convient point à un insensé; combien moins la parole fausse aux principaux du peuple.

8 Le présent est comme une pierre précieuse aux yeux de ceux qui le reçoivent; de quelque côté qu'il soit tourné, il plaît.

9 Celui qui couvre les fautes, cherche l'amitié; mais celui qui en fait rapport, divise les meilleurs amis.

10 Une réprimande fait plus d'effet sur l'homme prudent, que cent coups sur l'insensé.

11 Le méchant ne cherche que des querelles; mais un messager cruel sera envoyé contre lui.

12 Mieux vaut rencontrer une ourse qui a perdu ses petits, qu'un fou dans sa folie.

13 Le mal ne quittera point la maison de celui qui rend le mal pour le bien.

14 Commencer une querelle c'est ouvrir un passage à l'eau; avant qu'on en vienne à la dispute, retire-toi.

15 Celui qui déclare juste le méchant, et celui qui déclare méchant le juste, sont tous deux en abomination à l'Éternel.

16 Que sert le prix dans la main d'un insensé pour acheter la sagesse, puisqu'il manque de sens?

17 L'intime ami aime en tout temps, et il naîtra comme un frère dans la détresse.

18 Celui-là est dépourvu de sens, qui touche dans la main, et qui se rend caution envers son prochain.

19 Celui qui aime les querelles, aime le mal; et celui qui élève trop son portail, veut qu'il croule.

20 Le cœur pervers ne trouvera point le bonheur, et la langue double tombera dans le malheur.

21 Celui qui a donné naissance à un insensé, en aura de l'ennui; et le père d'un fou ne se réjouira point.

22 Le cœur joyeux vaut un remède; mais l'esprit abattu dessèche les os.

23 Le méchant accepte le présent, pour renverser les voies de la justice.

24 La sagesse est devant l'homme prudent; mais les yeux de l'insensé vont au bout de la terre.

25 L'enfant insensé fait le chagrin de son père, et l'amertume de celle qui l'a enfanté.

26 Il n'est pas bon de condamner le juste à l'amende, ni de frapper les hommes honnêtes pour avoir fait ce qui est droit.

27 L'homme retenu dans ses paroles connaît la prudence, et celui qui est d'un esprit froid, est un homme entendu.

28 L'insensé même passe pour sage quand il se tait, et celui qui ferme ses lèvres est un homme intelligent.