1 Domnul a zis lui Moise: ,,Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.
2 Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
3 Eu voi împietri inima lui Faraon, şi Îmi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului.
4 Totuş Faraon n'are să v'asculte. Apoi Îmi voi întinde mîna asupra Egiptului, şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.
5 Egiptenii vor cunoaşte că Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi întinde mîna asupra Egiptului, şi cînd voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.``
6 Moise şi Aaron au făcut ce le poruncise Domnul: aşa au făcut.
7 Moise era în vîrstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, cînd au vorbit lui Faraon.
8 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron:
9 ,,Dacă vă va vorbi Faraon, şi vă va zice: ,Faceţi o minune!` să zici lui Aaron: ,Ia-ţi toiagul, şi aruncă -l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într'un şarpe.``
10 Moise şi Aaron s'au dus la Faraon, şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi -a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s'a prefăcut într-un şarpe.
11 Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.
12 Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s'au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.
13 Inima lui Faraon s'a împietrit, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
14 Domnul a zis lui Moise: ,,Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.
15 Du-te la Faraon dis de dimineaţă, cînd are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul rîului. Să-ţi iei în mînă toiagul, care a fost prefăcut în şarpe,
16 şi să zici lui Faraon: ,Domnul, Dumnezeul Evreilor, m'a trimes la tine, să-ţi spun: ,Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că pînă acum n'ai ascultat.`
17 Acum, aşa vorbeşte Domnul: ,Iată cum vei cunoaşte că Eu sînt Domnul. Am să lovesc apele rîului cu toiagul din mîna mea; şi ele se vor preface în sînge.
18 Peştii din rîu vor pieri, rîul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă Egiptenilor să bea din apa rîului.``
19 Domnul a zis lui Moise: ,,Spune lui Aaron: ,Ia-ţi toiagul, şi întinde-ţi mîna peste apele Egiptenilor, peste rîurile lor, peste pîraiele lor, peste iazurile lor, şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sînge; şi va fi sînge în toată ţara Egiptului, atît în vasele de lemn cît şi în vasele de piatră.``
20 Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, şi a lovit apele rîului, subt ochii lui Faraon şi subt ochii slujitorilor lui; şi toate apele rîului s'au prefăcut în sînge.
21 Peştii din rîu au pierit, rîul s'a împuţit, aşa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa rîului, şi a fost sînge în toată ţara Egiptului.
22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s'a împietrit, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
23 Faraon s'a întors dela rîu, şi s'a dus acasă; dar nu şi -a pus la inimă aceste lucruri.
24 Toţi Egiptenii au săpat în împrejurimile rîului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa rîului.
25 Au trecut şapte zile, după ce a lovit Domnul rîul.
1 Disse Jeová a Moisés: Vê que te hei posto como Deus a Faraó, e Arão, teu irmão, será o teu profeta.
2 Tu falarás tudo o que eu te ordenar; e Arão, teu irmão, falará a Faraó, para que deixe ir da sua terra os filhos de Israel.
3 Eu endurecerei o coração de Faraó, e multiplicarei os meus prodígios e as minhas maravilhas na terra do Egito.
4 Porém Faraó não vos ouvirá, e eu porei a minha mão sobre o Egito e tirarei os meus exércitos, meu povo, os filhos de Israel, da terra do Egito com grandes juízos.
5 Saberão os egípcios que eu sou Jeová, quando eu estender a minha mão sobre o Egito e tirar do meio deles os filhos de Israel.
6 Assim fizeram Moisés e Arão; como Jeová lhes ordenara, assim fizeram.
7 Moisés era de oitenta anos, e Arão de oitenta e três anos quando falaram a Faraó.
8 Falou Jeová a Moisés e a Arão:
9 Quando Faraó vos disser: Apresentai algum milagre vosso; então dirás a Arão: Toma a tua vara e lança-a diante de Faraó, para que se torne em serpente.
10 Tendo entrado Moisés e Arão a Faraó, fizeram como Jeová lhes ordenara; lançou Arão a sua vara diante de Faraó e diante de seus servos, e tornou-se ela em serpente.
11 Faraó também mandou vir os sábios e os feiticeiros; e eles, os sábios do Egito, também fizeram o mesmo com os seus encantamentos.
12 Pois lançaram cada um deles a sua vara, as quais se tornaram em serpentes; mas a vara de Arão tragou as varas deles.
13 Endureceu-se o coração de Faraó, e não os ouviu; como Jeová havia dito.
14 Disse Jeová a Moisés: Obstinou-se o coração de Faraó, recusa deixar ir o povo.
15 Vai ter com Faraó pela manhã. Eis que ele sairá às águas: por-te-ás em frente dele à beira do rio, e tomarás na mão a vara que se tornou em serpente.
16 Dir-lhe-ás: Jeová, o Deus dos hebreus, me enviou a ti para te dizer: Deixa ir o meu povo para que me sirva no deserto; e até o presente não tens ouvido.
17 Assim diz Jeová: Nisto conhecerás que sou Jeová: eis que com a vara que tenho na mão ferirei as águas que estão no rio, e elas se converterão em sangue.
18 Os peixes que estão no rio morrerão, e o rio cheirará mal; e os egípcios terão nojo de beber água do rio.
19 Acrescentou Jeová a Moisés: Dize a Aarão: Toma a tua vara, e estende a mão sobre as águas do Egito, sobre os seus rios, sobre os seus canais, sobre as suas lagoas e sobre todos os seus depósitos de água, para que se tornem em sangue; haverá sangue por toda a terra do Egito, assim nos vasos de madeira como nos de pedra.
20 Fizeram Moisés e Arão como Jeová ordenara: Arão, levantando a vara, feriu as águas que estavam no rio, à vista de Faraó e seus servos; e todas as águas que estavam no rio tornaram-se em sangue.
21 Morreram os peixes que estavam no rio; cheirou mal o rio, e os egípcios não podiam beber água do rio. Houve sangue por toda a parte do Egito.
22 Outro tanto fizeram os magos do Egito com seus encantamentos. Endureceu-se o coração de Faraó, e não os ouviu; como Jeová havia dito.
23 Virou-se Faraó e entrou em sua casa, nem ainda a isto se submeteu o seu coração.
24 Todos os egípcios cavaram junto ao rio para achar água que beber; pois não podiam beber da água do rio.
25 Passaram-se sete dias, depois que Jeová ferira o rio.