1 Domnul Dumnezeu mi -a trimes următoarea vedenie. Iată, era un coş cu poame coapte.

2 El a zis: ,,Ce vezi, Amos?`` Eu am răspuns: ,,Un coş cu poame coapte.`` Şi Domnul mi -a zis: ,,A venit sfîrşitul poporului Meu Israel; nu -l mai pot ierta!

3 În ziua aceea, cîntecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulţime de trupuri moarte.``

4 Ascultaţi lucrul acesta, voi cari mîncaţi pe cel lipsit, şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!

5 Voi, cari ziceţi: ,,Cînd va trece luna nouă, ca să vindem grîul, şi Sabatul ca să deschidem grînarele, să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strîmbăm cumpăna ca să înşelăm?

6 Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint, şi pe sărac pe o păreche de încălţăminte, şi vom vinde codina în loc de grîu.`` -

7 Domnul a jurat pe slava lui Iacov: ,,Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!

8 Nu se va cutremura ţara din pricina acestor mişelii, şi nu se vor jăli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca rîul, ridicîndu-se şi pogorîndu-se iarăş ca rîul Egiptului?

9 În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele la amiază, şi voi întuneca pămîntul ziua nămeaza mare.

10 Vă voi preface sărbătorile în jale, şi toate cîntările în bociri pentru morţi, voi acoperi toate coapsele cu saci şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca ţara într'o jale ca pentru un singur fiu, şi sfîrşitul ei va fi ca o zi amară.``

11 ,,Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimete foamete în ţară, nu foamete de pîne, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.

12 Vor pribegi atunci dela o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvîntul Domnului, şi tot nu -l vor găsi.

13 În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii.

14 Ei, cari jură acum pe păcatul Samariei, şi zic: ,Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!` Şi: ,Pe drumul Beer-Şebei!` Vor cădea, şi nu se vor mai scula.``

1 Eis o que me mostrou o Senhor: Vi uma cesta de frutos maduros.

2 Que vês tu, Amós?, perguntou-me ele. Uma cesta de frutos maduros, respondi. Ele replicou: Chegou o fim para o meu povo de Israel. Não continuarei a perdoá-lo.

3 Naquele dia, os cantos do palácio serão gritos de aflição - oráculo do Senhor Javé. Uma multidão de cadáveres, lançados em qualquer parte. Silêncio!

4 Ouvi isto, vós que engolis o pobre, e fazeis perecer os humildes da terra,

5 dizendo: Quando passará a lua nova, para vendermos o nosso trigo, e o sábado, para abrirmos os nossos celeiros, diminuindo a medida e aumentando o preço, e falseando a balança para defraudar?

6 {Compraremos os infelizes por dinheiro e os pobres por um par de sandálias.} Venderemos até o refugo do trigo.

7 O Senhor jurou pelo orgulho de Jacó: não esquecerei jamais nenhum de seus atos.

8 Não, estremecerá a terra por causa disso? Não estará de luto toda a sua população? Todo o solo crescerá como o Nilo, subirá e baixará como o rio do Egito.

9 Acontecerá naquele dia - oráculo do Senhor Javé - que farei o sol se pôr ao meio-dia, e encherei a terra de trevas em pleno dia.

10 Converterei vossas festas em luto, e vossos cânticos em elegias fúnebres. Porei o saco em volta de todos os rins, e a navalha em todas as cabeças. E farei {a terra} debulhar-se em pranto, como se chora um filho único, e seu porvir será um dia de amargura.

11 Virão dias - oráculo do Senhor Javé - em que enviarei fome sobre a terra, não uma fome de pão, nem uma sede de água, mas {fome e sede} de ouvir a palavra do Senhor.

12 Andarão errantes de um mar a outro, vaguearão do norte ao oriente; correrão por toda parte buscando a palavra do Senhor, e não a encontrarão.

13 Naqueles dias, desfalecerão de sede as belas jovens e os moços.

14 Os que juram pelo pecado de Samaria e dizem: Pela vida do teu deus, Dã! e Pelo caminho de Bersabéia!, estes cairão e não mais se levantarão.