1 ,,Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te -a făcut, Iacove, şi Cel ce te -a întocmit, Israele!`` Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.``
2 Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi rîurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.
3 Căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, Sfîntul lui Israel, Mîntuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău.
4 De aceea, pentrucă ai preţ în ochii Mei, pentrucă eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.
5 Nu te teme de nimic, căci Eu sînt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău dela răsărit, şi te voi strînge dela apus.
6 Voi zice miază noaptei: ,Dă încoace!` şi miazăzilei: ,Nu opri`, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele dela marginea pămîntului:
7 pe toţi ceice poartă Numele Meu şi pe cari i-am făcut spre slava Mea, pe cari i-am întocmit şi i-am alcătuit.``
8 ,,Scoate afară poporul cel orb, care totuş are ochi, şi surzii, cari totuş au urechi.
9 Să se strîngă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Cari dintre ei ne-au făcut cele dintîi proorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: ,Adevărat!`` -
10 ,,Voi sînteţi martorii Mei-,zice Domnul, -voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sînt: înainte de Mine n'a fost făcut niciun Dumnezeu, şi după Mine nu va fi,
11 Eu, Eu sînt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mîntuitor!
12 Eu am vestit, am mîntuit, am proorocit, nu sînt străin între voi; voi Îmi sînteţi martori-,zice Domnul, -că Eu sînt Dumnezeu.
13 Eu sînt dela început, şi nimeni nu izbăveşte din mîna Mea; cînd lucrez Eu, cine se poate împotrivi?``
14 ,,Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfîntul lui Israel: ,Din pricina voastră, trimet pe vrăjmaş împotriva Babilonului, şi pogor pe toţi fugarii, chiar şi pe Haldei, pe corăbiile cu cari se făleau.
15 Eu sînt Domnul, Sfîntul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru.``
16 Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare, şi o cărare pe apele cele puternice,
17 care a scos cară şi cai, o oştire şi războinici viteji, culcaţi deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciţi, şi stinşi ca un muc de lumînare:
18 ,,Nu vă mai gîndiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!
19 Iată, voi face ceva nou, şi -i gata să se întîmple: să nu -l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi rîuri în locuri secetoase.
20 Fiarele cîmpului Mă vor slăvi, şacalii şi struţii, pentrucă voi da ape în pustie, şi rîuri în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales,
21 poporul pe care Mi l-am alcătuit, ca să vestească laudele Mele.``
22 ,,Şi tu nu M'ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!
23 Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere de tot, şi nu M'ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mîncare, pe cari trebuia să Mi le aduci; şi nu te-am obosit cu jertfe de tămîie.
24 Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint, şi nu M'ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu M'ai chinuit cu păcatele tale, şi M'ai obosit cu nelegiuirile tale.
25 Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.
26 Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.
27 Cel dintîi tată al tău a păcătuit, şi învăţătorii tăi s'au răsvrătit împotriva Mea.
28 De aceea am socotit ca nişte pîngăriţi pe căpeteniile sfîntului locaş, am dat pierzării pe Iacov, şi batjocorii pe Israel.``
1 E agora, eis o que diz o Senhor, aquele que te criou, Jacó, e te formou, Israel: Nada temas, pois eu te resgato, eu te chamo pelo nome, és meu.
2 Se tiveres de atravessar a água, estarei contigo. E os rios não te submergirão; se caminhares pelo fogo, não te queimarás, e a chama não te consumirá.
3 Pois eu sou o Senhor, teu Deus, o Santo de Israel, teu salvador. Dou o Egito por teu resgate, a Etiópia e Sabá em compensação.
4 Porque és precioso a meus olhos, porque eu te aprecio e te amo, permuto reinos por ti, entrego nações em troca de ti.
5 Fica, tranqüilo, pois estou contigo, do oriente trarei tua raça, e do ocidente eu te reunirei.
6 Devolve-os!, direi ao setentrião e ao meio-dia: Não os retenhas! Traze meus filhos das longínquas paragens, e minhas filhas dos confins da terra;
7 todos aqueles que trazem meu nome, e que criei para minha glória.
8 Fazei comparecer o povo cego apesar de ter olhos, e os surdos que têm ouvidos!
9 Que todas as nações se congreguem e que os povos se reúnam! Quem dentre eles soube predizer o que se passa, e foi o primeiro que no-lo fez saber? Que apresentem suas testemunhas para justificar suas pretensões, que sejam ouvidas para que se possa dizer: É exato.
10 Vós sois minhas testemunhas, diz o Senhor, e meus servos que eu escolhi, a fim de que se reconheça e que me acreditem e que se compreenda que sou eu. Nenhum deus foi formado antes de mim, e não haverá outros depois de mim.
11 Fui eu, sou eu o Senhor, não há outro salvador a não ser eu.
12 Sou eu quem predisse e salvei, e não um deus estranho entre vós. Vós sois minhas testemunhas, diz o Senhor, eu sou Deus
13 desde toda a eternidade. Ninguém poderia escapar de minha mão; quando executo, quem poderia destruir minha obra?
14 Eis o que diz o Senhor, vosso Redentor, o Santo de Israel: Por vossa causa, envio a Babilônia, a fim de fazer cair os ferrolhos dos cárceres, e os caldeus lamentar-se-ão em altos brados.
15 Eu sou o Senhor, vosso Santo, o criador de Israel, vosso rei.
16 Eis o que diz o Senhor que abriu uma passagem através do mar, um caminho em meio às ondas,
17 que pôs em campo carros e cavalos, a tropa de soldados e chefes: eles caíram então para nunca mais se levantar; Extinguiram-se como um pavio de vela.
18 Não vos lembreis mais dos acontecimentos de outrora, não recordeis mais as coisas antigas,
19 porque eis que vou fazer obra nova, a qual já surge: não a vedes? Vou abrir uma via pelo deserto, e fazer correr arroios pela estepe.
20 Dar-me-ão glória os animais selvagens, os chacais e as avestruzes, pois terei feito jorrar água no deserto, e correr arroios na estepe, para saciar a sede de meu povo, meu eleito;
21 o povo, que formei para mim, contará meus feitos.
22 No entanto, não foste tu que me chamaste, Jacó, tu não te fatigaste por mim, Israel.
23 Não me ofereceste carneiros em holocausto, nem me honraste com sacrifícios; não cobrei de ti um pesado imposto em oblações, nem te sobrecarreguei exigindo incenso.
24 Não me compraste, a preço alto, cana perfumada, nem me fartaste com a gordura das vítimas. Mas me atormentaste com teus pecados, cansaste-me com tuas iniqüidades.
25 Sempre sou eu quem deve apagar tuas faltas, e não mais me lembrar de teus pecados.
26 Refresca tua memória e discutamos: apresenta tuas contas, para te justificar!
27 Já teu primeiro pai pecou, teus representantes me ofenderam,
28 teus príncipes profanaram meu santuário. Então entreguei Jacó ao anátema e Israel às injúrias.