1 *I*, the prisoner in {the} Lord, exhort you therefore to walk worthy of the calling wherewith ye have been called,
2 with all lowliness and meekness, with long-suffering, bearing with one another in love;
3 using diligence to keep the unity of the Spirit in the uniting bond of peace.
4 {There is} one body and one Spirit, as ye have been also called in one hope of your calling;
5 one Lord, one faith, one baptism;
6 one God and Father of all, who is over all, and through all, and in us all.
7 But to each one of us has been given grace according to the measure of the gift of the Christ.
8 Wherefore he says, Having ascended up on high, he has led captivity captive, and has given gifts to men.
9 But that he ascended, what is it but that he also descended into the lower parts of the earth?
10 He that descended is the same who has also ascended up above all the heavens, that he might fill all things;
11 and *he* has given some apostles, and some prophets, and some evangelists, and some shepherds and teachers,
12 for the perfecting of the saints; with a view to {the} work of {the} ministry, with a view to the edifying of the body of Christ;
13 until we all arrive at the unity of the faith and of the knowledge of the Son of God, at {the} full-grown man, at {the} measure of the stature of the fulness of the Christ;
14 in order that we may be no longer babes, tossed and carried about by every wind of *that* teaching {which is} in the sleight of men, in unprincipled cunning with a view to systematized error;
15 but, holding the truth in love, we may grow up to him in all things, who is the head, the Christ:
16 from whom the whole body, fitted together, and connected by every joint of supply, according to {the} working in {its} measure of each one part, works for itself the increase of the body to its self-building up in love.
17 This I say therefore, and testify in {the} Lord, that ye should no longer walk as {the rest of} the nations walk in {the} vanity of their mind,
18 being darkened in understanding, estranged from the life of God by reason of the ignorance which is in them, by reason of the hardness of their hearts,
19 who having cast off all feeling, have given themselves up to lasciviousness, to work all uncleanness with greedy unsatisfied lust.
20 But *ye* have not thus learnt the Christ,
21 if ye have heard him and been instructed in him according as {the} truth is in Jesus;
22 {namely} your having put off according to the former conversation the old man which corrupts itself according to the deceitful lusts;
23 and being renewed in the spirit of your mind;
24 and {your} having put on the new man, which according to God is created in truthful righteousness and holiness.
25 Wherefore, having put off falsehood, speak truth every one with his neighbour, because we are members one of another.
26 Be angry, and do not sin; let not the sun set upon your wrath,
27 neither give room for the devil.
28 Let the stealer steal no more, but rather let him toil, working what is honest with {his} hands, that he may have to distribute to him that has need.
29 Let no corrupt word go out of your mouth, but if {there be} any good one for needful edification, that it may give grace to those that hear {it}.
30 And do not grieve the Holy Spirit of God, with which ye have been sealed for {the} day of redemption.
31 Let all bitterness, and heat of passion, and wrath, and clamour, and injurious language, be removed from you, with all malice;
32 and be to one another kind, compassionate, forgiving one another, so as God also in Christ has forgiven you.
1 Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într'un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit -o,
2 cu toată smerenia şi blîndeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,
3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
7 Dar fiecăruia din noi harul i -a fost dat după măsura darului lui Hristos.
8 De aceea este zis: ,,S'a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.``
9 Şi acest: ,,S'a suit``, ce însemnează decît că înainte Se pogorîse în părţile mai de jos ale pămîntului?
10 Cel ce S'a pogorît, este acelaş cu cel ce s'a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.
11 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
12 pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13 pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
16 Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
17 Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gîndurilor lor,
18 avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
19 Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s'au dedat la desfrînare, şi săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
20 Dar voi n'aţi învăţat aşa pe Hristos;
21 dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,
22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
23 şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,
24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
25 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: ,,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul``, pentrucă sîntem mădulare unii altora.
26 ,,Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi``. Să n'apună soarele peste mînia voastră,
27 şi să nu daţi prilej diavolului.
28 Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
29 Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.
30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v'a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.