1 Kaj David eldiris antaŭ la Eternulo la vortojn de la sekvanta kanto, kiam la Eternulo lin savis el la manoj de ĉiuj liaj malamikoj kaj el la mano de Saul.

2 Li diris: La Eternulo estas mia Roko, kaj mia fortikaĵo, kaj mia Savanto.

3 Dion, mian Rokon, mi fidas; Mia ŝildo, kaj la korno de mia savo, mia fortigo, kaj mia rifuĝejo; Mia Savanto, kiu helpas min kontraŭ maljusteco.

4 Mi vokas al la Eternulo, la glorinda; Kaj mi saviĝas de miaj malamikoj.

5 Ĉar ĉirkaŭis min la ondoj de la morto, Torentoj pereigaj min teruris;

6 La ŝnuroj de Ŝeol min ĉirkaŭis; La retoj de la morto min atingis.

7 En mia premiteco mi vokis la Eternulon, Kaj al mia Dio mi vokis; Kaj el Sia templo Li aŭdis mian voĉon, Kaj mia krio atingis Liajn orelojn.

8 Ektremis kaj ekskuiĝis la tero, La fundamentoj de la ĉielo ekmoviĝis Kaj ekŝanceliĝis, ĉar Li koleris.

9 Leviĝis fumo el Lia nazo, Kaj ekstermanta fajro el Lia buŝo; Karboj ekflamis de ĝi.

10 Li klinis la ĉielon kaj iris malsupren, Kaj densa mallumo estis sub Liaj piedoj.

11 Kaj Li ekrajdis sur kerubo kaj ekflugis, Kaj Li portiĝis sur la flugiloj de la vento.

12 Li ĉirkaŭigis Sin per mallumo kiel per tendo, Per densaj nuboj, plenaj de akvo.

13 De la brilo antaŭ Li Ekbrulis karboj per fajro.

14 El la ĉielo ektondris la Eternulo, Kaj la Plejaltulo aŭdigis Sian voĉon.

15 Li ĵetis sagojn, kaj dispelis ilin; fulmon, kaj konfuzis ilin.

16 Kaj malkovriĝis la kuŝujoj de la maro, Nudiĝis la fundamentoj de la universo, De la minaca voĉo de la Eternulo, De la kolera spirado de Lia nazo.

17 Li etendas el supre la brakon, kaj prenas min; Li eltiras min el grandaj akvoj;

18 Li savas min de mia potenca malamiko, De miaj malamantoj, ĉar ili estas pli fortaj ol mi.

19 Ili atingis min en la tago de mia malfeliĉo; Sed la Eternulo fariĝis mia subteno.

20 Kaj Li elkondukis min en vastan lokon; Li liberigis min, ĉar Li estas favora al mi.

21 La Eternulo rekompencas min laŭ mia justeco; Laŭ la pureco de miaj manoj Li repagas al mi.

22 Ĉar mi min tenis je la vojoj de la Eternulo, Kaj mi ne faris malbonon antaŭ mia Dio.

23 Ĉar ĉiuj Liaj leĝoj estis antaŭ mi, Kaj Liajn ordonojn mi ne forigis de mi.

24 Mi estis senkulpa antaŭ Li, Kaj mi gardis min, ke mi ne peku.

25 Kaj la Eternulo rekompencis min laŭ mia justeco, Laŭ mia pureco antaŭ Liaj okuloj.

26 Kun favorkorulo Vi estas favorkora, Kun piulo Vi estas pia;

27 Kun purulo Vi agas laŭ lia pureco, Kaj kun maliculo laŭ lia maliceco.

28 Popolon humilan Vi helpas; Kaj per Viaj okuloj Vi malaltigas la fierulojn.

29 Ĉar Vi estas mia lumilo, ho Eternulo; La Eternulo lumigas mian mallumon.

30 Ĉar kun Vi mi forkurigas militistaron; Kun mia Dio mi transsaltas muron.

31 La vojo de Dio estas perfekta; La parolo de la Eternulo estas tute pura; Li estas ŝildo por ĉiuj, kiuj Lin fidas.

32 Ĉar kiu estas Dio, krom la Eternulo? Kaj kiu estas Roko, krom nia Dio?

33 Dio fortikigas min per forto; Kaj Li perfektigas mian vojon.

34 Li similigas miajn piedojn al cervaj, Kaj starigas min sur miaj altaĵoj.

35 Li instruas mian manon militi, Kaj miajn brakojn streĉi kupran pafarkon.

36 Vi donis al mi la ŝildon de Via savo; Kaj Via favoro min grandigas.

37 Vi larĝigas mian paŝon sub mi, Por ke ne ŝanceliĝu miaj piedoj.

38 Mi persekutas miajn malamikojn, kaj ekstermas ilin; Kaj mi ne revenas, ĝis mi ilin pereigas.

39 Mi pereigas kaj frakasas ilin, ke ili ne povas plu leviĝi; Ili falas sub miajn piedojn.

40 Vi ĉirkaŭzonas min per forto por la milito; Miajn atakintojn Vi ĵetas sub min.

41 Vi forkurigas de mi miajn malamikojn, Kaj miajn malamantojn mi ekstermas.

42 Ili rigardas ĉirkaŭen, sed ne venas helpanto; Al la Eternulo, sed Li ne respondas al ili.

43 Mi disfrotas ilin simile al polvo de la tero; Kiel stratan koton mi ilin disbatas kaj dispremas.

44 Vi savas min de la ribeloj de mia popolo; Vi gardas min, ke mi estu ĉefo super la nacioj; Popolo, kiun mi ne konas, servas min.

45 Aligentuloj respektegas min; Ili obeas min per atentaj oreloj.

46 Aligentuloj senfortiĝas, Kaj kuras terurite el siaj fortikaĵoj.

47 Vivas la Eternulo; kaj benata estu mia Roko; Alte glorata estu mia Dio, la Roko de mia savo:

48 Tiu Dio, kiu donas al mi venĝon Kaj submetas al mi popolojn;

49 Kiu forkondukas min de miaj malamikoj, Altigas min super miaj atakintoj, Kaj savas min de perfortulo.

50 Tial mi gloras Vin, ho Eternulo, inter la popoloj, Kaj pri Via nomo mi kantas.

51 Li donas grandan helpon al Sia reĝo, Kaj faras favoraĵon al Sia sanktoleito, Al David kaj al lia idaro, por eterne.

1 David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

2 El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

3 Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

5 Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

6 legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

7 În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

8 Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

9 Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

10 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

11 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

12 era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

13 Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

15 a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

16 Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

17 El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

18 m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

19 Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

20 El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

21 Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

22 căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

24 Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

25 De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

26 Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

27 cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

28 Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

29 Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

31 Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

32 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

35 Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

36 Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

37 Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

38 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

40 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

41 Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

42 Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

43 Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

44 Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

45 Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

46 Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

47 Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

49 şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

51 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``