1 POI Mosè parlò a’ Capi delle tribù de’ figliuoli d’Israele, dicendo: Questo è quello che il Signore ha comandato:

2 Quando alcuno avrà votato un voto al Signore, ovvero avrà giurata alcuna cosa, obbligandosi per obbligazione sopra l’anima sua, non violi la sua parola; faccia interamente secondo ciò che gli sarà uscito di bocca

3 E quando una femmina avrà votato un voto al Signore, e si sarà obbligata per obbligazione in casa di suo padre, essendo ancor fanciulla;

4 se suo padre ha inteso il suo voto, e la sua obbligazione, con la quale ella si è obbligata sopra l’anima sua, e non ne le fa motto; tutti i voti di essa saranno fermi, e ogni obbligazione, con la quale ella si sarà obbligata sopra l’anima sua, sarà ferma.

5 Ma, se suo padre, nel giorno ch’egli avrà intesi tutti i suoi voti, e le sue obbligazioni, con le quali ella si sarà obbligata sopra l’anima sua, la disdice; que’ voti non saranno fermi, e il Signore le perdonerà; conciossiachè suo padre l’abbia disdetta.

6 E se pure è maritata, avendo ancora sopra sè i suoi voti, o la promessa fatta con le sue labbra, con la quale si sarà obbligata sopra l’anima sua;

7 e il suo marito l’intende, e nel giorno stesso che l’avrà inteso, non ne le fa motto; i voti di essa, e le sue obbligazioni, con le quali si sarà obbligata sopra l’anima sua, saranno ferme.

8 Ma, se nel giorno stesso che il suo marito l’avrà inteso, egli la disdice, egli annulla il suo voto ch’ella avea sopra sè, e la promessa fatta con le sue labbra, con la quale ella si era obbligata sopra l’anima sua; e il Signore le perdonerà.

9 Ma, quant’è al voto della vedova, o della ripudiata, tutto ciò a che si sarà obbligata sopra l’anima sua, sarà fermo contro a lei.

10 E se la donna fa voto, ovvero si obbliga per obbligazione sopra l’anima sua, con giuramento, essendo in casa del suo marito;

11 e il suo marito l’intende, e non ne le fa motto, e non la disdice, sieno fermi tutti i suoi voti; sia parimente ferma ogni obbligazione, con la quale ella si sarà obbligata sopra l’anima sua.

12 Ma se, nel giorno stesso che il suo marito li avrà intesi, egli del tutto li annulla; cosa alcuna che le sia uscita di bocca, o voto, od obbligazione sopra l’anima sua, non sarà ferma; il suo marito ha annullate quelle cose, e il Signore le perdonerà.

13 Il marito di essa ratificherà, o annullerà qualunque voto e qualunque giuramento, col quale ella si sarà obbligata di affliggere l’anima sua.

14 E se pure il suo marito non ne le fa motto d’un giorno all’altro, egli ha ratificati tutti i voti di essa, o qualunque obbligazione ch’ella avea sopra sè; egli li ha ratificati; perciocchè egli non ne le ha fatto motto nel giorno stesso che li ha intesi.

15 Ma se, appresso averli intesi, del tutto li annulla, egli porterà l’iniquità di essa.

16 Questi sono gli statuti, i quali il Signore comandò a Mosè che si osservassero tra marito e moglie, e tra padre e figliuola, mentre ella è ancor fanciulla in casa di suo padre

1 Moise a vorbit căpeteniilor seminţiilor copiilor lui Israel, şi a zis: ,,Iată ce porunceşte Domnul.

2 Cînd un om va face o juruinţă Domnului, sau un jurămînt prin care se va lega printr'o făgăduială, să nu-şi calce cuvîntul, ci să facă potrivit cu tot ce i -a ieşit din gură.

3 Cînd o femeie va face o juruinţă Domnului şi se va lega printr'o făgăduială, în tinereţa ei şi în casa tatălui ei,

4 şi tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut -o ea şi de făgăduiala cu care s'a legat, -dacă nu -i zice nimic în ziua cînd află de juruinţa ei, toate juruinţele ei vor fi primite, şi orice făgăduială cu care s'a legat ea, va fi primită;

5 dar dacă tatăl ei nu -i dă voie în ziua cînd ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduielile cu cari se va fi legat ea, nu vor avea nici o tărie; şi Domnul o va ierta, pentrucă nu i -a dat voie tatăl ei.

6 Cînd se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce s'a legat printr'un cuvînt ieşit de pe buzele ei,

7 şi bărbatul ei va lua cunoştinţă de lucrul acesta, şi nu -i va zice nimic în ziua cînd va lua cunoştinţă de ele, juruinţele ei vor rămînea în picioare; şi făgăduielile cu cari se va fi legat ea vor rămînea în picioare;

8 dar dacă bărbatul ei nu -i dă voie în ziua cînd ia cunoştinţă de juruinţa ei, el va desfiinţa juruinţa pe care a făcut -o şi cuvîntul scăpat de pe buzele ei, cu care s'a legat ea; şi Domnul o va ierta.

9 Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu care se va fi legat ea, va rămînea în picioare pentru ea.

10 Cînd o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruinţe sau se va lega cu vreun jurămînt,

11 şi bărbatul ei va afla de lucru acesta, -dacă nu -i zice nimic şi n'o opreşte, toate juruinţele ei vor rămînea în picioare, şi toate făgăduinţele prin cari se va fi legat ea, vor rămînea în picioare;

12 dar dacă bărbatul ei nu le primeşte în ziua cînd află de ele, orice juruinţă şi orice făgăduială ieşite de pe buzele ei nu vor avea nici un preţ, bărbatul ei nu le -a primit; şi Domnul o va ierta.

13 Bărbatul ei poate întări şi bărbatul ei poate desfiinţa orice juruinţă, orice jurămînt cu care se leagă ea ca să-şi mîhnească sufletul.

14 Şi anume, dacă nu -i zice nimic zi de zi, după ce află de lucrul acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduielile cu cari s'a legat ea; le întăreşte pentru că nu i -a zis nimic în ziua cînd a aflat de ele.

15 Dar dacă nu le primeşte, după ce a trecut ziua în care le -a aflat, va fi vinovat de păcatul nevestei lui.``

16 Acestea sînt legile pe cari le -a dat lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat şi nevasta lui, între un tată şi fata lui, cînd ea este în tinereţă şi acasă la tatăl ei.