1 Satan se leva contre Israël, et il excita David à faire le dénombrement d’Israël. 2 Et David dit à Joab et aux chefs du peuple: Allez, faites le dénombrement d’Israël, depuis Beer-Schéba jusqu’à Dan, et rapportez-le-moi, afin que je sache à combien il s’élève. 3 Joab répondit: Que l’Éternel rende son peuple cent fois plus nombreux! O roi mon seigneur, ne sont-ils pas tous serviteurs de mon seigneur? Mais pourquoi mon seigneur demande-t-il cela? Pourquoi faire ainsi pécher Israël? 4 Le roi persista dans l’ordre qu’il donnait à Joab. Et Joab partit, et parcourut tout Israël; puis il revint à Jérusalem. 5 Joab remit à David le rôle du dénombrement du peuple: il y avait dans tout Israël onze cent mille hommes tirant l’épée, et en Juda quatre cent soixante-dix mille hommes tirant l’épée. 6 Il ne fit point parmi eux le dénombrement de Lévi et de Benjamin, car l’ordre du roi lui paraissait une abomination.

7 Cet ordre déplut à Dieu, qui frappa Israël. 8 Et David dit à Dieu: J’ai commis un grand péché en faisant cela! Maintenant, daigne pardonner l’iniquité de ton serviteur, car j’ai complètement agi en insensé! 9 L’Éternel adressa ainsi la parole à Gad, le voyant de David: 10 Va dire à David: Ainsi parle l’Éternel: Je te propose trois fléaux; choisis-en un, et je t’en frapperai. 11 Gad alla vers David, et lui dit: Ainsi parle l’Éternel: 12 Accepte, ou trois années de famine, ou trois mois pendant lesquels tu seras détruit par tes adversaires et atteint par l’épée de tes ennemis, ou trois jours pendant lesquels l’épée de l’Éternel et la peste seront dans le pays et l’ange de l’Éternel portera la destruction dans tout le territoire d’Israël. Vois maintenant ce que je dois répondre à celui qui m’envoie. 13 David répondit à Gad: Je suis dans une grande angoisse! Oh! Que je tombe entre les mains de l’Éternel, car ses compassions sont immenses; mais que je ne tombe pas entre les mains des hommes! 14 L’Éternel envoya la peste en Israël, et il tomba soixante-dix mille hommes d’Israël. 15 Dieu envoya un ange à Jérusalem pour la détruire; et comme il la détruisait, l’Éternel regarda et se repentit de ce mal, et il dit à l’ange qui détruisait: Assez! Retire maintenant ta main. L’ange de l’Éternel se tenait près de l’aire d’Ornan, le Jébusien. 16 David leva les yeux, et vit l’ange de l’Éternel se tenant entre la terre et le ciel et ayant à la main son épée nue tournée contre Jérusalem. Alors David et les anciens, couverts de sacs, tombèrent sur leur visage. 17 Et David dit à Dieu: N’est-ce pas moi qui ai ordonné le dénombrement du peuple? C’est moi qui ai péché et qui ai fait le mal; mais ces brebis, qu’ont-elles fait? Éternel, mon Dieu, que ta main soit donc sur moi et sur la maison de mon père, et qu’elle ne fasse point une plaie parmi ton peuple! 18 L’ange de l’Éternel dit à Gad de parler à David, afin qu’il montât pour élever un autel à l’Éternel dans l’aire d’Ornan, le Jébusien. 19 David monta, selon la parole que Gad avait prononcée au nom de l’Éternel. 20 Ornan se retourna et vit l’ange, et ses quatre fils se cachèrent avec lui: il foulait alors du froment. 21 Lorsque David arriva auprès d’Ornan, Ornan regarda, et il aperçut David; puis il sortit de l’aire, et se prosterna devant David, le visage contre terre. 22 David dit à Ornan: Cède-moi l’emplacement de l’aire pour que j’y bâtisse un autel à l’Éternel; cède-le-moi contre sa valeur en argent, afin que la plaie se retire de dessus le peuple. 23 Ornan répondit à David: Prends-le, et que mon seigneur le roi fasse ce qui lui semblera bon; vois, je donne les bœufs pour l’holocauste, les chars pour le bois, et le froment pour l’offrande, je donne tout cela. 24 Mais le roi David dit à Ornan: Non! Je veux l’acheter contre sa valeur en argent, car je ne présenterai point à l’Éternel ce qui est à toi, et je n’offrirai point un holocauste qui ne me coûte rien. 25 Et David donna à Ornan six cents sicles d’or pour l’emplacement. 26 David bâtit là un autel à l’Éternel, et il offrit des holocaustes et des sacrifices d’actions de grâces. Il invoqua l’Éternel, et l’Éternel lui répondit par le feu, qui descendit du ciel sur l’autel de l’holocauste. 27 Alors l’Éternel parla à l’ange, qui remit son épée dans le fourreau. 28 A cette époque-là, David, voyant que l’Éternel l’avait exaucé dans l’aire d’Ornan, le Jébusien, y offrait des sacrifices. 29 Mais le tabernacle de l’Éternel, construit par Moïse au désert, et l’autel des holocaustes, étaient alors sur le haut lieu de Gabaon. 30 David ne pouvait pas aller devant cet autel pour chercher Dieu, parce que l’épée de l’ange de l’Éternel lui avait causé de l’épouvante.

1 Satana*2 Sam. 24:1. s-a sculat împotriva lui Israel și a ațâțat pe David să facă numărătoarea lui Israel. 2 Și David a zis lui Ioab și căpeteniilor poporului: „Duceți-vă de faceți numărătoarea lui Israel de la Beer-Șeba până la Dan și spuneți-mi, ca să știu la cât se ridică*Cap. 27:23. numărul poporului." 3 Ioab a răspuns: „Domnul să facă pe poporul Lui încă de o sută de ori pe atâta! Împărate, domnul meu, nu sunt ei toți slujitori ai domnului meu? Dar pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?" 4 Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab. Și Ioab a plecat și a străbătut tot Israelul, apoi s-a întors la Ierusalim. 5 Ioab a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau o mie de mii și o sută de mii de bărbați în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patru sute șaptezeci de mii de bărbați în stare să scoată sabia. 6 Între ei n-a numărat și pe Levi și Beniamin*Cap. 27:24., căci porunca împăratului i se părea o urâciune.

7 Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, care a lovit pe Israel. 8 Și David a zis lui Dumnezeu: „Am săvârșit un mare păcat*2 Sam. 24:10. făcând lucrul acesta! Acum, iartă*2 Sam. 12:13. fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!" 9 Domnul a vorbit astfel lui Gad, văzătorul*1 Sam. 9:9. lui David: 10 „Du-te și spune lui David: ‘Așa vorbește Domnul: «Îți pun înainte trei urgii; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.»’" 11 Gad s-a dus la David și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Primește: 12 sau trei*2 Sam. 24:13. ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de potrivnicii tăi și atins de sabia vrăjmașilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului și ciuma să fie în țară și îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ținutul lui Israel. Vezi acum ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.’" 13 David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Să cad în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!" 14 Domnul a trimis ciuma în Israel și au căzut șaptezeci de mii de oameni din Israel. 15 Dumnezeu a trimis un înger*2 Sam. 24:16. la Ierusalim ca să-l nimicească și, pe când îl nimicea, Domnul S-a uitat și I-a părut*Gen. 6:6. rău de răul acesta, și a zis îngerului care nimicea: „Destul! Acum, trage-ți mâna înapoi!" Îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornan, Iebusitul. 16 David a ridicat ochii și a văzut*2 Cron. 3:1. pe îngerul Domnului stând între pământ și cer și ținând în mână sabia scoasă și întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci, David și bătrânii, înveliți cu saci, au căzut cu fața la pământ. 17 Și David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut răul acesta, dar oile acestea ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mâna Ta să fie dar peste mine și peste casa tatălui meu și să nu piardă pe poporul Tău!" 18 Îngerul*2 Cron. 3:1. Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul. 19 David s-a suit, după cuvântul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului. 20 Ornan s-a întors și a văzut îngerul, și cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el: treiera grâul atunci. 21 Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat și a zărit pe David, apoi a ieșit din arie și s-a închinat înaintea lui David, cu fața la pământ. 22 David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe prețul lui în argint, ca să se depărteze urgia de deasupra poporului." 23 Ornan a răspuns lui David: „Ia-l și să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea-de-tot, carele în loc de lemne și grâul pentru darul de mâncare, toate le dau." 24 Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe prețul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău și nu voi aduce o ardere-de-tot care să nu mă coste nimic." 25 Și David a dat*2 Sam. 24:24. lui Ornan șase sute de sicli de aur pentru locul ariei. 26 David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. A chemat pe Domnul și Domnul i-a răspuns prin foc*Lev. 9:24.2 Cron. 8:1;7:1., care s-a coborât din cer pe altarul arderii-de-tot. 27 Atunci, Domnul a vorbit îngerului, care și-a vârât iarăși sabia în teacă. 28 Pe vremea aceasta, David, văzând că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo. 29 Dar locașul*Cap. 16:39. Domnului, făcut de Moise în pustie, și altarul arderilor-de-tot erau atunci pe înălțimea Gabaonului. 30 David*1 Împ. 3:4. Cap. 16:39.2 Cron. 1:3. nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimântase sabia îngerului Domnului.