1 *2 Co 5:12;10:8.Commençons-nous de nouveau à nous recommander nous-mêmes? Ou avons-nous besoin, comme quelques-uns, de lettres de recommandation auprès de vous, ou de votre part? 2 C’est vous qui êtes notre lettre, écrite dans nos cœurs, connue et lue de tous les hommes. 3 Vous êtes manifestement une lettre de Christ, écrite, par notre ministère, non avec de l’encre, mais avec l’Esprit du Dieu vivant, non *Ex 24:12;34:1.sur des tables de pierre, *Jé 31:33.Éz 11:19;36:26.Hé 8:10.mais sur des tables de chair, sur les cœurs. 4 Cette assurance-là, nous l’avons par Christ auprès de Dieu. 5 Ce n’est pas à dire que nous soyons par nous-mêmes capables de concevoir quelque chose comme venant de nous-mêmes. *Ph 2:13.Notre capacité, au contraire, vient de Dieu. 6 Il nous a aussi rendus capables d’être *2 Co 5:18.ministres *Hé 8:6,8.d’une nouvelle alliance, non de la lettre, mais de l’esprit; car la lettre tue, mais l’esprit vivifie.

7 Or, si le ministère de la mort, *Ex 24:12;34:1.De 10:2.gravé avec des lettres sur des pierres, a été glorieux, *Ex 34:30.au point que les fils d’Israël ne pouvaient fixer les regards sur le visage de Moïse, à cause de la gloire de son visage, bien que cette gloire fût passagère, 8 combien le ministère de l’esprit ne sera-t-il pas plus glorieux! 9 Si le ministère de la condamnation a été glorieux, le ministère de la justice est de beaucoup supérieur en gloire. 10 Et, sous ce rapport, ce qui a été glorieux ne l’a point été, à cause de cette gloire qui lui est supérieure. 11 En effet, si ce qui était passager a été glorieux, ce qui est permanent est bien plus glorieux. 12 Ayant donc cette espérance, nous usons d’une grande liberté, 13 et nous ne faisons pas comme *Ex 34:35.Moïse, qui mettait un voile sur son visage, pour que les fils d’Israël ne fixassent pas les regards *Ro 10:4.sur la fin de ce qui était passager. 14 *És 6:10.Éz 12:2.Mt 13:11.Ac 28:26.Ro 11:8.Mais ils sont devenus durs d’entendement. Car jusqu’à ce jour le même voile demeure quand, ils font la lecture de l’Ancien Testament, et il ne se lève pas, parce que c’est en Christ qu’il disparaît. 15 Jusqu’à ce jour, quand on lit Moïse, un voile est jeté sur leurs cœurs; 16 *Mt 13:11.Ro 11:23.1 Co 2:10.mais lorsque les cœurs se convertissent au Seigneur, le voile est ôté. 17 *Jn 4:24.Or, le Seigneur c’est l’Esprit; et là où est l’Esprit du Seigneur, là est la liberté. 18 *1 Co 13:12.2 Co 5:7.Nous tous qui, le visage découvert, contemplons comme dans un miroir la gloire du Seigneur, nous sommes transformés en la même image, de gloire en gloire, comme par le Seigneur, l’Esprit.

1 Începem*Cap. 5:12;10:8,12;12:11. noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuință, ca unii, de epistole*Fapte 18:27. de laudă către voi sau de la voi? 2 Voi*1 Cor. 9:2. sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. 3 Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă*1 Cor. 3:5. de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște*Exod 24:12;34:1. table de piatră, ci pe niște*Ps. 40:8.Ier. 31:33.Ezec. 11:19;36:26.Evr. 8:10. table care sunt inimi de carne. 4 Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. 5 Nu*Ioan 15:5. Cap. 2:16. că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia*1 Cor. 15:10.Filip. 2:13. noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, 6 care ne-a și făcut în stare să fim slujitori*1 Cor. 3:5;15:10. Cap. 5:18.Efes. 3:7.Col. 1:25,29.1 Tim. 1:11,12.2 Tim. 1:11. ai unui legământ*Ier. 31:31.Mat. 26:28.Evr. 8:6,8. nou, nu al slovei*Rom. 2:27,29;7:6., ci al Duhului, căci slova*Rom. 3:20;4:15;7:9-11.Gal. 3:10. omoară, dar*Ioan 6:63.Rom. 8:2. Duhul dă viața.

7 Acum, dacă slujba*Rom. 7:10. aducătoare de moarte, scrisă*Exod 34:1,28.Deut. 10:1. și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât*Exod 34:29,30,35. fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8 cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba*Gal. 3:5. Duhului? 9 Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba*Rom. 1:17;3:21. aducătoare de neprihănire? 10 Și în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11 În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! 12 Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm*Cap. 7:4.Efes. 6:19. cu multă îndrăzneală 13 și nu facem ca Moise, care*Exod 34:33,35. își punea o maramă peste față, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător*Rom. 10:4.Gal. 3:23.. 14 Dar ei au rămas greoi la minte*Is. 6:10.Mat. 13:11,14.Ioan 12:40.Fapte 28:26.Rom. 11:7,8,25. Cap. 4:4.: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. 15 Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. 16 Dar ori de câte ori*Exod 34:34.Rom. 11:23,26. vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată*Is. 25:7.. 17 Căci Domnul*1 Cor. 15:45. Vers. 6. este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18 Noi toți privim cu fața descoperită, ca*1 Cor. 13:12. într-o oglindă, slava*Cap. 4:4,6.1 Tim. 1:11. Domnului și suntem schimbați*Rom. 8:29.1 Cor. 15:49.Col. 3:10. în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.