1 On vint dire à Joab: Voici, le roi pleure et se lamente à cause d’Absalom. 2 Et la victoire, ce jour-là, fut changée en deuil pour tout le peuple, car en ce jour le peuple entendait dire: Le roi est affligé à cause de son fils. 3 Ce même jour, le peuple rentra dans la ville à la dérobée, comme l’auraient fait des gens honteux d’avoir pris la fuite dans le combat. 4 Le roi s’était couvert le visage, et il criait à haute voix: Mon fils Absalom! Absalom, mon fils, mon fils! 5 Joab entra dans la chambre où était le roi, et dit: Tu couvres aujourd’hui de confusion la face de tous tes serviteurs, qui ont aujourd’hui sauvé ta vie, celle de tes fils et de tes filles, celle de tes femmes et de tes concubines. 6 Tu aimes ceux qui te haïssent et tu hais ceux qui t’aiment, car tu montres aujourd’hui qu’il n’y a pour toi ni chefs ni serviteurs; et je vois maintenant que, si Absalom vivait et que nous fussions tous morts en ce jour, cela serait agréable à tes yeux. 7 Lève-toi donc, sors, et parle au cœur de tes serviteurs! Car je jure par l’Éternel que, si tu ne sors pas, il ne restera pas un homme avec toi cette nuit; et ce sera pour toi pire que tous les malheurs qui te sont arrivés depuis ta jeunesse jusqu’à présent. 8 Alors le roi se leva, et il s’assit à la porte. On fit dire à tout le peuple: Voici, le roi est assis à la porte. Et tout le peuple vint devant le roi. Cependant Israël s’était enfui, chacun dans sa tente.

9 Et dans toutes les tribus d’Israël, tout le peuple était en contestation, disant: Le roi nous a délivrés de la main de nos ennemis, c’est lui qui nous a sauvés de la main des Philistins; et maintenant il a dû fuir du pays devant Absalom. 10 Or Absalom, que nous avions oint pour qu’il régnât sur nous, est mort dans la bataille: pourquoi ne parlez-vous pas de faire revenir le roi? 11 De son côté, le roi David envoya dire aux sacrificateurs Tsadok et Abiathar: Parlez aux anciens de Juda, et dites-leur: Pourquoi seriez-vous les derniers à ramener le roi dans sa maison? Car ce qui se disait dans tout Israël était parvenu jusqu’au roi. 12 Vous êtes mes frères, vous êtes mes os et ma chair; pourquoi seriez-vous les derniers à ramener le roi? 13 Vous direz aussi à *1 S 17:25.Amasa: N’es-tu pas mon os et ma chair? Que Dieu me traite dans toute sa rigueur, si tu ne deviens pas devant moi pour toujours chef de l’armée à la place de Joab! 14 David fléchit le cœur de tous ceux de Juda, comme s’ils n’eussent été qu’un seul homme; et ils envoyèrent dire au roi: Reviens, toi, et tous tes serviteurs. 15 Le roi revint et arriva jusqu’au Jourdain; et Juda se rendit à Guilgal, afin d’aller à la rencontre du roi et de lui faire passer le Jourdain.

16 *2 S 16:5.1 R 2:8.Schimeï, fils de Guéra, Benjamite, qui était de Bachurim, se hâta de descendre avec ceux de Juda à la rencontre du roi David. 17 Il avait avec lui mille hommes de Benjamin, et Tsiba, serviteur de la maison de Saül, et les quinze fils et les vingt serviteurs de Tsiba. Ils passèrent le Jourdain à la vue du roi. 18 Le bateau, mis à la disposition du roi, faisait la traversée pour transporter sa maison; et au moment où le roi allait passer le Jourdain, Schimeï, fils de Guéra, se prosterna devant lui. 19 Et il dit au roi: Que mon seigneur ne tienne pas compte de mon iniquité, qu’il oublie que ton serviteur l’a offensé le jour où le roi mon seigneur sortait de Jérusalem, et que le roi n’y ait point égard! 20 Car ton serviteur reconnaît qu’il a péché. Et voici, je viens aujourd’hui le premier de toute la maison de Joseph à la rencontre du roi mon seigneur. 21 Alors Abischaï, fils de Tseruja, prit la parole et dit: Schimeï ne doit-il pas mourir pour avoir maudit l’oint de l’Éternel? 22 Mais David dit: Qu’ai-je affaire avec vous, fils de Tseruja, et pourquoi vous montrez-vous aujourd’hui mes adversaires? Aujourd’hui ferait-on mourir un homme en Israël? Ne sais-je donc pas que je règne aujourd’hui sur Israël? 23 Et le roi dit à Schimeï: Tu ne mourras point! Et le roi le lui jura.

24 Mephiboscheth, fils de Saül, descendit aussi à la rencontre du roi. Il n’avait point soigné ses pieds, ni fait sa barbe, ni lavé ses vêtements, depuis le jour où le roi s’en était allé jusqu’à celui où il revenait en paix. 25 Lorsqu’il se rendit au-devant du roi à Jérusalem, le roi lui dit: Pourquoi n’es-tu pas venu avec moi, Mephiboscheth? 26 Et il répondit: O roi mon seigneur, mon serviteur m’a trompé, car ton serviteur, qui est boiteux, avait dit: Je ferai seller mon âne, je le monterai, et j’irai avec le roi. 27 *2 S 16:3.Et il a calomnié ton serviteur auprès de mon seigneur le roi. Mais mon seigneur le roi est comme un ange de Dieu. Fais ce qui te semblera bon. 28 Car tous ceux de la maison de mon père n’ont été que des gens dignes de mort devant le roi mon seigneur; et cependant tu as mis ton serviteur au nombre de ceux qui mangent à ta table. Quel droit puis-je encore avoir, et qu’ai-je à demander au roi? 29 Le roi lui dit: A quoi bon toutes tes paroles? Je l’ai déclaré: Toi et Tsiba, vous partagerez les terres. 30 Et Mephiboscheth dit au roi: Qu’il prenne même le tout, puisque le roi mon seigneur rentre en paix dans sa maison.

31 Barzillaï, le Galaadite, descendit de Roguelim, et passa le Jourdain avec le roi, pour l’accompagner jusqu’au-delà du Jourdain. 32 Barzillaï était très vieux, âgé de quatre-vingts ans. *2 S 17:27, etc.1 R 2:7.Il avait entretenu le roi pendant son séjour à Mahanaïm, car c’était un homme fort riche. 33 Le roi dit à Barzillaï: Viens avec moi, je te nourrirai chez moi à Jérusalem. 34 Mais Barzillaï répondit au roi: Combien d’années vivrai-je encore, pour que je monte avec le roi à Jérusalem? 35 Je suis aujourd’hui âgé de quatre-vingts ans. Puis-je connaître ce qui est bon et ce qui est mauvais? Ton serviteur peut-il savourer ce qu’il mange et ce qu’il boit? Puis-je encore entendre la voix des chanteurs et des chanteuses? Et pourquoi ton serviteur serait-il encore à charge à mon seigneur le roi? 36 Ton serviteur ira un peu au-delà du Jourdain avec le roi. Pourquoi, d’ailleurs, le roi m’accorderait-il ce bienfait? 37 Que ton serviteur s’en retourne, et que je meure dans ma ville, près du sépulcre de mon père et de ma mère! Mais voici ton serviteur Kimham, qui passera avec le roi mon seigneur; fais pour lui ce que tu trouveras bon. 38 Le roi dit: Que Kimham passe avec moi, et je ferai pour lui ce qui te plaira; tout ce que tu désireras de moi, je te l’accorderai. 39 Quand tout le peuple eut passé le Jourdain et que le roi l’eut aussi passé, le roi baisa Barzillaï et le bénit. Et Barzillaï retourna dans sa demeure. 40 Le roi se dirigea vers Guilgal, et Kimham l’accompagna. Tout le peuple de Juda et la moitié du peuple d’Israël avaient fait passer le Jourdain au roi. 41 Mais voici, tous les hommes d’Israël abordèrent le roi, et lui dirent: Pourquoi nos frères, les hommes de Juda, t’ont-ils enlevé, et ont-ils fait passer le Jourdain au roi, à sa maison, et à tous les gens de David? 42 Tous les hommes de Juda répondirent aux hommes d’Israël: C’est que le roi nous tient de plus près; et qu’y a-t-il là pour vous irriter? Avons-nous vécu aux dépens du roi? Nous a-t-il fait des présents? 43 Et les hommes d’Israël répondirent aux hommes de Juda: Le roi nous appartient dix fois autant, et David même plus qu’à vous. Pourquoi nous avez-vous méprisés? N’avons-nous pas été les premiers à proposer de faire revenir notre roi? Et les hommes de Juda parlèrent avec plus de violence que les hommes d’Israël.

1 Au venit și au spus lui Ioab: „Iată că împăratul plânge și se jelește din pricina lui Absalom." 2 Și, în ziua aceea, biruința s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicându-se: „Împăratul este mâhnit din pricina fiului său." 3 În aceeași zi, poporul a intrat în cetate*Vers. 32. pe furiș, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă. 4 Împăratul își acoperise*Cap. 15:30. fața și striga în gura mare: „Fiul*Cap. 18:33. meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!" 5 Ioab a intrat în odaia unde era împăratul și a zis: „Tu acoperi azi de rușine fața tuturor slujitorilor tăi, care au scăpat azi viața ta, a fiilor tăi și a fetelor tale, a nevestelor tale și a țiitoarelor tale. 6 Tu iubești pe cei ce te urăsc și urăști pe cei ce te iubesc, căci arăți azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii, nici slujitori; și văd acum că, dacă ar trăi Absalom și noi toți am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ți-ar fi plăcut. 7 Scoală-te dar, ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va rămâne un om cu tine în noaptea aceasta, și aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decât toate nenorocirile care ți s-au întâmplat din tinerețe până acum." 8 Atunci, împăratul s-a sculat și a șezut la poartă. Au spus la tot poporul: „Iată că împăratul stă la poartă." Și tot poporul a venit înaintea împăratului.

Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui. 9 Și în toate semințiile lui Israel, tot poporul se certa zicând: „Împăratul ne-a izbăvit din mâna vrăjmașilor noștri, el ne-a scăpat din mâna filistenilor, și acum a trebuit să fugă*Cap. 15:14. din țară dinaintea lui Absalom. 10 Și Absalom, pe care-l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie. De ce nu puneți o vorbă pentru întoarcerea împăratului?" 11 La rândul său, împăratul David a trimis să spună preoților Țadoc și Abiatar: „Vorbiți bătrânilor lui Iuda și spuneți-le: ‘Pentru ce ați fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui? (Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese până la împărat.) 12 Voi sunteți frații mei, sunteți os*Cap. 5:1. din oasele mele și carne din carnea mea. Pentru ce ați fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?’ 13 Și lui Amasa*Cap. 17:25. spuneți-i așa: ‘Nu ești tu oare os din oasele mele și carne din carnea mea? Să mă pedepsească*Rut 1:17. Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oștirii în locul lui Ioab!’" 14 David a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur*Jud. 20:1. om, și au trimis să spună împăratului: „Întoarce-te, tu și toți slujitorii tăi." 15 Împăratul s-a întors și a ajuns până la Iordan. Și Iuda s-a dus la Ghilgal*Ios. 5:9., ca să iasă înaintea împăratului și să-l facă să treacă Iordanul.

16 Șimei*Cap. 16:5.1 Împ. 2:8., fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s-a grăbit să se coboare cu cei din Iuda înaintea împăratului David. 17 Avea cu el o mie de oameni din Beniamin și pe Țiba*Cap. 9:2,10;16:1,2., mai-marele casei lui Saul, și pe cei cincisprezece fii și pe cei douăzeci de robi ai lui Țiba. Au trecut Iordanul în fața împăratului. 18 Luntrea pusă la îndemâna împăratului tocmai pornise ca să-i treacă și casa dincolo; și în clipa când era să treacă împăratul Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui. 19 Și a zis împăratului: „Să nu țină seamă*1 Sam. 22:15. domnul meu de nelegiuirea mea*Cap. 16:5., să uite că robul tău l-a ocărât în ziua când împăratul, domnul meu, ieșea din Ierusalim și să nu țină seamă*Cap. 13:33. împăratul de lucrul acesta! 20 Căci robul tău mărturisește că a păcătuit. Și iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif*Cap. 16:5., înaintea împăratului, domnul meu." 21 Atunci, Abișai, fiul Țeruiei, a luat cuvântul și a zis: „Nu trebuie oare să moară Șimei pentru că a blestemat*Exod 22:28. pe unsul Domnului?" 22 Dar David a zis: „Ce*Cap. 16:10. am eu cu voi, fiii Țeruiei, și pentru ce vă arătați astăzi potrivnicii mei? Astăzi să se omoare*1 Sam. 11:13. oare vreun om în Israel? Nu știu eu că împărățesc azi peste Israel?" 23 Și împăratul*1 Împ. 2:8,9,37,46. a zis lui Șimei: „Nu vei muri!" Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî.

24 Mefiboșet*Cap. 9:6., fiul lui Saul, s-a coborât și el înaintea împăratului. Nu-și îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-și spălase hainele din ziua când plecase împăratul până în ziua când se întorcea în pace. 25 Când s-a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: „Pentru ce n-ai venit*Cap. 16:17. cu mine, Mefiboșet?" 26 Și el a răspuns: „Împărate, domnul meu, slujitorul meu m-a înșelat, căci robul tău, care este olog, zisese: ‘Voi pune șaua pe măgar, voi încăleca pe el și voi merge cu împăratul.’ 27 Și el a*Cap. 16:3. înnegrit pe robul tău la domnul meu, împăratul. Dar domnul meu*Cap. 14:17,20., împăratul, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede. 28 Căci toți cei din casa tatălui meu au fost niște oameni vrednici de moarte înaintea împăratului, domnul meu, și totuși*Cap. 9:7,10,13. tu ai pus pe robul tău în rândul celor ce mănâncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu și ce am să cer eu împăratului?" 29 Împăratul i-a zis: „Ce mai vorbești atâta? Am spus: ‘Tu și Țiba veți împărți pământurile.’" 30 Și Mefiboșet a zis împăratului: „Să ia chiar totul, căci împăratul, domnul meu, se întoarce în pace acasă."

31 Barzilai*1 Împ. 2:7., Galaaditul, s-a coborât din Roghelim și a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să-l petreacă până dincolo de Iordan. 32 Barzilai era foarte bătrân, în vârstă de optzeci de ani. El îngrijise*Cap. 17:27. de împărat în timpul șederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat. 33 Împăratul a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, și te voi hrăni la mine, în Ierusalim." 34 Dar Barzilai a răspuns împăratului: „Câți ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim? 35 Eu sunt astăzi în vârstă de optzeci de ani*Ps. 90:10.. Pot eu să mai cunosc ce este bun și ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă și bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și cântărețelor? Și pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul? 36 Robul tău va merge puțin dincolo de Iordan cu împăratul. De altfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere? 37 Să se întoarcă robul tău și să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham*1 Împ. 2:7.Ier. 41:17. va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el." 38 Împăratul a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine și voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori de la mine, îți voi da!" 39 După ce tot poporul a trecut Iordanul și după ce l-a trecut și împăratul, împăratul l-a sărutat*Gen. 31:55. pe Barzilai și l-a binecuvântat. Și Barzilai s-a întors acasă. 40 Împăratul s-a îndreptat spre Ghilgal, însoțit de Chimham. Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel petrecuseră pe împărat dincolo de Iordan. 41 Dar toți bărbații lui Israel au venit la împărat și i-au zis: „Pentru ce te-au furat frații noștri, bărbații lui Iuda, și au trecut*Vers. 15. pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui și cu toți oamenii lui David?" 42 Toți bărbații lui Iuda au răspuns bărbaților lui Israel: „Fiindcă împăratul ne este*Vers. 12. rudă. Și ce ați găsit aici, ca să vă mâniați? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?" 43 Și bărbații lui Israel au răspuns bărbaților lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru și chiar la David avem mai mult drept decât voi. Pentru ce ne-ați nesocotit? N-am fost noi cei dintâi care am spus să se întoarcă împăratul nostru?" Și bărbații lui Iuda au vorbit*Jud. 8:1;12:1. cu mai multă asprime decât bărbații lui Israel.