1 Alors Josué appela les Rubénites, les Gadites et la demi-tribu de Manassé. 2 Il leur dit: Vous avez observé tout ce que vous a prescrit Moïse, serviteur de l’Éternel, et *No 32:20.De 3:18.vous avez obéi à ma voix dans tout ce que je vous ai ordonné. 3 Vous n’avez point abandonné vos frères, depuis un long espace de temps jusqu’à ce jour; et vous avez gardé les ordres, les commandements de l’Éternel, votre Dieu. 4 Maintenant que l’Éternel, votre Dieu, a accordé du repos à vos frères, comme il le leur avait dit, retournez et allez vers vos tentes, dans le pays qui vous appartient, et *No 32:33.De 3:13;29:8.Jos 13:8.que Moïse, serviteur de l’Éternel, vous a donné de l’autre côté du Jourdain. 5 Ayez soin seulement d’observer et de mettre en pratique les ordonnances et les lois que vous a prescrites Moïse, serviteur de l’Éternel: *De 10:12.aimez l’Éternel, votre Dieu, marchez dans toutes ses voies, gardez ses commandements, attachez-vous à lui, et servez-le de tout votre cœur et de toute votre âme. 6 Et Josué les bénit et les renvoya, et ils s’en allèrent vers leurs tentes. 7 Moïse avait donné à une moitié de la tribu de Manassé un héritage en Basan, et Josué donna à l’autre moitié un héritage auprès de ses frères en deçà du Jourdain, à l’occident. Lorsque Josué les renvoya vers leurs tentes, il les bénit, 8 et leur dit: Vous retournez à vos tentes avec de grandes richesses, avec des troupeaux fort nombreux, et avec une quantité considérable d’argent, d’or, d’airain, de fer, et de vêtements. Partagez avec vos frères le butin de vos ennemis. 9 Les fils de Ruben, les fils de Gad, et la demi-tribu de Manassé, s’en retournèrent, après avoir quitté les enfants d’Israël à Silo, dans le pays de Canaan, pour aller dans le pays de Galaad, qui était leur propriété et où ils s’étaient établis comme l’Éternel l’avait ordonné par Moïse.

10 *Jos 18:7.Quand ils furent arrivés aux districts du Jourdain qui appartiennent au pays de Canaan, les fils de Ruben, les fils de Gad et la demi-tribu de Manassé, y bâtirent un autel sur le Jourdain, un autel dont la grandeur frappait les regards. 11 Les enfants d’Israël apprirent que l’on disait: Voici, les fils de Ruben, les fils de Gad et la demi-tribu de Manassé, ont bâti un autel en face du pays de Canaan, dans les districts du Jourdain, du côté des enfants d’Israël. 12 Lorsque les enfants d’Israël eurent appris cela, toute l’assemblée des enfants d’Israël se réunit à Silo, pour monter contre eux et leur faire la guerre. 13 Les enfants d’Israël envoyèrent auprès des fils de Ruben, des fils de Gad et de la demi-tribu de Manassé, au pays de Galaad, Phinées, fils du sacrificateur Éléazar, 14 et dix princes avec lui, un prince par maison paternelle pour chacune des tribus d’Israël; tous étaient chefs de maison paternelle parmi les milliers d’Israël. 15 Ils se rendirent auprès des fils de Ruben, des fils de Gad et de la demi-tribu de Manassé, au pays de Galaad, et ils leur adressèrent la parole, en disant: 16 Ainsi parle toute l’assemblée de l’Éternel: Que signifie cette infidélité que vous avez commise envers le Dieu d’Israël, et pourquoi vous détournez-vous maintenant de l’Éternel, en vous bâtissant un autel pour vous révolter aujourd’hui contre l’Éternel? 17 *No 25:3.De 4:3.Regardons-nous comme peu de chose le crime de Peor, dont nous n’avons pas jusqu’à présent enlevé la tache de dessus nous, malgré la plaie qu’il attira sur l’assemblée de l’Éternel? 18 Et vous vous détournez aujourd’hui de l’Éternel! Si vous vous révoltez aujourd’hui contre l’Éternel, demain il s’irritera contre toute l’assemblée d’Israël. 19 Si vous tenez pour impur le pays qui est votre propriété, passez dans le pays qui est la propriété de l’Éternel, où est fixée la demeure de l’Éternel, et établissez-vous au milieu de nous; mais ne vous révoltez pas contre l’Éternel et ne vous séparez pas de nous, en vous bâtissant un autel, outre l’autel de l’Éternel, notre Dieu. 20 Acan, fils de Zérach, ne commit-il pas une infidélité au sujet des choses dévouées par interdit, et la colère de l’Éternel ne s’enflamma-t-elle pas contre toute l’assemblée d’Israël? Il ne fut pas le seul qui périt à cause de son crime.

21 Les fils de Ruben, les fils de Gad et la demi-tribu de Manassé, répondirent ainsi aux chefs des milliers d’Israël: 22 *Ps 50:1.Dieu, Dieu, l’Éternel, Dieu, Dieu, l’Éternel le sait, et Israël le saura! Si c’est par rébellion et par infidélité envers l’Éternel, ne viens point à notre aide en ce jour! 23 Si nous nous sommes bâti un autel pour nous détourner de l’Éternel, si c’est pour y présenter des holocaustes et des offrandes, et si c’est pour y faire des sacrifices d’actions de grâces, que l’Éternel en demande compte! 24 C’est bien plutôt par une sorte d’inquiétude que nous avons fait cela, en pensant que vos fils diraient un jour à nos fils: Qu’y a-t-il de commun entre vous et l’Éternel, le Dieu d’Israël? 25 L’Éternel a mis le Jourdain pour limite entre nous et vous, fils de Ruben et fils de Gad; vous n’avez point de part à l’Éternel! Et vos fils seraient ainsi cause que nos fils cesseraient de craindre l’Éternel. 26 C’est pourquoi nous avons dit: Bâtissons-nous donc un autel, non pour des holocaustes et pour des sacrifices, 27 mais *Ge 31:48.Jos 24:27.comme un témoin entre nous et vous, entre nos descendants et les vôtres, que nous voulons servir l’Éternel devant sa face par nos holocaustes et par nos sacrifices d’expiation et d’actions de grâces, afin que vos fils ne disent pas un jour à nos fils: Vous n’avez point de part à l’Éternel! 28 Nous avons dit: S’ils tiennent dans l’avenir ce langage à nous ou à nos descendants, nous répondrons: Voyez la forme de l’autel de l’Éternel, qu’ont fait nos pères, non pour des holocaustes et pour des sacrifices, mais comme témoin entre nous et vous. 29 Loin de nous la pensée de nous révolter contre l’Éternel et de nous détourner aujourd’hui de l’Éternel, en bâtissant un autel pour des holocaustes, pour des offrandes et pour des sacrifices, outre l’autel de l’Éternel, notre Dieu, qui est devant sa demeure! 30 Lorsque le sacrificateur Phinées, et les princes de l’assemblée, les chefs des milliers d’Israël, qui étaient avec lui, eurent entendu les paroles que prononcèrent les fils de Ruben, les fils de Gad et les fils de Manassé, ils furent satisfaits. 31 Et Phinées, fils du sacrificateur Éléazar, dit aux fils de Ruben, aux fils de Gad, et aux fils de Manassé: Nous reconnaissons maintenant que l’Éternel est au milieu de nous, puisque vous n’avez point commis cette infidélité contre l’Éternel; vous avez ainsi délivré les enfants d’Israël de la main de l’Éternel. 32 Phinées, fils du sacrificateur Éléazar, et les princes, quittèrent les fils de Ruben et les fils de Gad, et revinrent du pays de Galaad dans le pays de Canaan, auprès des enfants d’Israël, auxquels ils firent un rapport. 33 Les enfants d’Israël furent satisfaits; ils bénirent Dieu, et ne parlèrent plus de monter en armes pour ravager le pays qu’habitaient les fils de Ruben et les fils de Gad. 34 Les fils de Ruben et les fils de Gad appelèrent l’autel Ed, car, dirent-ils, il est témoin entre nous que l’Éternel est Dieu.

1 Atunci, Iosua a chemat pe rubeniți, pe gadiți și jumătate din seminția lui Manase 2 și le-a zis: „Voi ați păzit tot*Num. 32:20.Deut. 3:18. ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, și*Cap. 1:16,17. ați ascultat de glasul meu în tot ce v-am poruncit. 3 N-ați părăsit pe frații voștri de o bună bucată de vreme până în ziua de azi și ați păzit rânduielile și poruncile Domnului Dumnezeului vostru. 4 Acum, când Domnul Dumnezeul vostru a dat odihnă fraților voștri, cum le spusese, întoarceți-vă și duceți-vă la corturile voastre, în țara dată în stăpânirea voastră, pe*Num. 32:33.Deut. 29:8. Cap. 13:8. care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. 5 Aveți grijă numai*Deut. 6:6,17;11:22. să păziți și să împliniți poruncile și legile pe care vi le-a dat Moise, robul Domnului: să*Deut. 10:12. iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru, să umblați în toate căile Lui, să țineți poruncile Lui, să vă alipiți de El și să-I slujiți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru." 6 Și Iosua i-a binecuvântat*Gen. 47:7.Exod 39:43. Cap. 14:13.2 Sam. 6:18.Luca 24:50. și le-a dat drumul; și ei au plecat la corturile lor. 7 Moise dăduse unei jumătăți din seminția lui Manase o moștenire în Basan, și Iosua a dat celeilalte*Cap. 17:5. jumătăți o moștenire lângă frații lor, dincoace de Iordan, la apus. 8 Când i-a trimis Iosua la corturile lor, i-a binecuvântat și le-a zis: „Voi vă întoarceți la corturile voastre cu mari bogății, cu foarte multe turme și cu o mare mulțime de argint, de aur, de aramă, de fier și de îmbrăcăminte. Împărțiți*Num. 31:27.1 Sam. 30:24. cu frații voștri prada luată de la vrăjmașii voștri." 9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase s-au întors acasă, lăsând pe copiii lui Israel la Silo, în țara Canaanului, ca să se ducă în țara Galaadului*Num. 32:1;26:29., care era moșia lor și unde se așezaseră, cum poruncise lui Moise Domnul.

10 Când au ajuns pe malurile Iordanului, care fac parte din țara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit acolo un altar lângă Iordan, un altar a cărui mărime izbea privirile. 11 Copiii lui Israel au auzit*Deut. 13:12.Jud. 20:12. zicându-se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar în fața țării Canaanului, pe malurile Iordanului, în părțile copiilor lui Israel." 12 Când au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toată adunarea*Jud. 20:1. copiilor lui Israel s-a strâns la Silo, ca să se suie împotriva lor și să se bată cu ei. 13 Copiii lui Israel au trimis*Deut. 13:14.Jud. 20:12. la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătate din seminția lui Manase, în țara Galaadului, pe Fineas*Exod 6:25.Num. 25:7., fiul preotului Eleazar, 14 și zece căpetenii cu el, câte o căpetenie de fiecare casă părintească pentru fiecare din semințiile lui Israel; toți erau căpetenii*Num. 1:4. de casă părintească între miile lui Israel. 15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătate din seminția lui Manase, în țara Galaadului, și le-au vorbit astfel: 16 „Așa vorbește toată adunarea Domnului: ‘Ce înseamnă păcatul acesta pe care l-ați săvârșit față de Dumnezeul lui Israel și pentru ce vă abateți acum de la Domnul, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiți*Lev. 17:8,9.Deut. 12:13,14. azi împotriva Domnului? 17 Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor*Num. 25:3,4.Deut. 4:3., a cărui pată n-am ridicat-o până acum de peste noi, cu toată urgia pe care a adus-o ea asupra adunării Domnului? 18 Și voi vă abateți astăzi de la Domnul! Dacă vă răzvrătiți azi împotriva Domnului, mâine El Se va mânia*Num. 16:22. împotriva întregii adunări a lui Israel. 19 Dacă priviți ca necurată țara care este moșia voastră, treceți în țara care este moșia Domnului, unde este așezată locuința*Cap. 18:1. Domnului, și așezați-vă în mijlocul nostru, dar nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă despărțiți de noi, zidindu-vă un altar, afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru! 20 Acan*Cap. 7:1,5., fiul lui Zerah, n-a săvârșit oare un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire și nu S-a aprins de mânie Domnul împotriva întregii adunări a lui Israel? Și el n-a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui.’"

21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au răspuns astfel căpeteniilor peste miile lui Israel: 22 „Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Domnul Dumnezeu*Deut. 10:17., Cel Atotputernic, știe*1 Împ. 8:39.Iov 10:7;23:10.Ps. 44:21;139:1,2.Ier. 12:3.2 Cor. 11:11,31. și Israel însuși să știe lucrul acesta! Dacă din răzvrătire și păcătuire împotriva Domnului am făcut lucrul acesta, să nu ne vină în ajutor Domnul în ziua aceasta! 23 Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul, ca să aducem pe el arderi-de-tot și daruri de mâncare și ca să aducem pe el jertfe de mulțumire, Domnul să ne ceară*Deut. 18:19.1 Sam. 20:16. socoteală de aceasta! 24 Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, gândindu-ne că într-o zi s-ar putea ca fiii voștri să zică fiilor noștri: ‘Ce legătură este între voi și Domnul Dumnezeul lui Israel? 25 Domnul a pus Iordanul hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad: voi n-aveți parte de Domnul!’ Și fiii voștri ar face astfel ca fiii noștri să nu se mai teamă de Domnul. 26 De aceea am zis: Să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi-de-tot și pentru jertfe, 27 ci ca o*Gen. 31:48. Cap. 24:27; 22:34. mărturie între noi și voi, între urmașii noștri și ai voștri, că voim să slujim*Deut. 12:5,6,11,12,17,18,26,27. Domnului, înaintea Feței Lui, prin arderile-de-tot și prin jertfele noastre de ispășire și de mulțumire, ca să nu zică fiii voștri într-o zi fiilor noștri: ‘Voi n-aveți parte de Domnul!’ 28 Noi am zis: Dacă mai târziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmașilor noștri, vom răspunde: ‘Priviți chipul altarului Domnului pe care l-au făcut părinții noștri nu pentru arderi-de-tot și pentru jertfe, ci ca mărturie între noi și voi.’ 29 Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului și să ne abatem astăzi de la Domnul, zidind*Deut. 12:13,14. un altar pentru arderi-de-tot, pentru daruri de mâncare și pentru jertfe, afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru, care este înaintea locașului Lui!" 30 Când au auzit preotul Fineas și căpeteniile adunării, căpeteniile peste miile lui Israel, care erau cu el, cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad și fiii lui Manase au rămas mulțumiți. 31 Și Fineas, fiul preotului Eleazar, a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: „Cunoaștem acum că Domnul este în mijlocul*Lev. 26:11,12.2 Cron. 15:2. nostru, fiindcă n-ați săvârșit păcatul acesta împotriva Domnului și ați izbăvit astfel pe copiii lui Israel din mâna Domnului." 32 Fineas, fiul preotului Eleazar, și căpeteniile au părăsit pe fiii lui Ruben și pe fiii lui Gad și s-au întors din țara Galaadului în țara Canaanului, la copiii lui Israel, cărora le-au făcut o dare de seamă. 33 Copiii lui Israel au rămas mulțumiți; au binecuvântat*1 Cron. 29:20.Neem. 8:6.Dan. 2:19.Luca 2:28. pe Dumnezeu și n-au mai vorbit să se suie înarmați ca să pustiască țara pe care o locuiau fiii lui Ruben și fiii lui Gad. 34 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor), „căci", au zis ei, „el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu".