1 Puis David monta de là, et demeura dans les lieux forts de Hen-guédi.

2 Et quand Saül fut revenu de la poursuite des Philistins, on lui fit ce rapport, disant : Voilà David au désert de Hen-guédi.

3 Alors Saül prit trois mille hommes d'élite de tout Israël, et il s'en alla chercher David et ses gens, jusques sur le haut des rochers des chamois.

4 Et Saül vint aux parcs des brebis auprès du chemin, où il y avait une caverne en laquelle il entra pour ses nécessités; et David et ses gens se tenaient au fond de la caverne.

5 Et les gens de David lui dirent : Voici le jour dont l'Eternel t'a dit : Voici, je te livre ton ennemi entre tes mains, afin que tu lui fasses selon qu'il te semblera bon. Et David se leva, et coupa tout doucement le pan du manteau de Saül.

6 Après cela David fut touché en son cœur de ce qu'il avait coupé le pan [du manteau] de Saül.

7 Et il dit à ses gens : Que l'Eternel me garde de commettre une telle action contre mon Seigneur, l'Oint de l'Eternel, en mettant ma main sur lui; car il est l'Oint de l'Eternel.

8 Ainsi David détourna ses gens par ses paroles, et il ne leur permit point de s'élever contre Saül. Puis Saül se leva de la caverne, et s'en alla son chemin.

9 Après cela David se leva, et sortit de la caverne, et cria après Saül, en disant : Mon Seigneur le Roi! et Saül regarda derrière lui, et David s'inclina le visage contre terre, et se prosterna.

10 Et David dit à Saül : Pourquoi écouterais-tu les paroles des gens qui disent : Voilà, David cherche ton mal?

11 Voici, aujourd'hui tes yeux ont vu que l'Eternel t'avait livré aujourd'hui en ma main dans la caverne, et on m'a dit que je te tuasse; mais je t'ai épargné, et j'ai dit : Je ne porterai point ma main sur mon Seigneur; car il est l'Oint de l'Eternel.

12 Regarde donc, mon père, regarde, dis-je, le pan de ton manteau qui est en ma main; car quand je coupais le pan de ton manteau, je ne t'ai point tué. Sache et connais qu'il n'y a point de mal ni d'injustice en ma main; et que je n'ai point péché contre toi; et cependant tu épies ma vie pour me l'ôter.

13 L'Eternel sera juge entre moi et toi, et l'Eternel me vengera de toi, mais ma main ne sera point sur toi.

14 C'est des méchants que vient la méchanceté, comme dit le proverbe des anciens; c'est pourquoi ma main ne sera point sur toi.

15 Après qui est sorti un Roi d'Israël? qui poursuis-tu? un chien mort, une puce?

16 L'Eternel donc sera juge, et jugera entre moi et toi; et il regardera et plaidera ma cause, et me garantira de ta main.

17 Or il arriva qu'aussitôt que David eut achevé de dire ces paroles à Saül, Saül dit : N'est-ce pas là ta voix, mon fils David? et Saül éleva sa voix, et pleura.

18 Et il dit à David : Tu es plus juste que moi; car tu m'as rendu le bien pour le mal que je t'ai fait,

19 Et tu m'as fait connaître aujourd'hui comment tu as usé de gratuité envers moi, car l'Eternel m'avait livré entre tes mains, et cependant tu ne m'as point tué.

20 Or qui est-ce qui ayant trouvé son ennemi, le laisserait aller sans lui faire du mal? que l'Eternel donc te rende du bien, pour ce que tu m'as fait aujourd'hui.

21 Et maintenant voici, je connais que certainement tu régneras et que le Royaume d'Israël sera ferme entre tes mains.

22 C'est pourquoi maintenant jure-moi, par l'Eternel, que tu ne détruiras point ma race après moi, et que tu n'extermineras point mon nom de la maison de mon père.

23 Et David le jura à Saül, et Saül s'en alla en sa maison; et David et ses gens montèrent dans le lieu fort.

1 Cînd s'a întors Saul de la urmărirea Filistenilor, au venit şi i-au spus: ,,Iată că David este în pustia En-Ghedi.``

2 Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul, şi s'a dus să caute pe David şi pe oamenii lui pînă pe stîncile ţapilor sălbatici.

3 A ajuns la nişte stîne de oi, cari erau lîngă drum; şi acolo era o peşteră, în care a intrat să doarmă. David şi oamenii lui erau... în fundul peşterii.

4 Oamenii lui David i-au zis: ,,Iată ziua în care Domnul îţi zice: ,Dau pe vrăjmaşul tău în mînile tale; fă -i ce-ţi va plăcea.`` David s'a sculat, şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul.

5 După aceea, inima îi bătea, pentrucă tăiase colţul hainei lui Saul.

6 Şi a zis oamenilor săi: ,,Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mîna pe el! Căci el este unsul Domnului.``

7 Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, şi i -a împedecat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s'a sculat să iasă din peşteră, şi şi -a văzut înainte de drum.

8 După aceea, David s'a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: ,,Împărate, domnul meu!`` Saul s'a suit înapoi, şi David s'a plecat cu faţa la pămînt şi s'a închinat.

9 David a zis lui Saul: ,,De ce asculţi tu de vorbele oamenilor cari zic: ,David îţi vrea răul?`

10 Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mînile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat, şi am zis: ,Nu voi pune mîna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.`

11 Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mîna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei, şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate nici răzvrătire, şi că n'am păcătuit împotriva ta. Totuş tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viaţa.

12 Judece Domnul între mine şi tine, şi Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mîna pe tine.

13 Răul dela cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mîna pe tine.

14 Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un cîne mort, un purice.

15 Domnul va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va vedea, El îmi va... apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mîna ta.``

16 Cînd a sfîrşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: ,,Glasul tău este, fiule David?`` Şi Saul a ridicat glasul şi a plîns.

17 Şi a zis lui David: ,,Tu eşti mai bun decît mine; căci tu mi-ai făcut... bine, iar eu ţi-am făcut rău.

18 Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul mă dăduse în mînile tale, şi nu m'ai omorît.

19 Dacă întîlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta!

20 Acum iată, ştiu că tu vei domni, şi că împărăţia lui Israel va rămînea în mînile tale.

21 Jură-mi dar pe Domnul că nu-mi vei nimici sămînţa mea după mine, şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.``

22 David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s'au suit în locul întărit.