1 Ces choses sont aussi des Proverbes de Salomon, que les gens d'Ezéchias Roi de Juda ont copiés.

2 La gloire de Dieu est de celer la chose; et la gloire des Rois est de sonder les affaires.

3 Il n'y a pas moyen de sonder les cieux à cause de leur hauteur; ni la terre à cause de sa profondeur; ni le cœur des Rois.

4 Ôte les écumes de l'argent, et il en sortira une bague au fondeur;

5 Ôte le méchant de devant le Roi, et son trône sera affermi par la justice.

6 Ne fais point le magnifique devant le Roi, et ne te tiens point dans la place des Grands.

7 Car il vaut mieux qu'on te dise; monte ici, que si on t'abaissait devant celui qui est en dignité, lequel tes yeux auront vu.

8 Ne te hâte pas de sortir pour quereller, de peur que tu [ne saches] que faire à la fin, après que ton prochain t'aura rendu confus.

9 Traite tellement ton différend avec ton prochain, que tu ne révèles point le secret d'un autre;

10 De peur que celui qui l'écoute ne te le reproche, et que tu n'en reçoives un opprobre qui ne s'efface point.

11 Telles que sont des pommes d'or émaillées d'argent, telle est la parole dite comme il faut.

12 Quand on reprend le sage qui a l'oreille attentive, c'est comme une bague d'or, ou comme un joyau de fin or.

13 L'ambassadeur fidèle est à ceux qui l'envoient, comme la froideur de la neige au temps de la moisson, et il restaure l'âme de son maître.

14 Celui qui se vante d'une fausse libéralité, est [comme] les nuées et le vent sans pluie.

15 Le capitaine est fléchi par la patience, et la langue douce brise les os.

16 Quand tu auras trouvé du miel, n'en mange qu'autant qu'il t'en faut, de peur qu'en étant soûlé, tu ne le rendes.

17 Mets rarement ton pied dans la maison de ton prochain, de peur qu'étant rassasié de toi, il ne te haïsse.

18 L'homme qui porte un faux témoignage contre son prochain, est un marteau, une épée, et une flèche aiguë.

19 La confiance qu'on met en celui qui se porte perfidement au temps de la détresse, est une dent qui se rompt, et un pied qui glisse.

20 Celui qui chante des chansons au cœur affligé, est [comme] celui qui ôte sa robe dans le temps du froid, et [comme] du vinaigre répandu sur le savon.

21 Si celui qui te hait a faim, donne-lui à manger du pain; et s'il a soif, donne-lui à boire de l'eau.

22 Car tu enlèveras des charbons de feu de dessus sa tête, et l'Eternel te le rendra.

23 Le vent de bise chasse la pluie; et le visage sévère chasse la langue qui [médit] en secret.

24 Il vaut mieux habiter au coin d'un toit, que dans une maison spacieuse avec une femme querelleuse.

25 Les bonnes nouvelles apportées d'un pays éloigné, sont comme de l'eau fraîche à une personne altérée et lasse.

26 Le juste qui bronche devant le méchant, est une fontaine embourbée, et une source gâtée.

27 [Comme] il n'est pas bon de manger trop de miel, aussi il n'y a pas de la gloire pour ceux qui la cherchent avec trop d'ardeur.

28 L'homme qui ne peut pas retenir son esprit, est comme une ville où il y a brèche, et qui est sans murailles.

1 Iată încă vreocîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. -

2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. -

3 Înălţimea cerurilor, adîncimea pămîntului, şi inima împăraţilor sînt nepătrunse. -

4 Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.

5 Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. -

6 Nu te făli înaintea împăratului, şi nu lua locul celor mari;

7 căci este mai bine să ţi se zică: ,,Suie-te mai sus!`` decît să fii pogorît înaintea voivodului pe care ţi -l văd ochii. -

8 Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, cînd te va lua la ocări aproapele tău. -

9 Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,

10 ca nu cumva, aflînd -o cineva, să te umple de ruşine, şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. -

11 Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într'un coşuleţ de argint. -

12 Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. -

13 Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce -l trimete: el înviorează sufletul stăpînului său.

14 Ca norii şi vîntul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. -

15 Prin răbdare se înduplecă un voivod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.

16 Dacă dai peste miere, nu mînca decît atît cît îţi ajunge, ca să nu ţi se scîrbească şi s'o verşi din gură. -

17 Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască. -

18 Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. -

19 Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătează, aşa este încrederea într'un stricat la ziua necazului. -

20 Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire. -

21 Dacă este flămînd vrăjmaşul tău, dă -i pîne să mănînce, dăcă -i este sete, dă -i apă să bea.

22 Căci făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. -

23 Vîntul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită. -

24 Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît să locuieşti într'o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare. -

25 Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr'o ţară depărtată. -

26 Ca o fîntînă turbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. -

27 Nu este bine să mănînci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. -

28 Omul care nu este stăpîn pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.