1 Ja Daavid puhui Herralle tämän laulun sanat sinä päivänä, jona Herra oli pelastanut hänet kaikkien hänen vihollistensa ja Saulin vallasta. Hän sanoi:3 Jumala, minun vuoreni, jonka turviin minä pakenen, minun kilpeni, autuuteni sarvi, varustukseni ja pakopaikkani, sinä pelastajani, joka pelastat minut väkivallasta!4 'Ylistetty olkoon Herra' -niin minä huudan, ja vihollisistani minä pelastun.5 Sillä kuoleman aallot piirittivät minut, turmion virrat peljästyttivät minut.6 Tuonelan paulat kietoivat minut, kuoleman ansat yllättivät minut.7 Ahdistuksessani minä rukoilin Herraa, Jumalaani minä rukoilin; ja hän kuuli minun ääneni temppelistänsä, minun huutoni kohosi hänen korviinsa.8 Silloin maa huojui ja järisi, taivaan perustukset järkkyivät; ne horjuivat, sillä hänen vihansa syttyi.9 Savu suitsusi hänen sieraimistaan, kuluttava tuli hänen suustansa, palavat hiilet hehkuivat hänestä.10 Hän notkisti taivaan ja astui alas, synkkä pilvi jalkojensa alla.11 Hän ajoi kerubin kannattamana ja lensi, hän näkyi tuulen siipien päältä.12 Ja hän pani pimeyden majaksi ympärillensä, synkät vedet, paksut pilvet.13 Hohteesta, joka kävi hänen edellänsä, hehkuivat palavat hiilet.14 Herra jylisi taivaasta, Korkein antoi äänensä kaikua.15 Hän lennätti nuolia ja hajotti heidät, salamoita, ja kauhistutti heidät.16 Silloin meren syvyydet tulivat näkyviin, maanpiirin perustukset paljastuivat Herran nuhtelusta, hänen vihansa hengen puuskauksesta.17 Hän ojensi kätensä korkeudesta ja tarttui minuun, veti minut ylös suurista vesistä.18 Hän pelasti minut voimallisesta vihollisestani, minun vihamiehistäni, sillä he olivat minua väkevämmät.19 He hyökkäsivät minun kimppuuni hätäni päivänä, mutta Herra tuli minun tuekseni.20 Hän toi minut avaraan paikkaan, hän vapautti minut, sillä hän oli mielistynyt minuun.21 Herra tekee minulle minun vanhurskauteni mukaan; minun kätteni puhtauden mukaan hän minulle maksaa.22 Sillä minä olen noudattanut Herran teitä enkä ole luopunut pois Jumalastani, jumalattomuuteen.23 Kaikki hänen oikeutensa ovat minun silmieni edessä, enkä minä poikkea hänen käskyistänsä.24 Minä olen vilpitön häntä kohtaan ja varon itseni pahoista teoista.25 Sentähden Herra palkitsee minulle vanhurskauteni mukaan, sen mukaan kuin olen puhdas hänen silmiensä edessä.26 Hurskasta kohtaan sinä olet hurskas, nuhteetonta sankaria kohtaan nuhteeton;27 puhdasta kohtaan sinä olet puhdas, mutta kieroa kohtaan nurja.28 Ja sinä pelastat nöyrän kansan, mutta sinun silmäsi ovat ylpeitä vastaan, sinä alennat heidät.29 Sillä sinä, Herra, olet minun lamppuni; Herra valaisee minun pimeyteni.30 Sinun avullasi minä hyökkään rosvojoukkoa vastaan, Jumalani avulla minä ryntään ylitse muurin.31 Jumalan tie on nuhteeton, Herran sana tulessa koeteltu. Hän on kaikkien kilpi, jotka häneen turvaavat.32 Sillä kuka muu on Jumala paitsi Herra, ja kuka muu on pelastuksen kallio paitsi meidän Jumalamme?33 se Jumala, joka on minun vahva turvani ja johdattaa nuhteetonta hänen tiellänsä,34 tekee hänen jalkansa nopeiksi niinkuin peurat ja asettaa minut kukkuloilleni,35 joka opettaa minun käteni sotimaan ja käsivarteni vaskijousta jännittämään.36 Sinä annat minulle pelastuksen kilven; ja kun sinä kuulet minun rukoukseni, teet sinä minut suureksi.37 Sinä annat minun askeleilleni avaran tilan, ja minun jalkani eivät horju.38 Minä ajan vihollisiani takaa ja tuhoan heidät enkä palaja, ennenkuin teen heistä lopun.39 Minä lopetan heidät ja murskaan heidät, niin etteivät enää nouse; he sortuvat minun jalkojeni alle.40 Sinä vyötät minut voimalla sotaan, sinä painat vastustajani minun alleni.41 Sinä ajat minun viholliseni pakoon, vihamieheni minä hukutan.42 He katselevat, mutta pelastajaa ei ole, katsovat Herran puoleen, mutta hän ei heille vastaa.43 Minä survon heidät maan tomuksi, kadun loaksi minä heidät poljen ja tallaan.44 Sinä pelastat minut kansani riidoista, sinä varjelet minua, niin että tulen pakanain pääksi; kansat, joita minä en tunne, palvelevat minua.45 Muukalaiset minua mielistelevät; jo korvan kuulemalta he tottelevat minua.46 Muukalaiset masentuvat; he tulevat vyöttäytyneinä varustuksistansa.47 Herra elää! Kiitetty olkoon minun kallioni, ja ylistetty Jumala, minun pelastukseni kallio,48 Jumala, joka hankkii minulle koston ja laskee kansat minun valtani alle;49 sinä, joka vapahdat minut vihollisistani ja korotat minut vastustajaini ylitse ja päästät minut väkivaltaisesta miehestä.50 Sentähden minä ylistän sinua, Herra, kansojen keskuudessa ja veisaan sinun nimesi kiitosta;

1 David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.2 El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.3 Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.5 Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;6 legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.7 În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.8 Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.9 Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.10 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.11 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;12 era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.13 Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;15 a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.16 Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.17 El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;18 m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.19 Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,20 El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.21 Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;22 căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.24 Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.25 De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.26 Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,27 cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.28 Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.29 Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.31 Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.32 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.35 Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.36 Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.37 Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.38 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.40 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.41 Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.42 Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!43 Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.44 Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.45 Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.46 Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.47 Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,49 şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.51 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``