1 Mutta pappi Pashur, Immerin poika, joka oli Herran temppelin ylivalvoja, kuuli Jeremian ennustavan nämä sanat.2 Ja Pashur löi profeetta Jeremiaa ja pani hänet jalkapuuhun, joka oli Herran huoneeseen kuuluvassa Benjaminin yläportissa.4 Sillä näin sanoo Herra: Katso, minä teen sinut kauhistukseksi sekä itsellesi että kaikille ystävillesi; he kaatuvat vihollistensa miekkaan sinun silmiesi nähden, ja koko Juudan minä annan Baabelin kuninkaan käsiin, ja hän vie heidät Baabeliin pakkosiirtolaisuuteen ja surmaa heitä miekalla.5 Ja minä annan kaikki tämän kaupungin rikkaudet, kaiken sen vaivannäön ja kaikki sen kalleudet, kaikki Juudan kuningasten aarteet minä annan heidän vihollistensa käsiin; nämä ryöstävät ne ja ottavat ne ja vievät ne Baabeliin.7 Sinä olet taivutellut minua, Herra, ja minä olen taipunut; sinä olet tarttunut minuun ja voittanut. Minä olen ollut nauruna pitkin päivää, kaikki pilkkaavat minua.8 Sillä niin usein kuin minä puhun, täytyy minun parkua, huutaa väkivaltaa ja sortoa; sillä Herran sana on tullut minulle häväistykseksi ja pilkaksi pitkin päivää.11 Mutta Herra on minun kanssani niinkuin väkevä sankari; sentähden minun vainoojani kompastuvat eivätkä mitään mahda. He saavat suuren häpeän, sillä he ovat olleet ymmärtämättömät, iankaikkisen pilkan, joka ei ole unhottuva.12 Herra Sebaot, sinä joka tutkit vanhurskaan, näet munaskuut ja sydämen, salli minun nähdä, että kostat heille, sillä sinun huomaasi minä olen jättänyt asiani.13 Veisatkaa Herralle, ylistäkää Herraa, sillä hän pelastaa köyhän pahantekijäin käsistä.14 Kirottu olkoon se päivä, jona minä synnyin; älköön se päivä, jona äitini minut synnytti, olko siunattu.16 Käyköön sen miehen niinkuin niiden kaupunkien, jotka Herra kukisti armahtamatta. Hän kuulkoon huudon aamulla, sotahuudon keskipäivän aikana,17 koska ei surmannut minua äidinkohtuun, niin että äitini olisi ollut minun hautani ja hänen kohtunsa jäänyt iäti kantavaksi.18 Miksi olen äitini kohdusta tullut näkemään tuskaa ja vaivaa, niin että minun päiväni päättyvät häpeässä?

1 Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia proorocind aceste lucruri.2 Şi Paşhur a lovit pe proorocul Ieremia, şi l -a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.3 Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i -a zis: ,,Domnul nu te mai numeşte Paşhur`` (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).4 Căci aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mînile împăratului Babilonului, care -i va duce robi la Babilon şi -i va ucide cu sabia.5 Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da în mîinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jăfui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.6 Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi ceice locuiesc în casa ta, veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai proorocit minciuni.``7 M'ai înduplecat, Doamne, şi m'am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decît mine îşi m'ai biruit! În fiecare zi sînt o pricină de rîs, toată lumea şi bate joc de mine.8 Căci ori de cîte ori vorbesc, trebuie să strig: ,,Sîlnicie şi apăsare!`` Aşa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.9 Dacă zic: ,,Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!`` iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să -l opresc, dar nu pot.10 Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. -,,Învinuiţi -l``, strigă ei; ,,haidem să -l învinuim!`` Toţi ceice trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: ,,Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!``11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umplea de ruşine că n'au lucrat cu chibzuinţă: de o vecinică ruşine, care nu se va uita!12 Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.13 Cîntaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mîna celor răi.``14 Blestemată să fie ziua cînd m'am născut! Ziua în care m'a născut mama, să nu fie binecuvîntată!15 Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: ,,Ţi s'a născut un copil de parte bărbătească``, şi l -a umplut de bucurie cu ea!16 Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe cari le -a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!17 De ce n'am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu!`` De ce n'a rămas ea vecinic însărcinată cu mine?18 Pentruce am ieşit din pîntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?