Isaías 62

Venirea mântuirii

1 De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui și izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde. 2 Atunci neamurile vor vedea*Cap. 60:3. mântuirea ta și toți împărații, slava ta și-ți*Vers. 4,12. Cap. 65:15. vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului. 3 Vei fi o cunună*Zah. 9:16. strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău. 4 Nu*Osea 1:10.1 Pet. 2:10. te vor mai numi „Părăsită"*Cap. 49:14;54:6,7., și nu-ți vor mai numi pământul un pustiu*Cap. 54:1., ci te vor numi „Plăcerea Mea este în ea" și țara ta o vor numi Beula (Măritată), căci Domnul Își pune plăcerea în tine și țara ta se va mărita iarăși. 5 Cum se unește un tânăr cu o fecioară, așa se vor uni fiii tăi cu tine și, cum se bucură mirele de mireasa lui, așa*Cap. 65:19. se va bucura Dumnezeul tău de tine. 6 Pe zidurile tale, Ierusalime, am*Ezec. 3:17;33:7. pus niște străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceți aminte Domnului de el, nu vă odihniți deloc! 7 Și nu-I dați răgaz până nu va așeza din nou Ierusalimul și-l va face o*Cap. 61:11.Ţef. 3:20. laudă pe pământ. 8 Domnul a jurat pe dreapta Lui și pe brațul Lui cel puternic, zicând: „Nu voi mai da*Deut. 28:31.Ier. 5:17. grâul tău hrană vrăjmașilor tăi și fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit. 9 Ci cei ce vor strânge grâul, aceia îl vor mânca și vor lăuda pe Domnul și cei ce vor face vinul, aceia îl vor bea în*Deut. 12:12;14:23,26;16:11,14. curțile Locașului Meu celui Sfânt." 10 Treceți, treceți pe porți! Pregătiți*Cap. 40:3;57:14;11:12. o cale poporului! Croiți, croiți drum, dați pietrele la o parte! Ridicați un steag peste popoare! 11 Iată ce vestește Domnul până la marginile pământului: „Spuneți*Zah. 9:9.Mat. 21:5.Ioan 12:15. fiicei Sionului: ‘Iată*Cap. 40:10.Apoc. 22:12., Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El și răsplătirile merg înaintea Lui.’" 12 Ei vor fi numiți „Popor sfânt, Răscumpărați ai Domnului". Iar pe tine te vor numi „Cetate căutată și nepărăsită"*Vers. 4..

Jerusalém, esposa do Senhor

1 Por amor de Sião não me calarei,

e por amor de Jerusalém

não me aquietarei,

até que saia a sua justiça

como um resplendor,

e a sua salvação

como uma tocha acesa.

2 E os gentios verão a tua justiça,

e todos os reis a tua glória;

e chamar-te-ão por um nome novo,

que a boca

do Senhor

designará.

3 E serás uma coroa

de glória na mão do Senhor,

e um diadema real

na mão do teu Deus.

4 Nunca mais te chamarão:

Desamparada,

nem a tua terra se denominará jamais:

Assolada; mas chamar-te-ão:

O meu prazer está nela,

e à tua terra:

A casada;

porque o Senhor se agrada de ti,

e a tua terra

se casará.

5 Porque,

como o jovem se casa

com a virgem,

assim teus filhos se casarão contigo;

e como o noivo se alegra

da noiva,

assim se alegrará

de ti o teu Deus.

6 Ó Jerusalém,

sobre os teus muros pus guardas,

que todo o dia

e toda a noite jamais se calarão;

ó vós, os que fazeis lembrar

ao Senhor,

não haja descanso em vós,

7 Nem deis a ele descanso,

até que confirme, e até

que ponha a Jerusalém por louvor

na terra.

8 Jurou o Senhor

pela sua mão direita,

e pelo braço da sua força:

Nunca mais darei o teu trigo por comida aos teus inimigos,

nem os

estrangeiros

beberão o teu mosto,

em que

trabalhaste.

9 Mas os

que o ajuntarem o comerão,

e louvarão ao Senhor;

e os que o colherem beberão

nos átrios

do meu

santuário.

10 Passai, passai pelas portas;

preparai o caminho ao povo;

aplainai, aplainai a estrada,

limpai-a das pedras;

arvorai a bandeira

aos povos.

11 Eis que o Senhor fez ouvir até às extremidades

da terra:

Dizei à filha de Sião:

Eis que vem a tua salvação;

eis que com ele vem o seu galardão,

e a sua obra

diante dele.

12 E chamar-lhes-ão:

Povo santo, remidos

do Senhor;

e tu serás chamada:

Procurada, a cidade

não desamparada.