1 De aceea, să lăsămFilip. 3:12-14. Cap. 5:12. adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarteCap. 9:14. și a credinței în Dumnezeu, 2 învățătura despreFapte 19:4,5. botezuri, despreFapte 8:14-17;19:6. punerea mâinilor, despre învierea morțilorFapte 17:31,32. și despreFapte 24:25.Rom. 2:16. judecata veșnică. 3 Și vom face lucrul acesta, dacăFapte 18:21.1 Cor. 4:19. va voi Dumnezeu. 4 Căci cei ce au fost luminațiMat. 12:31,32. Cap. 10:26.2 Pet. 2:20,21.1 Ioan 5:16. odată și au gustat darulCap. 10:32. ceresc și s-au făcut părtașiIoan 4:10;6:32.Efes. 2:8. Duhului Sfânt 5 și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitorGal. 3:2,5. Cap. 2:4., 6 și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarășiCap. 2:5. și aduși la pocăință, fiindcăCap. 10:29. ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7 Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântarePs. 65:10. de la Dumnezeu. 8 DarIs. 5:6., dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat și sfârșește prin a i se pune foc. 9 Măcar că vorbim astfel, preaiubiților, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea. 10 CăciProv. 14:31.Mat. 10:42;25:40.Ioan 13:20. DumnezeuRom. 3:4.2 Tes. 1:6,7. nu este nedrept ca să uite osteneala1 Tes. 1:3. voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutoratRom. 15:25.2 Cor. 8:4;9:1,12.2 Tim. 1:18. și ajutorați pe sfinți. 11 Dorim însă ca fiecareCap. 3:6,14. din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit oCol. 2:2. deplină nădejde, 12 așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenescCap. 10:36. făgăduințele. 13 Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-aGen. 22:16,17.Ps. 105:9.Luca 1:73. jurat pe Sine Însuși 14 și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îți voi înmulți foarte mult sămânța." 15 Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduința. 16 Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământulExod 22:11. este o chezășie care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. 17 De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilorCap. 11:9. făgăduinței nestrămutareaRom. 11:29. hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusăCap. 12:1. înainte, 19 pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, careLev. 16:15. Cap. 9:7. pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, 20 undeCap. 4:14;8:1;9:24. Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcutCap. 3:1;5:6,10;7:17. „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec".
1 De aceea, să lăsămFilip. 3:12-14. Cap. 5:12. adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarteCap. 9:14. și a credinței în Dumnezeu, 2 învățătura despreFapte 19:4,5. botezuri, despreFapte 8:14-17;19:6. punerea mâinilor, despre învierea morțilorFapte 17:31,32. și despreFapte 24:25.Rom. 2:16. judecata veșnică. 3 Și vom face lucrul acesta, dacăFapte 18:21.1 Cor. 4:19. va voi Dumnezeu. 4 Căci cei ce au fost luminațiMat. 12:31,32. Cap. 10:26.2 Pet. 2:20,21.1 Ioan 5:16. odată și au gustat darulCap. 10:32. ceresc și s-au făcut părtașiIoan 4:10;6:32.Efes. 2:8. Duhului Sfânt 5 și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitorGal. 3:2,5. Cap. 2:4., 6 și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarășiCap. 2:5. și aduși la pocăință, fiindcăCap. 10:29. ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7 Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântarePs. 65:10. de la Dumnezeu. 8 DarIs. 5:6., dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat și sfârșește prin a i se pune foc. 9 Măcar că vorbim astfel, preaiubiților, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea. 10 CăciProv. 14:31.Mat. 10:42;25:40.Ioan 13:20. DumnezeuRom. 3:4.2 Tes. 1:6,7. nu este nedrept ca să uite osteneala1 Tes. 1:3. voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutoratRom. 15:25.2 Cor. 8:4;9:1,12.2 Tim. 1:18. și ajutorați pe sfinți. 11 Dorim însă ca fiecareCap. 3:6,14. din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit oCol. 2:2. deplină nădejde, 12 așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenescCap. 10:36. făgăduințele. 13 Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-aGen. 22:16,17.Ps. 105:9.Luca 1:73. jurat pe Sine Însuși 14 și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îți voi înmulți foarte mult sămânța." 15 Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduința. 16 Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământulExod 22:11. este o chezășie care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. 17 De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilorCap. 11:9. făgăduinței nestrămutareaRom. 11:29. hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusăCap. 12:1. înainte, 19 pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, careLev. 16:15. Cap. 9:7. pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, 20 undeCap. 4:14;8:1;9:24. Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcutCap. 3:1;5:6,10;7:17. „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec".