1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru AvraamIs. 51:2.Mat. 3:9.Ioan 8:33,39.2 Cor. 11:22.? 2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănitCap. 3:20,27,28. prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce zice Scriptura? „AvraamGen. 15:6.Gal. 3:6.Iac. 2:23. a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire." 4 Însă, celuiCap. 11:6. ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; 5 pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănitIos. 24:2., credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. 6 Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. 7 „FericePs. 32:1,2.", zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! 8 Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!" 9 Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire". 10 Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11 Apoi, aGen. 17:10. primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca săLuca 19:9. Vers. 12,16.Gal. 3:7. fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta 12 și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.
Moștenirea vine prin credință
13 În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteniGen. 17:4.Gal. 3:29. lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință. 14 CăciGal. 3:18., dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică și făgăduința este nimicită, 15 pentru că LegeaCap. 3:20;5:13,20;7:8,10,11.1 Cor. 15:56.2 Cor. 3:7,9.Gal. 3:10,19.1 Ioan 3:4. aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16 De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin harCap. 3:24., și pentru caGal. 3:22. făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea careIs. 51:2. Cap. 9:8. are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17 după cum este scris: „Te-amGen. 17:5. rânduit să fii tatăl multor neamuri." El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, careCap. 8:11.Efes. 2:1,5. înviază morții și care cheamă lucrurileCap. 9:26.1 Cor. 1:28.1 Pet. 2:10. care nu sunt ca și cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „AșaGen. 15:5. va fi sămânța ta." 19 Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-aGen. 17:17;18:11.Evr. 11:11,12. uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20 El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21 deplin încredințat că El ce făgăduiește poatePs. 115:3.Luca 1:37,45.Evr. 11:19. să și împlinească. 22 De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire". 23 Dar nuCap. 15:4.1 Cor. 10:6,11. numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire", 24 ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în CelFapte 2:24;13:30. ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25 careIs. 53:5,6. Cap. 3:25;5:6; 8:32.2 Cor. 5:21.Gal. 1:4.Evr. 9:28.1 Pet. 2:24;3:18. a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat1 Cor. 15:17.1 Pet. 1:21. din pricină că am fost socotiți neprihăniți.
1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru AvraamIs. 51:2.Mat. 3:9.Ioan 8:33,39.2 Cor. 11:22.? 2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănitCap. 3:20,27,28. prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce zice Scriptura? „AvraamGen. 15:6.Gal. 3:6.Iac. 2:23. a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire." 4 Însă, celuiCap. 11:6. ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; 5 pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănitIos. 24:2., credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. 6 Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. 7 „FericePs. 32:1,2.", zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! 8 Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!" 9 Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire". 10 Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11 Apoi, aGen. 17:10. primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca săLuca 19:9. Vers. 12,16.Gal. 3:7. fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta 12 și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.
Moștenirea vine prin credință
13 În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteniGen. 17:4.Gal. 3:29. lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință. 14 CăciGal. 3:18., dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică și făgăduința este nimicită, 15 pentru că LegeaCap. 3:20;5:13,20;7:8,10,11.1 Cor. 15:56.2 Cor. 3:7,9.Gal. 3:10,19.1 Ioan 3:4. aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16 De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin harCap. 3:24., și pentru caGal. 3:22. făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea careIs. 51:2. Cap. 9:8. are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17 după cum este scris: „Te-amGen. 17:5. rânduit să fii tatăl multor neamuri." El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, careCap. 8:11.Efes. 2:1,5. înviază morții și care cheamă lucrurileCap. 9:26.1 Cor. 1:28.1 Pet. 2:10. care nu sunt ca și cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „AșaGen. 15:5. va fi sămânța ta." 19 Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-aGen. 17:17;18:11.Evr. 11:11,12. uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20 El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21 deplin încredințat că El ce făgăduiește poatePs. 115:3.Luca 1:37,45.Evr. 11:19. să și împlinească. 22 De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire". 23 Dar nuCap. 15:4.1 Cor. 10:6,11. numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire", 24 ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în CelFapte 2:24;13:30. ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25 careIs. 53:5,6. Cap. 3:25;5:6; 8:32.2 Cor. 5:21.Gal. 1:4.Evr. 9:28.1 Pet. 2:24;3:18. a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat1 Cor. 15:17.1 Pet. 1:21. din pricină că am fost socotiți neprihăniți.
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)