1 David a îndreptat către Domnul cuvintele* acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit* din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.

2 El a zis:

„Domnul* este stânca mea, cetățuia mea, Izbăvitorul meu.

3 Dumnezeu este stânca mea

la care* găsesc un adăpost,

scutul* meu și puterea* care mă mântuiește,

turnul* meu cel înalt și scăparea* mea.

Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!

4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

5 Căci valurile morții mă înconjuraseră,

șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,

6 legăturile* mormântului mă înconjuraseră,

lațurile morții mă prinseseră.

7 În strâmtorarea mea, am chemat* pe Domnul,

am chemat pe Dumnezeul meu;

din locașul Lui, El mi-a auzit* glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

8 Atunci, pământul s-a cutremurat* și s-a clătinat,

temeliile* cerului s-au mișcat

și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.

9 Fum se ridica din nările Lui

și un foc* mistuitor ieșea din gura Lui:

cărbuni aprinși țâșneau din ea.

10 A plecat* cerurile și S-a coborât:

un nor gros* era sub picioarele Lui.

11 Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile* vântului;

12 era înconjurat cu întunericul* ca și cu un cort,

era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.

13 Din strălucirea care era înaintea Lui

scânteiau cărbuni* de foc.

14 Domnul a tunat* din ceruri,

Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;

15 a aruncat săgeți* și a risipit pe vrăjmașii mei,

a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.

16 Fundul mării s-a văzut,

temeliile lumii au fost descoperite

de mustrarea* Domnului,

de vuietul suflării nărilor Lui.

17 El* Și-a întins mâna de sus, din înălțime, m-a apucat,

m-a scos din apele cele mari;

18 m-a izbăvit* de potrivnicul meu cel puternic,

de vrăjmașii mei,

care erau mai tari decât mine.

19 Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,

dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

20 El m-a scos la loc* larg.

El m-a mântuit, pentru că mă* iubește.

21 Domnul mi-a* răsplătit după nevinovăția mea,

mi-a făcut după curăția* mâinilor mele;

22 căci am păzit* căile Domnului,

nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

23 Toate poruncile* Lui au fost* înaintea mea

și nu m-am depărtat de la legile Lui.

24 Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.

25 De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăția* mea

după curăția mea înaintea Lui.

26 Cu cel bun* Tu ești bun,

cu omul drept Te porți după dreptate,

27 cu cel curat ești curat,

cu cel îndărătnic* Te porți după îndărătnicia lui.

28 Tu mântuiești pe poporul* care se smerește,

și cu privirea Ta

cobori pe cei mândri*.

29 Da, Tu ești lumina mea, Doamne!

Domnul luminează întunericul meu.

30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,

cu Dumnezeul meu sar peste zid.

31 Căile lui Dumnezeu sunt* desăvârșite,

Cuvântul Domnului este* curățit;

El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El.

32 Căci cine* este Dumnezeu, afară de Domnul?

Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?

33 Dumnezeu este cetățuia mea* cea tare

și El mă călăuzește pe* calea cea dreaptă*.

34 El îmi face picioarele ca* ale cerboaicelor

și El mă așază pe locurile mele cele înalte*.

35 Îmi* deprinde mâinile la luptă

și brațele mele întind arcul de aramă.

36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale

și ajung mare prin bunătatea Ta.

37 Lărgești* drumul sub pașii mei

și picioarele mele nu se clatină.

38 Urmăresc pe vrăjmașii mei și-i nimicesc,

nu mă întorc până nu-i nimicesc.

39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;

cad* sub picioarele mele.

40 Tu mă încingi* cu putere pentru luptă,

răpui sub mine pe potrivnicii* mei.

41 Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul* înaintea mea

și nimicesc pe cei ce mă urăsc.

42 Se uită în jurul lor și nu-i cine să-i scape.

Strigă către Domnul*, dar nu le răspunde!

43 Îi pisez ca* pulberea pământului,

îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul* de pe ulițe.

44 Mă scapi* din neînțelegerile poporului meu;

mă păstrezi drept căpetenie* a neamurilor;

un popor* pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.

45 Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.

46 Fiii străinului leșină de la inimă,

tremură când ies din* cetățuie.

47 Trăiască Domnul

și binecuvântată să fie Stânca mea!

Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii* mele,

48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,

care-mi supune* popoarele

49 și care mă face să scap de vrăjmașii mei!

Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,

mă izbăvești de omul* asupritor.

50 De aceea Te voi lăuda printre* neamuri, Doamne,

și voi cânta spre slava Numelui Tău!

51 El dă* mari izbăviri împăratului Său

și arată milă unsului* Său:

lui David și seminței* lui pentru totdeauna."