Samariteanca
1 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și boteazăCap. 3:22,26. mai mulți ucenici decât Ioan. 2 Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui. 3 Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 5 a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul peGen. 33:19;48:22.Ios. 24:32. care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. 7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau", i-a zis Isus. 8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. 9 Femeia samariteancă I-a zis: „Cum? Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?" Iudeii2 Împ. 17:24.Luca 9:52,53.Fapte 10:28., în adevăr, n-au legături cu samaritenii. 10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apăIs. 12:3;44:3.Ier. 2:13.Zah. 13:1;14:8.vie."11 „Doamne", I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? 12 Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?" 13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete.14 Dar oricuiCap. 6:35,58.va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu seCap. 7:38.va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică."15 „Doamne", I-a zisCap. 6:34;17:2,3.Rom. 6:23.1 Ioan 5:20. femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot." 16 „Du-te", i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici."17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat." Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.18 Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul."19 „Doamne", I-a zis femeia, „vădLuca 7:16;24:19. Cap. 6:14;7:40. că ești proroc. 20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acestaJud. 9:7.; și voi ziceți că în IerusalimDeut. 12:5,11.1 Împ. 9:3.2 Cron. 7:12. este locul unde trebuie să se închine oamenii." 21 „Femeie", i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cândMal. 1:11.1 Tim. 2:8.nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.22 Voi vă închinați la ce2 Împ. 17:29.nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căciIs. 2:3.Luca 24:47.Rom. 9:4,5.mântuirea vine de la iudei.23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duhFilip. 3:3.șiCap. 1:17.în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.24 Dumnezeu2 Cor. 3:17.este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr."25 „Știu", I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să neVers. 29. spună toate lucrurile." 26 Isus i-a zis: „EuMat. 26:63,64.Marcu 14:61,62. Cap. 9:37., cel care vorbesc cu tine, sunt Acela."
Trezirea din Samaria
27 Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?" sau „Despre ce vorbești cu ea?" 28 Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor: 29 „Veniți de vedeți un om care mi-a spusVers. 25. tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?" 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. 31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!" 32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți."33 Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?" 34 Isus le-a zis: „MâncareaIov 23:12. Cap. 6:38;17:4; 19:30.Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, careMat. 9:37.Luca 10:2.sunt albe acum, gata pentru seceriș.36 CineDan. 12:3.seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.37 Căci, în această privință, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’38 Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor."39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricinaVers. 29. mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut." 40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. 42 Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșineCap. 17:8.1 Ioan 4:14. și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii."
Vindecarea fiului unui slujbaș împărătesc
43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. 44 CăciMat. 13:57.Marcu 6:1.Luca 4:24. El Însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patriaCap. 2:23;3:2. sa. 45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căciDeut. 16:16. fuseseră și ei la praznic. 46 Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, undeCap. 2:1,11. prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47 Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48 Isus i-a zis: „Dacă1 Cor. 1:22.nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!"49 Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu." 50 „Du-te", i-a zis Isus, „fiul tău trăiește." Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum. 51 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile." 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește." Și a crezut el și toată casa lui. 54 Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.