1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „Astfel de lucruri am auzit eu des;

voi toți sunteți niște* mângâietori supărăcioși.

3 Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt?

Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?

4 Ca voi aș vorbi eu

de ați fi în locul meu?

V-aș copleși cu vorbe,

aș da* din cap la voi?

5 V-aș mângâia cu gura

și aș mișca din buze

ca să vă ușurez durerea.

6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,

iar dacă tac, cu ce se micșorează?

7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…

Mi-ai pustiit toată casa!

8 M-ai apucat ca pe un vinovat –

dovadă slăbiciunea mea,

care se ridică și mă învinuiește în față.

9 Mă sfâșie și mă urmărește în mânia* Lui,

scrâșnește din dinți împotriva mea,

mă lovește* și mă străpunge cu privirea Lui.

10 Ei deschid* gura să mă mănânce,

mă ocărăsc și mă bat* peste obraji,

se înverșunează* cu toții după mine.

11 Dumnezeu mă lasă* la bunul plac al celor nelegiuiți

și mă aruncă în mâinile celor răi.

12 Eram liniștit și m-a scuturat,

m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,

a tras asupra mea ca* într-o țintă.

13 Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile.

El Îmi străpunge rărunchii fără milă,

îmi varsă fierea pe pământ,

14 mă frânge bucăți, bucăți,

Se aruncă asupra mea ca un războinic.

15 Mi-am cusut un sac pe piele

și mi-am prăvălit capul* în țărână.

16 Plânsul mi-a înroșit fața

și umbra morții este pe pleoapele mele.

17 Totuși n-am făcut nicio nelegiuire

și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

18 Pământule, nu-mi acoperi sângele,

și vaietele* mele să n-aibă margini!

19 Chiar acum martorul* meu este în cer,

apărătorul meu este în locurile înalte.

20 Prietenii mei râd de mine,

dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,

21 să facă dreptate* omului înaintea lui Dumnezeu

și fiului omului împotriva prietenilor lui.

22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit

și mă voi duce pe o cărare* de unde nu mă voi mai întoarce.