1 "At that time," says Yahweh, "they will bring the bones of the kings of Judah, the bones of his princes, the bones of the priests, the bones of the prophets, and the bones of the inhabitants of Jerusalem, out of their graves. 2 They will spread them before the sun, the moon, and all the army of the sky, which they have loved, which they have served, after which they have walked, which they have sought, and which they have worshiped. They will not be gathered or be buried. They will be like dung on the surface of the earth. 3 Death will be chosen rather than life by all the residue that remain of this evil family, that remain in all the places where I have driven them," says Yahweh of Armies. 4 "Moreover you shall tell them, ‘Yahweh says:
"‘Do men fall, and not rise up again?
Does one turn away, and not return?
5 Why then have the people of Jerusalem fallen back by a perpetual backsliding?
They cling to deceit.
They refuse to return.
6 I listened and heard, but they didn’t say what is right.
No one repents of his wickedness, saying, "What have I done?"
Everyone turns to his course,
as a horse that rushes headlong in the battle.
7 Yes, the stork in the sky knows her appointed times.
The turtledove, the swallow, and the crane observe the time of their coming;
but my people don’t know Yahweh’s law.
8 "‘How do you say, "We are wise, and Yahweh’s law is with us?"
But, behold, the false pen of the scribes has made that a lie.
9 The wise men are disappointed.
They are dismayed and trapped.
Behold, they have rejected Yahweh’s word.
What kind of wisdom is in them?
10 Therefore I will give their wives to others
and their fields to those who will possess them.
For everyone from the least even to the greatest is given to covetousness;
from the prophet even to the priest everyone deals falsely.
11 They have healed the hurt of the daughter of my people slightly, saying,
"Peace, peace," when there is no peace.
12 Were they ashamed when they had committed abomination?
No, they were not at all ashamed.
They couldn’t blush.
Therefore they will fall among those who fall.
In the time of their visitation they will be cast down, says Yahweh.
13 "‘I will utterly consume them, says Yahweh.
No grapes will be on the vine,
no figs on the fig tree,
and the leaf will fade.
The things that I have given them
will pass away from them.’"
14 "Why do we sit still?
Assemble yourselves!
Let’s enter into the fortified cities,
and let’s be silent there;
for Yahweh our God has put us to silence,
and given us poisoned water to drink,
because we have sinned against Yahweh.
15 We looked for peace, but no good came;
and for a time of healing, and behold, dismay!
16 The snorting of his horses is heard from Dan.
The whole land trembles at the sound of the neighing of his strong ones;
for they have come, and have devoured the land and all that is in it,
the city and those who dwell therein."
17 "For, behold, I will send serpents,
adders among you,
which will not be charmed;
and they will bite you," says Yahweh.
18 Oh that I could comfort myself against sorrow!
My heart is faint within me.
19 Behold, the voice of the cry of the daughter of my people from a land that is very far off:
"Isn’t Yahweh in Zion?
Isn’t her King in her?"
"Why have they provoked me to anger with their engraved images,
and with foreign idols?"
20 "The harvest is past.
The summer has ended,
and we are not saved."
21 For the hurt of the daughter of my people, I am hurt.
I mourn.
Dismay has taken hold of me.
22 Is there no balm in Gilead?
Is there no physician there?
Why then isn’t the health of the daughter of my people recovered?
1 ,,În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele proorocilor, şi oasele locuitorilor Ierusalimului.
2 Le vor întinde în faţa soarelui, în faţa lunii, şi în faţa întregei oştiri a cerurilor, pe cari i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe cari i-au urmat, pe cari i-au căutat şi înaintea cărora s'au închinat. Nu le vor mai strînge, nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi pe pămînt.
3 Toţi ceice vor rămînea din acest neam rău, vor dori mai degrabă moartea de cît viaţa, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oştirilor.``
4 ,,Spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Cine cade şi nu se mai scoală?` ,Sau cine se abate fără se se întoarcă iarăş?``
5 ,,Pentruce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruiesc în înşelătorie, şi nu vor să se întoarcă la Dumnezeu?
6 ,Căci Eu sînt cu luare aminte, şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui, şi nu zice: ,Ce am făcut?` Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.
7 Chiar şi cocostîrcul îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua, rîndunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului!`
8 Cum puteţi voi să ziceţi: ,Sîntem înţelepţi, şi Legea Domnului este cu noi?` ,,Cu adevărat, degeaba s'a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor.
9 Înţelepţii sînt daţi de ruşine, sînt uimiţi, sînt prinşi; căci au nesocotit Cuvîntul Domnului, şi ce înţelepciune au ei?
10 De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, şi ogoarele lor altor stăpîni. Căci dela cel mai mic pînă la cel mai mare, toţi sînt lacomi de cîştig mîrşav, dela prooroc pînă la preot, toţi înşală!
11 Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: ,Pace! Pace!` Şi totuş pace nu este.
12 Vor fi daţi de ruşine, căci săvîrşesc astfel de urîciuni; nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine; de aceea, vor cădea împreună cu ceice cad, şi vor fi răsturnaţi, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.``
13 ,,Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, şi frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.`` -
14 ,,Pentruce şedem jos?`` ,,Strîngeţi-vă, şi haidem în cetăţile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentrucă am păcătuit împotriva Domnului.
15 Aşteptam pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!`` -
16 ,,Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan şi de vuietul nechezatului lor se cutremură toată ţara; vin, mănîncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc.``
17 ,,Căci iată că trimet între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu este niciun descîntec, şi vă vor muşca, zice Domnul.``
18 ,,Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine.
19 Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr'o ţară depărtată.`` ,,Nu mai este Domnul în Sion?`` ,,Nu mai este în ea împăratul ei?`` -,,Pentru ce M'au mîniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?`` -
20 ,,Secerişul a trecut, vara s'a isprăvit, şi noi tot nu sîntem mîntuiţi!`` -
21 ,,Sînt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m'apucă groaza.
22 Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este niciun doftor acolo? Pentruce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?`` -