1 For you yourselves know, brothers, our visit to you wasn’t in vain, 2 but having suffered before and been shamefully treated, as you know, at Philippi, we grew bold in our God to tell you the Good News of God in much conflict. 3 For our exhortation is not of error, nor of uncleanness, nor in deception. 4 But even as we have been approved by God to be entrusted with the Good News, so we speak—not as pleasing men, but God, who tests our hearts. 5 For neither were we at any time found using words of flattery, as you know, nor a cloak of covetousness (God is witness), 6 nor seeking glory from men (neither from you nor from others), when we might have claimed authority as apostles of Christ. 7 But we were gentle among you, like a nursing mother cherishes her own children.

8 Even so, affectionately longing for you, we were well pleased to impart to you not the Good News of God only, but also our own souls, because you had become very dear to us. 9 For you remember, brothers, our labor and travail; for working night and day, that we might not burden any of you, we preached to you the Good News of God. 10 You are witnesses with God how holy, righteously, and blamelessly we behaved ourselves toward you who believe. 11 As you know, we exhorted, comforted, and implored every one of you, as a father does his own children, 12 to the end that you should walk worthily of God, who calls you into his own Kingdom and glory.

13 For this cause we also thank God without ceasing that when you received from us the word of the message of God, you accepted it not as the word of men, but as it is in truth, God’s word, which also works in you who believe. 14 For you, brothers, became imitators of the assemblies of God which are in Judea in Christ Jesus; for you also suffered the same things from your own countrymen, even as they did from the Jews 15 who killed both the Lord Jesus and their own prophets, and drove us out, and don’t please God, and are contrary to all men, 16 forbidding us to speak to the Gentiles that they may be saved, to fill up their sins always. But wrath has come on them to the uttermost.

17 But we, brothers, being bereaved of you for a short season in presence, not in heart, tried even harder to see your face with great desire, 18 because we wanted to come to you—indeed, I, Paul, once and again—but Satan hindered us. 19 For what is our hope, or joy, or crown of rejoicing? Isn’t it even you, before our Lord Jesus*2:19 TR adds "Christ" at his coming? 20 For you are our glory and our joy.

1 Voi*Cap. 1:5,9. înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. 2 După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi*Fapte 16:22., cum știți, am*Cap. 1:5. venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim*Fapte 17:2. Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor*Filip. 1:30.Col. 2:1. lupte. 3 Căci*2 Cor. 7:2. Vers. 5.2 Pet. 1:16. propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. 4 Ci, fiindcă*1 Cor. 7:25.1 Tim. 1:11,12. Dumnezeu ne-a găsit vrednici să*1 Cor. 9:17.Gal. 2:7.Tit 1:3. ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să plăcem*Gal. 1:10. nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care*Prov. 17:3.Rom. 8:27. ne cercetează inima. 5 În adevăr, cum bine știți, niciodată n-am*Fapte 20:33.2 Cor. 2:17;4:2;7:2;12:17. întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu*Rom. 1:9.. 6 N-am*Ioan 5:41,44;12:43.1 Tim. 5:17. căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alții, deși, ca apostoli*1 Cor. 9:4,6,12,18.2 Cor. 10:1,2,10,11;13:10.2 Tes. 3:9.Filim. 8,9.2 Cor. 11:9;12:13,14.2 Tes. 3:8. ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. 7 Dimpotrivă*1 Cor. 9:1,2,5., ne-am arătat blânzi*1 Cor. 2:3;9:22.2 Cor. 13:4.2 Tim. 2:24. în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii. 8 Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm*Rom. 1:11;15:29. nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața*2 Cor. 12:15. noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți. 9 Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi*Fapte 20:34.1 Cor. 4:12.2 Cor. 11:9.2 Tes. 3:8. și noapte ca*2 Cor. 12:13,14. să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi*Cap. 1:5. sunteți martori și Dumnezeu, de asemenea, că*2 Cor. 7:2.2 Tes. 3:7. am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți. 11 Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream 12 să*Efes. 4:1.Filip. 1:27.Col. 1:10. Cap. 4:1. vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care*1 Cor. 1:9. Cap. 5:24.2 Tes. 2:14.2 Tim. 1:9. vă cheamă la Împărăția și slava Sa. 13 De aceea mulțumim fără încetare*Cap. 1:3. lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu*Mat. 10:40.Gal. 4:14.2 Pet. 3:2. ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți. 14 Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele Bisericilor*Gal. 1:22. lui Dumnezeu care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași*Fapte 17:5,13. rele pe care le-au suferit ele din partea*Evr. 10:33,34. iudeilor. 15 Iudeii*Fapte 2:23;3:15;5:30;7:52. aceștia au omorât pe Domnul Isus și pe proroci*Mat. 5:12;23:34,37.Luca 13:33,34.Fapte 7:52., pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu și*Est. 3:8. sunt vrăjmași tuturor oamenilor, 16 căci*Luca 11:52.Fapte 13:50;14:5,19;17:5,13;18:12;19:9;22:21,22. ne opresc să vorbim neamurilor ca*Gen. 15:16. să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a*Mat. 23:32;24:6,14. ajuns mânia lui Dumnezeu! 17 Noi, fraților, după ce am fost despărțiți câtăva vreme de voi, cu fața*1 Cor. 5:3.Col. 2:5., dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorința să vă vedem*Cap. 3:10.. 18 Astfel, o dată și chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puțin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana*Rom. 1:13;15:22.. 19 Căci cine*2 Cor. 1:14.Filip. 2:16;4:1. este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa*Prov. 16:31. noastră de slavă? Nu sunteți voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la*1 Cor. 15:23. Cap. 3:13.Apoc. 1:7;22:12. venirea Lui? 20 Da, voi sunteți slava și bucuria noastră.