1 E veio a palavra do Senhor a Jonas, filho de Amitai, dizendo:

2 Levanta-te, vai à grande cidade de Nínive, e clama contra ela, porque a sua malícia subiu até à minha presença.

3 Porém, Jonas se levantou para fugir da presença do Senhor para Társis. E descendo a Jope, achou um navio que ia para Társis; pagou, pois, a sua passagem, e desceu para dentro dele, para ir com eles para Társis, para longe da presença do Senhor.

4 Mas o Senhor mandou ao mar um grande vento, e fez-se no mar uma forte tempestade, e o navio estava a ponto de quebrar-se. 5 Então temeram os marinheiros, e clamavam cada um ao seu deus, e lançaram ao mar as cargas, que estavam no navio, para o aliviarem do seu peso; Jonas, porém, desceu ao porão do navio, e, tendo-se deitado, dormia um profundo sono.

6 E o mestre do navio chegou-se a ele, e disse-lhe: Que tens, dorminhoco? Levanta-te, clama ao teu Deus; talvez assim esse Deus se lembre de nós para que não pereçamos.

7 E diziam cada um ao seu companheiro: Vinde, e lancemos sortes, para que saibamos por que causa nos sobreveio este mal. E lançaram sortes, e a sorte caiu sobre Jonas. 8 Então lhe disseram: Declara-nos tu agora, por causa de quem nos sobreveio este mal. Que ocupação é a tua? Donde vens? Qual é a tua terra? E de que povo és tu?

9 E ele lhes disse: Eu sou hebreu, e temo ao Senhor, o Deus do céu, que fez o mar e a terra seca.

10 Então estes homens se encheram de grande temor, e disseram-lhe: Por que fizeste tu isto? Pois sabiam os homens que fugia da presença do Senhor, porque ele lho tinha declarado.

11 E disseram-lhe: Que te faremos nós, para que o mar se nos acalme? Porque o mar ia se tornando cada vez mais tempestuoso. 12 E ele lhes disse: Levantai-me, e lançai-me ao mar, e o mar se vos aquietará; porque eu sei que por minha causa vos sobreveio esta grande tempestade.

13 Entretanto, os homens remavam, para fazer voltar o navio à terra, mas não podiam, porquanto o mar se ia embravecendo cada vez mais contra eles. 14 Então clamaram ao Senhor, e disseram: Ah, Senhor! Nós te rogamos, que não pereçamos por causa da alma deste homem, e que não ponhas sobre nós o sangue inocente; porque tu, Senhor, fizeste como te aprouve.

15 E levantaram a Jonas, e o lançaram ao mar, e cessou o mar da sua fúria. 16 Temeram, pois, estes homens ao Senhor com grande temor; e ofereceram sacrifício ao Senhor, e fizeram votos.

17 Preparou, pois, o Senhor um grande peixe, para que tragasse a Jonas; e esteve Jonas três dias e três noites nas entranhas do peixe.

1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona*2 Împ. 14:25., fiul lui Amitai, astfel: 2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare*Gen. 10:11,12. Cap. 3:2,3;4:11., și strigă împotriva ei! Căci răutatea*Gen. 18:20,21.Ezra 9:6.Iac. 5:4.Apoc. 18:5. ei s-a suit până la Mine!" 3 Și Iona s-a sculat*Cap. 4:2. să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a coborât la Iafo*Ios. 19:46.2 Cron. 2:16.Fapte 9:36. și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe*Gen. 4:16.Iov 1:12;2:7. de Fața Domnului. 4 Dar Domnul*Ps. 107:25. a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme. 5 Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat*Fapte 27:18,19,38. în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul*1 Sam. 24:3. corabiei, s-a culcat și a adormit dus. 6 Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă*Ps. 107:28. pe Dumnezeul tău! Poate că*Ioel 2:14. Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!" 7 Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorți*Ios. 7:14,16.1 Sam. 10:20,21;14:41,42.Prov. 16:33.Fapte 1:26., ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona. 8 Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne*Ios. 7:19.1 Sam. 14:43. din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?" 9 El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care*Ps. 146:6.Fapte 17:24. a făcut marea și uscatul!" 10 Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?" Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. 11 Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?" Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. 12 El le-a răspuns: „Luați-mă*Ioan 11:50. și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!" 13 Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau*Prov. 21:30., pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. 14 Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra*Deut. 21:8. cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci*Ps. 115:3. ce vrei!" 15 Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării*Ps. 89:9.Luca 8:24. s-a potolit. 16 Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică*Marcu 4:41.Fapte 5:11. de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe. 17 Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și*Mat. 12:40;16:4.Luca 11:30. Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.