1 Aconteceu também naqueles dias, em que não havia rei em Israel, que houve um homem levita, que, peregrinando aos lados da montanha de Efraim, tomou para si uma concubina, de Belém de Judá. 2 Porém a sua concubina adulterou contra ele, e deixando-o, foi para a casa de seu pai, em Belém de Judá, e esteve ali alguns dias, a saber, quatro meses. 3 E seu marido se levantou, e foi atrás dela, para lhe falar conforme ao seu coração, e para tornar a trazê-la; e o seu moço e um par de jumentos iam com ele; e ela o levou à casa de seu pai, e, vendo-o o pai da moça, alegrou-se ao encontrar-se com ele. 4 E seu sogro, o pai da moça, o deteve, e ficou com ele três dias; e comeram e beberam, e passaram ali a noite. 5 E sucedeu que ao quarto dia pela manhã, de madrugada, ele levantou-se para partir; então o pai da moça disse a seu genro: Fortalece o teu coração com um bocado de pão, e depois partireis.

6 Assentaram-se, pois, e comeram ambos juntos, e beberam; e disse o pai da moça ao homem: Peço-te que ainda esta noite queiras passá-la aqui, e alegre-se o teu coração.

7 Porém o homem levantou-se para partir; mas seu sogro o constrangeu a tornar a passar ali a noite. 8 E, madrugando ao quinto dia pela manhã para partir, disse o pai da moça: Ora, conforta o teu coração. E detiveram-se até já declinar o dia; e ambos juntos comeram.

9 Então o homem levantou-se para partir, ele, e a sua concubina, e o seu moço; e disse-lhe seu sogro, o pai da moça: Eis que já o dia declina e a tarde já vem chegando; peço-te que aqui passes a noite; eis que o dia já vai acabando, passa aqui a noite, e que o teu coração se alegre; e amanhã de madrugada levanta-te a caminhar, e irás para a tua tenda.

10 Porém o homem não quis ali passar a noite, mas levantou-se, e partiu, e chegou até defronte de Jebus (que é Jerusalém), e com ele o par de jumentos albardados, como também a sua concubina. 11 Estando, pois, já perto de Jebus, e tendo-se já declinado muito o dia, disse o moço a seu senhor: Vamos agora, e retiremo-nos a esta cidade dos jebuseus, e passemos ali a noite.

12 Porém disse-lhe seu senhor: Não nos retiraremos a nenhuma cidade estranha, que não seja dos filhos de Israel; mas iremos até Gibeá.

13 Disse mais a seu moço: Vamos, e cheguemos a um daqueles lugares, e passemos a noite em Gibeá ou em Ramá.

14 Passaram, pois, adiante, e caminharam, e o sol se lhes pôs junto a Gibeá, que é cidade de Benjamim. 15 E retiraram-se para lá, para entrar e passar a noite em Gibeá; e, entrando ele, assentou-se na praça da cidade, porque não houve quem os recolhesse em casa para ali passarem a noite.

16 E eis que um velho homem vinha à tarde do seu trabalho do campo; e era este homem da montanha de Efraim, mas peregrinava em Gibeá; eram porém os homens deste lugar filhos de Benjamim. 17 Levantando ele, pois, os olhos, viu a este viajante na praça da cidade, e disse o ancião: Para onde vais, e donde vens?

18 E ele lhe disse: Viajamos de Belém de Judá até aos lados da montanha de Efraim, de onde sou; porquanto fui a Belém de Judá, porém agora vou à casa do Senhor; e ninguém há que me recolha em casa,

19 Todavia temos palha e pasto para os nossos jumentos, e também pão e vinho há para mim, e para a tua serva, e para o moço que vem com os teus servos; de coisa nenhuma há falta.

20 Então disse o ancião: Paz seja contigo; tudo quanto te faltar fique ao meu cargo; tão somente não passes a noite na praça.

21 E levou-o à sua casa, e deu pasto aos jumentos; e, lavando-se os pés, comeram e beberam.

22 Estando eles alegrando o seu coração, eis que os homens daquela cidade (homens que eram filhos de Belial) cercaram a casa, batendo à porta; e falaram ao ancião, senhor da casa, dizendo: Tira para fora o homem que entrou em tua casa, para que o conheçamos.

23 E o homem, dono da casa, saiu a eles e disse-lhes: Não, irmãos meus, ora não façais semelhante mal; já que este homem entrou em minha casa, não façais tal loucura.

24 Eis que a minha filha virgem e a concubina dele vo-las tirarei fora; humilhai-as a elas, e fazei delas o que parecer bem aos vossos olhos; porém a este homem não façais essa loucura.

25 Porém aqueles homens não o quiseram ouvir; então aquele homem pegou da sua concubina, e lha tirou para fora; e eles a conheceram e abusaram dela toda a noite até pela manhã, e, subindo a alva, a deixaram. 26 E ao romper da manhã veio a mulher, e caiu à porta da casa daquele homem, onde estava seu senhor, e ficou ali até que se fez claro.

27 E, levantando-se seu senhor pela manhã, e abrindo as portas da casa, e saindo a seguir o seu caminho, eis que a mulher, sua concubina, jazia à porta da casa, com as mãos sobre o limiar. 28 E ele lhe disse: Levanta-te, e vamo-nos, porém ela não respondeu; então, levantando-se o homem a pôs sobre o jumento, e foi para o seu lugar.

29 Chegando, pois, à sua casa, tomou um cutelo, e pegou na sua concubina, e a despedaçou com os seus ossos em doze partes; e enviou-as por todos os termos de Israel. 30 E sucedeu que cada um que via aquilo dizia: Nunca tal se fez, nem se viu desde o dia em que os filhos de Israel subiram da terra do Egito, até ao dia de hoje; ponderai isto, considerai, e falai.

1 Pe vremea când*Cap. 17:6;18:1;21:25. nu era împărat în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim și-a luat ca țiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. 2 Țiitoarea nu i-a fost credincioasă și l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei, în Betleemul*Cap. 17:7. lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. 3 Bărbatul ei s-a sculat și s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii și s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui și doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei și, când l-a văzut, tatăl femeii aceleia tinere l-a primit cu bucurie. 4 Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ținut la el trei zile. Au mâncat și au băut și au rămas noaptea acolo. 5 A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineață și levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă*Gen. 18:5.; și apoi veți pleca." 6 Și au șezut de au mâncat și au băut amândoi. Apoi, tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăște-te dar să rămâi aici la noapte și să ți se veselească inima." 7 Bărbatul se scula să plece, dar, în urma stăruințelor socrului său, a rămas acolo și noaptea aceea. 8 În ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineață să plece. Atunci, tatăl tinerei femei a zis: „Întărește-ți mai întâi inima, te rog, și rămâi până ce se va pleca ziua spre seară." Și au mâncat amândoi. 9 Bărbatul se scula să plece, cu țiitoarea și sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e târziu, rămâi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămâi aici peste noapte și să ți se veselească inima; mâine vă veți scula dis-de-dimineață ca să porniți la drum și te vei duce la cortul tău." 10 Bărbatul n-a vrut să mai rămână și în noaptea aceea, ci s-a sculat și a plecat. A ajuns până în fața Iebusului*Ios. 18:28., adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înșeuați și cu țiitoarea lui. 11 Când s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne îndreptăm spre cetatea*Ios. 15:8,63. Cap. 1:21.2 Sam. 5:6. aceasta a iebusiților și să rămânem în ea peste noapte." 12 Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de-ai lui Israel, ci să mergem până la*Ios. 18:28. Ghibea." 13 A mai zis slugii sale: „Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama*Ios. 18:25., și să rămânem acolo peste noapte." 14 Au mers mai departe și apunea soarele când s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin. 15 S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat și s-a oprit în piața cetății. Nu s-a găsit nimeni care să-i*Mat. 25:43.Evr. 13:2. primească în casă să rămână peste noapte. 16 Și iată că un bătrân se întorcea seara de la munca*Ps. 104:23. câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, și oamenii din locul acela erau beniamiți. 17 El a ridicat ochii și a văzut pe călător în piața cetății. Și bătrânul i-a zis: „Încotro mergi și de unde vii?" 18 El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda și mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda și acum mă duc la*Ios. 18:1. Cap. 18:31; 20:18.1 Sam. 1:3,7. Casa Domnului. Dar nu se găsește nimeni să mă primească în casă. 19 Avem însă paie și nutreț pentru măgarii noștri; avem și pâine și vin pentru mine, pentru roaba ta și pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic." 20 Bătrânul a zis: „Pacea să fie*Gen. 43:23. Cap. 6:23. cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai*Gen. 19:2. să nu rămâi în piață peste noapte." 21 L-a*Gen. 24:32;43:24. dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. Călătorii*Gen. 18:4.Ioan 13:5. și-au spălat picioarele, apoi au mâncat și au băut. 22 Pe când se veseleau ei, iată că oamenii*Gen. 19:4. Cap. 20:5.Osea 9:9;10:9. din cetate, niște fii ai lui Belial*Deut. 13:13., oameni stricați, au înconjurat casa, au bătut la poartă și au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate*Gen. 19:5.Rom. 1:26,27. pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el." 23 Stăpânul*Gen. 19:6,7. casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, fraților, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți*2 Sam. 13:12. mișelia aceasta. 24 Iată*Gen. 19:8. că am o fată fecioară și omul acesta are o țiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiți-le*Gen. 34:2.Deut. 21:14. și faceți-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârșiți cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită." 25 Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci, omul și-a luat țiitoarea și le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat*Gen. 4:1. cu ea și și-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineața, și i-au dat drumul când se lumina de ziuă. 26 Către ziuă, femeia aceasta a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei și a rămas acolo până la ziuă. 27 Și dimineața, bărbatul ei s-a sculat, a deschis ușa casei și a ieșit ca să-și urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, țiitoarea lui, era întinsă la ușa casei, cu mâinile pe prag. 28 El i-a zis: „Scoală-te și haidem să mergem!" Ea n-a*Cap. 20:5. răspuns. Atunci, bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă. 29 Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a apucat pe țiitoarea lui și a*Cap. 20:6.1 Sam. 11:7. tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți, pe care le-a trimis în tot ținutul lui Israel. 30 Toți cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat și nu s-a văzut așa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luați aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiți-vă*Cap. 20:7.Prov. 13:10. și vorbiți!"