1 Então os homens de Efraim lhe disseram: Que é isto que nos fizeste, que não nos chamaste, quando foste pelejar contra os midianitas? E contenderam com ele fortemente.

2 Porém ele lhes disse: Que mais fiz eu agora do que vós? Não são porventura os rabiscos de Efraim melhores do que a vindima de Abiezer?

3 Deus vos deu na vossa mão os príncipes dos midianitas, Orebe e Zeebe; que mais pude eu fazer do que vós? Então a sua ira se abrandou para com ele, quando falou esta palavra.

4 E, como Gideão veio ao Jordão, passou com os trezentos homens que com ele estavam, já cansados, mas ainda perseguindo. 5 E disse aos homens de Sucote: Dai, peço-vos, alguns pedaços de pão ao povo, que segue as minhas pisadas; porque estão cansados, e eu vou ao encalço de Zeba e Salmuna, reis dos midianitas.

6 Porém os príncipes de Sucote disseram: Estão já, Zeba e Salmuna, em tua mão, para que demos pão ao teu exército?

7 Então disse Gideão: Pois quando o Senhor der na minha mão a Zeba e a Salmuna, trilharei a vossa carne com os espinhos do deserto, e com os abrolhos.

8 E dali subiu a Penuel, e falou-lhes da mesma maneira; e os homens de Penuel lhe responderam como os homens de Sucote lhe haviam respondido. 9 Por isso também falou aos homens de Penuel, dizendo: Quando eu voltar em paz, derribarei esta torre.

10 Estavam, pois, Zeba e Salmuna em Carcor, e os seus exércitos com eles, uns quinze mil homens, todos os que restaram do exército dos filhos do oriente; e os que caíram foram cento e vinte mil homens, que puxavam da espada. 11 E subiu Gideão pelo caminho dos que habitavam em tendas, para o oriente de Nobá e Jogbeá; e feriu aquele exército, porquanto o exército estava descuidado. 12 E fugiram Zeba e Salmuna; porém ele os perseguiu, e tomou presos a ambos os reis dos midianitas, a Zeba e a Salmuna, e afugentou a todo o exército.

13 Voltando, pois, Gideão, filho de Joás, da peleja, antes do nascer do sol, 14 Tomou preso a um moço dos homens de Sucote, e lhe fez perguntas; o qual lhe deu por escrito os nomes dos príncipes de Sucote, e dos seus anciãos, setenta e sete homens. 15 Então veio aos homens de Sucote, e disse: Vede aqui a Zeba e a Salmuna, a respeito dos quais desprezivelmente me escarnecestes, dizendo: Estão já, Zeba e Salmuna, na tua mão, para que demos pão aos teus homens, já cansados?

16 E tomou os anciãos daquela cidade, e os espinhos do deserto, e os abrolhos; e com eles ensinou aos homens de Sucote. 17 E derrubou a torre de Penuel, e matou os homens da cidade. 18 Depois perguntou a Zeba e a Salmuna: Que homens eram os que matastes em Tabor? E disseram: Como és tu, assim eram eles; cada um parecia filho de rei.

19 Então disse ele: Meus irmãos eram, filhos de minha mãe; vive o Senhor, que, se os tivésseis deixado com vida, eu não vos mataria.

20 E disse a Jeter, seu primogênito: Levanta-te, mata-os. Porém o moço não puxou da sua espada, porque temia; porquanto ainda era jovem.

21 Então disseram Zeba e Salmuna: Levanta-te, e acomete-nos; porque, qual o homem, tal a sua valentia. Levantou-se, pois, Gideão, e matou a Zeba e a Salmuna, e tomou os ornamentos que estavam nos pescoços dos seus camelos.

22 Então os homens de Israel disseram a Gideão: Domina sobre nós, tanto tu, como teu filho e o filho de teu filho; porquanto nos livraste da mão dos midianitas.

23 Porém Gideão lhes disse: Sobre vós eu não dominarei, nem tampouco meu filho sobre vós dominará; o Senhor sobre vós dominará.

24 E disse-lhes mais Gideão: Uma petição vos farei: Dá-me, cada um de vós, os pendentes do seu despojo (porque tinham pendentes de ouro, porquanto eram ismaelitas).

25 E disseram eles: De boa vontade os daremos. E estenderam uma capa, e cada um deles deitou ali um pendente do seu despojo.

26 E foi o peso dos pendentes de ouro, que pediu, mil e setecentos siclos de ouro, afora os ornamentos, e as cadeias, e as vestes de púrpura que traziam os reis dos midianitas, e afora as coleiras que os camelos traziam ao pescoço.

27 E fez Gideão dele um éfode, e colocou-o na sua cidade, em Ofra; e todo o Israel prostituiu-se ali após ele; e foi por tropeço a Gideão e à sua casa.

28 Assim foram abatidos os midianitas diante dos filhos de Israel, e nunca mais levantaram a sua cabeça; e sossegou a terra quarenta anos nos dias de Gideão.

29 E foi Jerubaal, filho de Joás, e habitou em sua casa. 30 E teve Gideão setenta filhos, que procederam dele, porque tinha muitas mulheres. 31 E sua concubina, que estava em Siquém, lhe deu à luz também um filho; e pôs-lhe por nome Abimeleque. 32 E faleceu Gideão, filho de Joás, numa boa velhice; e foi sepultado no sepulcro de seu pai Joás, em Ofra dos abiezritas.

33 E sucedeu que, como Gideão faleceu, os filhos de Israel tornaram a se prostituir após os baalins; e puseram a Baal-Berite por deus. 34 E assim os filhos de Israel não se lembraram do Senhor seu Deus, que os livrara da mão de todos os seus inimigos ao redor. 35 Nem usaram de beneficência com a casa de Jerubaal, a saber, de Gideão, conforme a todo o bem que ele havia feito a Israel.

1 Bărbații*Cap. 12:1.2 Sam. 19:41. lui Efraim au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare față de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat când ai plecat să te lupți împotriva lui Madian?" Și au avut o mare ceartă cu el. 2 Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lângă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? 3 În mâinile voastre*Cap. 7:24,25.Filip. 2:3. a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb și Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lângă voi?" După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mânia*Prov. 15:1..

4 Ghedeon a ajuns la Iordan și l-a trecut, el și cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiți, dar urmărind mereu pe vrăjmaș. 5 El a zis celor din*Gen. 33:17.Ps. 60:6. Sucot: „Dați, vă rog, câteva pâini poporului care mă însoțește, căci sunt obosiți și sunt în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, împărații Madianului." 6 Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mâna lui Zebah*1 Împ. 20:11.1 Sam. 25:11. și Țalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oștirii tale?" 7 Și Ghedeon a zis: „Ei bine, după ce Domnul va da în mâinile noastre pe Zebah și pe Țalmuna, vă voi scărpina*Vers. 16. carnea cu spini din pustie și cu mărăcini." 8 De acolo s-a suit la Penuel*Gen. 32:30.1 Împ. 12:25. și a făcut celor din Penuel aceeași rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot. 9 Și a zis și celor din Penuel: „Când*1 Împ. 22:27. mă voi întoarce în pace, voi dărâma*Vers. 17. turnul acesta." 10 Zebah și Țalmuna erau la Carcor împreună cu oștirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toți cei ce mai rămăseseră din toată*Cap. 7:12. oștirea fiilor Răsăritului, o sută douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia, fuseseră uciși. 11 Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi la răsărit de Nobah*Num. 32:35,42. și de Iogbeha și a bătut oștirea care se credea la adăpost*Cap. 18:27.1 Tes. 5:3.. 12 Zebah și Țalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins*Ps. 83:11. pe cei doi împărați ai Madianului, Zebah și Țalmuna, și a pus pe fugă toată oștirea. 13 Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă prin suișul Heres. 14 A prins dintre cei din Sucot un tânăr pe care l-a întrebat și care i-a dat în scris numele căpeteniilor și bătrânilor din Sucot; erau șaptezeci și șapte de bărbați. 15 Apoi a venit la cei din Sucot și a zis: „Iată pe Zebah și Țalmuna, pentru care m-ați batjocorit*Vers. 6. zicând: ‘Oare mâna lui Zebah și Țalmuna este în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiți?’" 16 Și a luat*Vers. 7. pe bătrânii cetății și a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie și cu mărăcini. 17 A dărâmat*Vers. 9. și turnul*1 Împ. 12:25. din Penuel și a ucis pe oamenii cetății. 18 El a zis lui Zebah și lui Țalmuna: „Cum erau oamenii pe care i-ați ucis la Tabor*Cap. 4:6.Ps. 89:12.?" Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfățișarea unui fiu de împărat." 19 El a zis: „Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-ați fi lăsat cu viață, nu v-aș ucide." 20 Și a zis lui Ieter, întâiul lui născut: „Scoală-te și ucide-i!" Dar tânărul nu și-a scos sabia, pentru că-i era teamă, căci era încă un copil. 21 Zebah și Țalmuna au zis: „Scoală-te tu însuți și ucide-ne! Căci cum e omul așa e și puterea lui." Și Ghedeon s-a sculat și a ucis*Ps. 83:11. pe Zebah și Țalmuna. A luat apoi lunișoarele de la gâtul cămilelor lor.

22 Bărbații lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domnește peste noi, tu și fiul tău, și fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian." 23 Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul*1 Sam. 8:7;10:19;12:12. va domni peste voi." 24 Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: dați-mi fiecare verigile de nas pe care le-ați luat ca pradă." (Vrăjmașii aveau verigi de aur, căci*Gen. 25:13;37:25,28. erau ismaeliți.) 25 Ei au zis: „Ți le vom da cu plăcere." Și au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase. 26 Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon a fost de o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoare, de cerceii de aur și de hainele de purpură pe care le purtau împărații Madianului și afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor. 27 Ghedeon a făcut*Cap. 17:5. din ele un efod și l-a pus în cetatea lui, la*Cap. 6:24. Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie*Ps. 106:39. pentru tot Israelul și a fost o cursă*Deut. 7:16. pentru Ghedeon și pentru casa lui. 28 Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel și n-a mai ridicat capul. Și țara*Cap. 6:31. a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieții lui Ghedeon. 29 Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a întors și a locuit în casa lui. 30 Ghedeon a avut șaptezeci*Cap. 9:2,5. de fii ieșiți din el, căci a avut mai multe neveste. 31 Țiitoarea*Cap. 9:1. lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec. 32 Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrânețe*Gen. 25:8.Iov 5:26. fericită și a fost îngropat în mormântul tatălui său Ioas, la Ofra*Vers. 27. Cap. 6:24., care era a familiei lui Abiezer.

33 După moartea lui Ghedeon*Cap. 2:19., copiii lui Israel au început iarăși să curvească*Cap. 2:17. cu baalii și au luat*Cap. 9:4,46. pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor. 34 Copiii lui Israel nu*Ps. 78:11,42;106:13,21. și-au adus aminte de Domnul Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mâna tuturor vrăjmașilor care-i înconjurau. 35 Și*Cap. 9:16-18.Ecl. 9:14,15. n-au ținut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.