1 Meus irmãos, não tenhais a fé de nosso Senhor Jesus Cristo, Senhor da glória, em acepção de pessoas. 2 Porque, se no vosso ajuntamento entrar algum homem com anel de ouro no dedo, com trajes preciosos, e entrar também algum pobre com sórdido traje, 3 E atentardes para o que traz o traje precioso, e lhe disserdes: Assenta-te tu aqui num lugar de honra, e disserdes ao pobre: Tu, fica aí em pé, ou assenta-te abaixo do meu estrado, 4 Porventura não fizestes distinção entre vós mesmos, e não vos fizestes juízes de maus pensamentos?

5 Ouvi, meus amados irmãos: Porventura não escolheu Deus aos pobres deste mundo para serem ricos na fé, e herdeiros do reino que prometeu aos que o amam? 6 Mas vós desonrastes o pobre. Porventura não vos oprimem os ricos, e não vos arrastam aos tribunais? 7 Porventura não blasfemam eles o bom nome que sobre vós foi invocado?

8 Todavia, se cumprirdes, conforme a Escritura, a lei real: Amarás a teu próximo como a ti mesmo, bem fazeis. 9 Mas, se fazeis acepção de pessoas, cometeis pecado, e sois condenados pela lei como transgressores. 10 Porque qualquer que guardar toda a lei, e tropeçar em um só ponto, tornou-se culpado de todos. 11 Porque aquele que disse: Não cometerás adultério, também disse: Não matarás. Se tu pois não cometeres adultério, mas matares, estás feito transgressor da lei. 12 Assim falai, e assim procedei, como devendo ser julgados pela lei da liberdade. 13 Porque o juízo será sem misericórdia sobre aquele que não fez misericórdia; e a misericórdia triunfa do juízo.

14 Meus irmãos, que aproveita se alguém disser que tem fé, e não tiver as obras? Porventura a fé pode salvá-lo? 15 E, se o irmão ou a irmã estiverem nus, e tiverem falta de mantimento cotidiano, 16 E algum de vós lhes disser: Ide em paz, aquentai-vos, e fartai-vos; e não lhes derdes as coisas necessárias para o corpo, que proveito virá daí? 17 Assim também a fé, se não tiver as obras, é morta em si mesma.

18 Mas dirá alguém: Tu tens a fé, e eu tenho as obras; mostra-me a tua fé sem as tuas obras, e eu te mostrarei a minha fé pelas minhas obras. 19 Tu crês que há um só Deus; fazes bem. Também os demônios o creem, e estremecem. 20 Mas, ó homem vão, queres tu saber que a fé sem as obras é morta? 21 Porventura o nosso pai Abraão não foi justificado pelas obras, quando ofereceu sobre o altar o seu filho Isaque? 22 Bem vês que a fé cooperou com as suas obras, e que pelas obras a fé foi aperfeiçoada. 23 E cumpriu-se a Escritura, que diz: E creu Abraão em Deus, e foi-lhe isso imputado como justiça, e foi chamado o amigo de Deus. 24 Vedes então que o homem é justificado pelas obras, e não somente pela fé.

25 E de igual modo Raabe, a meretriz, não foi também justificada pelas obras, quando recolheu os emissários, e os despediu por outro caminho? 26 Porque, assim como o corpo sem o espírito está morto, assim também a fé sem obras é morta.

1 Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând*1 Cor. 2:8. la fața omului*Lev. 19:15.Deut. 1:17;16:19.Prov. 24:23;28:21.Mat. 22:16. Vers. 9.Iuda 16.. 2 Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare și intră și un sărac îmbrăcat prost 3 și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!" și apoi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!" sau: „Șezi jos la picioarele mele!", 4 nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele? 5 Ascultați, preaiubiții mei frați: n-a*Ioan 7:48.1 Cor. 1:26,28. ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogați*Luca 12:21.1 Tim. 6:18.Apoc. 2:9. în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care*Exod 20:6.1 Sam. 2:30.Prov. 8:17.Mat. 5:3.Luca 6:20;12:32.1 Cor. 2:9.2 Tim. 4:8. Cap. 1:12. a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6 Și voi*1 Cor. 11:22. înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă*Fapte 13:50;17:6;18:12. Cap. 5:6. târăsc înaintea judecătoriilor? 7 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați? 8 Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să*Lev. 19:18.Mat. 22:39.Rom. 13:8,9.Gal. 5:14;6:2. iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți", bine faceți. 9 Dar, dacă aveți*Vers. 1. în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de lege. 10 Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face*Deut. 27:26.Mat. 5:19.Gal. 3:10. vinovat de toate. 11 Căci Cel ce a zis: „Să*Exod 20:13,14. nu preacurvești" a zis și: „Să nu ucizi." Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii. 12 Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o Lege*Cap. 1:25. a slobozeniei: 13 căci judecata*Iov 22:6.Prov. 21:13.Mat. 6:15;18:35;25:41,42. este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila*Ioan 4:17,18. biruiește judecata. 14 Frații mei, ce-i*Mat. 7:26. Cap. 1:23. folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? 15 Dacă*Iov 31:19,20.Luca 3:11. un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele 16 și unul dintre voi le*1 Ioan 3:18. zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!" fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? 17 Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. 18 Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele." Arată-mi credința ta fără fapte și*Cap. 3:13. eu îți voi arăta credința mea din faptele mele. 19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și*Mat. 8:29.Marcu 1:24;5:7.Luca 4:34.Fapte 16:17;19:15. dracii cred… și se înfioară! 20 Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică? 21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când*Gen. 22:9,12. a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? 22 Vezi că*Evr. 11:12. credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită. 23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a*Gen. 15:6.Rom. 4:3.Gal. 3:6. crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire" și el a fost numit „prietenul*2 Cron. 20:7.Is. 41:8. lui Dumnezeu". 24 Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință. 25 Tot așa, curva Rahav*Ios. 2:1.Evr. 11:31. n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale? 26 După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.