1 Como és formosa, querida minha,

como és formosa!

Os teus olhos são como os das pombas

e brilham através do teu véu.

Os teus cabelos são como o rebanho de cabras

que descem ondeantes do monte de Gileade.

2 São os teus dentes como o rebanho das ovelhas recém-tosquiadas,

que sobem do lavadouro,

e das quais todas produzem gêmeos,

e nenhuma delas há sem crias.

3 Os teus lábios são como um fio de escarlata,

e tua boca é formosa;

as tuas faces, como romã partida,

brilham através do véu.

4 O teu pescoço é como a torre de Davi,

edificada para arsenal;

mil escudos pendem dela,

todos broquéis de soldados valorosos.

5 Os teus dois seios são como duas crias,

gêmeas de uma gazela,

que se apascentam entre os lírios.

6 Antes que refresque o dia,

e fujam as sombras,

irei ao monte da mirra

e ao outeiro do incenso.

7 Tu és toda formosa, querida minha,

e em ti não há defeito.

8 Vem comigo do Líbano, noiva minha,

vem comigo do Líbano;

olha do cimo do Amana,

do cimo do Senir e do Hermom,

dos covis dos leões,

dos montes dos leopardos.

9 Arrebataste-me o coração, minha irmã, noiva minha;

arrebataste-me o coração com um só dos teus olhares,

com uma só pérola do teu colar.

10 Que belo é o teu amor, ó minha irmã, noiva minha!

Quanto melhor é o teu amor do que o vinho,

e o aroma dos teus unguentos do que toda sorte de especiarias!

11 Os teus lábios, noiva minha, destilam mel.

Mel e leite se acham debaixo da tua língua,

e a fragrância dos teus vestidos é como a do Líbano.

12 Jardim fechado és tu, minha irmã, noiva minha,

manancial recluso, fonte selada.

13 Os teus renovos são um pomar de romãs,

com frutos excelentes: a hena e o nardo;

14 o nardo e o açafrão, o cálamo e o cinamomo,

com toda a sorte de árvores de incenso,

a mirra e o aloés,

com todas as principais especiarias.

15 És fonte dos jardins, poço das águas vivas,

torrentes que correm do Líbano!

16 Levanta-te, vento norte,

e vem tu, vento sul;

assopra no meu jardim,

para que se derramem os seus aromas.

Ah! Venha o meu amado para o seu jardim

e coma os seus frutos excelentes!

1 Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sînt ochi de porumbiţă, supt măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.2 Dinţii tăi sînt ca o turmă de oi tunse, cari ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.3 Buzele tale sînt ca un fir de cîrmîz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, supt măhrama ta.4 Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji.5 Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, cari pasc între crini.6 Pînă se răcoreşte ziua, şi pînă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămîie.7 Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n'ai nici un cusur.8 Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vîrful muntelui Amana, din vîrful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!9 Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele dela gîtul tău!10 Ce lipici în desmierdările tale, soro, mireaso! Desmierdările tale preţuiesc mai mult decît vinul, şi mirezmele tale sînt mai plăcute decît toate miroznele!11 Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află supt limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.12 Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fîntînă pecetluită.13 Odraslele tale sînt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard;14 nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămîie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese mirezme.15 O fîntînă din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban.16 Scoală-te, crivăţule! Vino, vîntule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! -Să intre iubitul meu în grădina lui, şi să mănînce din roadele ei alese! -