1 Como jaz solitária a cidade outrora populosa!

Tornou-se como viúva

a que foi grande entre as nações;

princesa entre as províncias,

ficou sujeita a trabalhos forçados!

2 Chora e chora de noite,

e as suas lágrimas lhe correm pelas faces;

não tem quem a console

entre todos os que a amavam;

todos os seus amigos procederam perfidamente contra ela,

tornaram-se seus inimigos.

3 Judá foi levado ao exílio,

afligido e sob grande servidão;

habita entre as nações,

não acha descanso;

todos os seus perseguidores o apanharam

nas suas angústias.

4 Os caminhos de Sião estão de luto,

porque não há quem venha à reunião solene;

todas as suas portas estão desoladas;

os seus sacerdotes gemem;

as suas virgens estão tristes,

e ela mesma se acha em amargura.

5 Os seus adversários triunfam,

os seus inimigos prosperam;

porque o Senhor a afligiu,

por causa da multidão das suas prevaricações;

os seus filhinhos tiveram de ir para o exílio,

na frente do adversário.

6 Da filha de Sião já se passou

todo o esplendor;

os seus príncipes ficaram sendo

como corços que não acham pasto

e caminham exaustos

na frente do perseguidor.

7 Agora, nos dias da sua aflição e do seu desterro,

lembra-se Jerusalém

de todas as suas mais estimadas coisas,

que tivera dos tempos antigos;

de como o seu povo caíra nas mãos do adversário,

não tendo ela quem a socorresse;

e de como os adversários a viram

e fizeram escárnio da sua queda.

8 Jerusalém pecou gravemente;

por isso, se tornou repugnante;

todos os que a honravam a desprezam,

porque lhe viram a nudez;

ela também geme

e se retira envergonhada.

9 A sua imundícia está nas suas saias;

ela não pensava no seu fim;

por isso, caiu de modo espantoso

e não tem quem a console.

Vê, Senhor, a minha aflição,

porque o inimigo se torna insolente.

10 Estendeu o adversário a mão

a todas as coisas mais estimadas dela;

pois ela viu entrar as nações

no seu santuário,

acerca das quais proibiste

que entrassem na tua congregação.

11 Todo o seu povo anda gemendo

e à procura de pão;

deram eles as suas coisas mais estimadas

a troco de mantimento para restaurar as forças;

vê, Senhor, e contempla,

pois me tornei desprezível.

12 Não vos comove isto, a todos vós que passais pelo caminho?

Considerai e vede

se há dor igual à minha,

que veio sobre mim,

com que o Senhor me afligiu

no dia do furor da sua ira.

13 Lá do alto enviou fogo a meus ossos,

o qual se assenhoreou deles;

estendeu uma rede aos meus pés,

arrojou-me para trás,

fez-me assolada

e enferma todo o dia.

14 O jugo das minhas transgressões

está atado pela sua mão;

elas estão entretecidas, subiram sobre o meu pescoço,

e ele abateu a minha força;

entregou-me o Senhor nas mãos daqueles

contra os quais não posso resistir.

15 O Senhor dispersou todos os valentes

que estavam comigo;

apregoou contra mim um ajuntamento,

para esmagar os meus jovens;

o Senhor pisou, como num lagar,

a virgem filha de Judá.

16 Por estas coisas, choro eu;

os meus olhos, os meus olhos se desfazem em águas;

porque se afastou de mim o consolador

que devia restaurar as minhas forças;

os meus filhos estão desolados,

porque prevaleceu o inimigo.

17 Estende Sião as mãos,

e não há quem a console;

ordenou o Senhor acerca de Jacó

que os seus vizinhos se tornem seus inimigos;

Jerusalém é para eles

como coisa imunda.

18 Justo é o Senhor,

pois me rebelei contra a sua palavra;

ouvi todos os povos

e vede a minha dor;

as minhas virgens e os meus jovens

foram levados para o cativeiro.

19 Chamei os meus amigos,

mas eles me enganaram;

os meus sacerdotes e os meus anciãos

expiraram na cidade,

quando estavam à procura de mantimento

para restaurarem as suas forças.

20 Olha, Senhor, porque estou angustiada;

turbada está a minha alma,

o meu coração, transtornado dentro de mim,

porque gravemente me rebelei;

fora, a espada mata os filhos;

em casa, anda a morte.

21 Ouvem que eu suspiro,

mas não tenho quem me console;

todos os meus inimigos que souberam do meu mal

folgam, porque tu o fizeste;

mas, em trazendo tu o dia que apregoaste,

serão semelhantes a mim.

22 Venha toda a sua iniquidade

à tua presença,

e faze-lhes como me fizeste a mim

por causa de todas as minhas prevaricações;

porque os meus gemidos são muitos,

e o meu coração está desfalecido.

1 Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît de plină de popor altă dată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări, a ajus roabă astăzi!2 Plînge amarnic noaptea, şi -i curg lacrămi pe obraji. Niciunul din toţi cei ce o iubeau n'o mîngîie; toţi prietenii ei au părăsit -o, şi i s'au făcut vrăjmaşi.3 Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării şi muncilor grele. Locuieşte în mijlocul neamurilor, şi nu găseşte odihnă! Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea.4 Drumurile Sionului sînt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sînt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sînt mîhnite, şi el însuş este plin de amărăciune.5 Asupritorii lui sar biruitori, vrăşmaşii lui sînt mulţămiţi. Căci Domnul l -a smerit, din pricina mulţimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.6 S'a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi cari nu găsesc păşune, şi merg fără putere înaintea celui ce -i goneşte.7 În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bunătăţile de cari a avut parte din zilele străbune; cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i -a venit în ajutor, iar vrăjmaşii se uitau la el şi rîdeau de prăbuşirea lui.8 Greu de păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă. Toţi cei ce -l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzîndu -i goliciunea, şi el însuş se întoarce în altă parte şi oftează.9 Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui, şi nu se gîndea la sfîrşitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu -l mîngîie. -,,Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!`` -10 Asupritorul a întins mîna la tot ce avea el mai scump; ba încă a văzut cum, în Locaşul lui cel sfînt, au intrat neamurile cărora Tu le poruncisei să nu intre în adunarea Ta!11 Tot poporul lui caută pîne suspinînd; şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa. ,,Uită-Te, Doamne, şi priveşte cît de înjosit sînt!``12 O! voi, cari treceţi pe lîngă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vre o durere ca durerea mea, ca durerea cu care m'a lovit Domnul în ziua mîniei Lui aprinse!13 Mi -a asvîrlit de sus în oase un foc care le arde; mi -a întins un laţ supt picioare, şi m'a dat înapoi. M'a lovit cu pustiire şi o lîncezeală de toate zilele!14 Mîna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, cari stau împletite şi legate de gîtul meu. Mi -a frînt puterea. Domnul m'a dat în mînile acelora, cărora nu pot să le stau împotrivă.15 Domnul a trîntit la pămînt pe toţi vitejii din mijlocul meu; a strîns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.16 De aceea plîng, îmi varsă lacrămi ochii, căci s'a depărtat dela mine Cel ce trebuia să mă mîngîie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa; fiii mei sînt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. -17 Sionul întinde mînile rugător, şi nimeni nu -l mîngîie. Domnul a trimes împotriva lui Iacov dejur împrejur vrăjmaşi; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. -18 Domnul este drept, căci m'am răzvrătit împotriva poruncilor Lui. Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s'au dus în robie.19 Mi-am chemat prietenii, dar m'au înşelat, preoţii şi bătrînii mei au murit în cetate, căutînd hrană, ca să-şi ţină viaţa.``20 ,,Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s'a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară sabia m'a lăsat fără copii, în casă moartea.21 M'au auzit suspinînd, dar nimeni nu m'a mîngîiat. Toţi vrăjmaşii mei, cînd au aflat de nenorocirea mea, s'au bucurat că Tu ai adus -o; dar vei aduce, vei vesti ziua cînd şi ei vor fi ca mine.22 Adu toată răutatea lor înaintea Ta, şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinurile mele sînt multe, şi inima îmi este bolnavă.``