1 Eu sou o homem que viu a aflição

pela vara do furor de Deus.

2 Ele me levou e me fez andar

em trevas e não na luz.

3 Deveras ele volveu contra mim a mão,

de contínuo, todo o dia.

4 Fez envelhecer a minha carne e a minha pele,

despedaçou os meus ossos.

5 Edificou contra mim

e me cercou de veneno e de dor.

6 Fez-me habitar em lugares tenebrosos,

como os que estão mortos para sempre.

7 Cercou-me de um muro, e já não posso sair;

agravou-me com grilhões de bronze.

8 Ainda quando clamo e grito,

ele não admite a minha oração.

9 Fechou os meus caminhos com pedras lavradas,

fez tortuosas as minhas veredas.

10 Fez-se-me como urso à espreita,

um leão de emboscada.

11 Desviou os meus caminhos e me fez em pedaços;

deixou-me assolado.

12 Entesou o seu arco

e me pôs como alvo à flecha.

13 Fez que me entrassem no coração

as flechas da sua aljava.

14 Fui feito objeto de escárnio para todo o meu povo

e a sua canção, todo o dia.

15 Fartou-me de amarguras,

saciou-me de absinto.

16 Fez-me quebrar com pedrinhas de areia os meus dentes,

cobriu-me de cinza.

17 Afastou a paz de minha alma;

esqueci-me do bem.

18 Então, disse eu: já pereceu a minha glória,

como também a minha esperança no Senhor.

19 Lembra-te da minha aflição e do meu pranto,

do absinto e do veneno.

20 Minha alma, continuamente, os recorda

e se abate dentro de mim.

21 Quero trazer à memória

o que me pode dar esperança.

22 As misericórdias do Senhor são a causa de não sermos consumidos,

porque as suas misericórdias não têm fim;

23 renovam-se cada manhã.

Grande é a tua fidelidade.

24 A minha porção é o Senhor, diz a minha alma;

portanto, esperarei nele.

25 Bom é o Senhor para os que esperam por ele,

para a alma que o busca.

26 Bom é aguardar a salvação do Senhor,

e isso, em silêncio.

27 Bom é para o homem

suportar o jugo na sua mocidade.

28 Assente-se solitário e fique em silêncio;

porquanto esse jugo Deus pôs sobre ele;

29 ponha a boca no pó;

talvez ainda haja esperança.

30 Dê a face ao que o fere;

farte-se de afronta.

31 O Senhor não rejeitará

para sempre;

32 pois, ainda que entristeça a alguém,

usará de compaixão segundo a grandeza das suas misericórdias;

33 porque não aflige, nem entristece de bom grado

os filhos dos homens.

34 Pisar debaixo dos pés

a todos os presos da terra,

35 perverter o direito do homem

perante o Altíssimo,

36 subverter ao homem no seu pleito,

não o veria o Senhor?

37 Quem é aquele que diz, e assim acontece,

quando o Senhor o não mande?

38 Acaso, não procede do Altíssimo

tanto o mal como o bem?

39 Por que, pois, se queixa o homem vivente?

Queixe-se cada um dos seus próprios pecados.

40 Esquadrinhemos os nossos caminhos,

provemo-los e voltemos para o Senhor.

41 Levantemos o coração,

juntamente com as mãos, para Deus nos céus, dizendo:

42 Nós prevaricamos e fomos rebeldes,

e tu não nos perdoaste.

43 Cobriste-nos de ira e nos perseguiste;

e sem piedade nos mataste.

44 De nuvens te encobriste

para que não passe a nossa oração.

45 Como cisco e refugo nos puseste

no meio dos povos.

46 Todos os nossos inimigos

abriram contra nós a boca.

47 Sobre nós vieram o temor e a cova,

a assolação e a ruína.

48 Dos meus olhos se derramam torrentes de águas,

por causa da destruição da filha do meu povo.

49 Os meus olhos choram,

não cessam, e não há descanso,

50 até que o Senhor atenda

e veja lá do céu.

51 Os meus olhos entristecem a minha alma,

por causa de todas as filhas da minha cidade.

52 Caçaram-me, como se eu fosse ave,

os que sem motivo são meus inimigos.

53 Para me destruírem, lançaram-me na cova

e atiraram pedras sobre mim.

54 Águas correram sobre a minha cabeça;

então, disse: estou perdido!

55 Da mais profunda cova, Senhor,

invoquei o teu nome.

56 Ouviste a minha voz;

não escondas o ouvido aos meus lamentos, ao meu clamor.

57 De mim te aproximaste no dia em que te invoquei;

disseste: Não temas.

58 Pleiteaste, Senhor, a causa da minha alma,

remiste a minha vida.

59 Viste, Senhor, a injustiça que me fizeram;

julga a minha causa.

60 Viste a sua vingança toda,

todos os seus pensamentos contra mim.

61 Ouviste as suas afrontas, Senhor,

todos os seus pensamentos contra mim;

62 as acusações dos meus adversários

e o seu murmurar contra mim, o dia todo.

63 Observa-os quando se assentam e quando se levantam;

eu sou objeto da sua canção.

64 Tu lhes darás a paga, Senhor,

segundo a obra das suas mãos.

65 Tu lhes darás cegueira de coração,

a tua maldição imporás sobre eles.

66 Na tua ira, os perseguirás,

e eles serão eliminados de debaixo dos céus do Senhor.

1 Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.2 El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.3 Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.4 Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.5 A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.6 Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.7 M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.8 Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.9 Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.10 Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.11 Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.12 Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.13 În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.14 Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.15 M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.16 Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.17 Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.18 Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``19 ,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``20 Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.21 Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:22 Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,23 ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!24 ,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.28 Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;29 să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;30 să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.32 Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.34 Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,35 cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,36 cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?37 Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?38 Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?39 De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.41 Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:42 ,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``43 În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.44 Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.45 Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.46 Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.47 De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.48 Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.49 Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,50 pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.51 Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.52 Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.53 Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.54 Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.56 Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``57 În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``58 Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,62 cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.63 Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.64 Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!65 Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!66 Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``